ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9345/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 390 din 28 martie 2008, Tribunalul Maramureș a admis excepția autorității de lucru judecat și, în consecință, a respins acțiunea formulată de reclamantul M.D. în contradictoriu cu Primarul Orașului Borșa, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, acțiunea având ca obiect obligarea Primarului de a emite dispoziție motivată în temeiul Legii nr. 10/2001 asupra notificării nr. 5 N din 19 octombrie 2005, cu daune cominatorii. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin acțiunea înregistrată la 12 mai 2006, reclamantul a solicitat obligarea intimatului Primarul Orașului Borșa la soluționarea notificării menționate, sub sancțiunea unor daune cominatorii de 50 RON pe zi de întârziere.

Prin sentința civilă nr. 98 din 28 ianuarie 2008 a aceleiași instanțe, intimatul a fost obligat să emită dispoziție motivată asupra aceleiași notificări. Cum această sentință nu a fost apelată de părți, față de prevederile art. 1201 C. civ., s-a considerat că există autoritatea de lucru judecat și, în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ., s-a admis excepția și s-a respins acțiunea. Ulterior reclamantul, prevalându-se de dispozițiile art. 281 2 C. proc. civ., a solicitat completarea sentinței nr. 390 din 28 martie 2008, cu motivarea că instanța nu s-a pronunțat asupra cererilor sale de la filele 21 și 165. Prin sentința civilă nr. 881 din 14 iulie 2008, pronunțată în același dosar al Tribunalului Maramureș, s-a respins ca nefondată cererea reclamantului M.D.

pentru completarea sentinței inițiale, nr. 390 din 28 martie 2008, cu motivarea că cererile la care se referă acesta au fost respinse prin aceeași sentință, nr. 98 din 28 ianuarie 2008 a Tribunalului Maramureș, neapelată de reclamant și, câtă vreme s-a reținut existența autorității de lucru judecat, instanța nu mai putea lua în discuție excepția de necompetență materială și nici nu putea judeca în fond cauza. Împotriva ambelor sentințe a declarat apel reclamantul. Criticând sentința nr. 390 din 28 martie 2008, reclamantul a arătat că, deși a solicitat despăgubiri pentru imobilul ce face obiectul notificării N 5 din 19 octombrie 2005, instanța a refuzat declinarea competenței de soluționare a cauzei și nu a stabilit daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere.

De asemenea, atacând sentința nr. 881 din 14 iulie 2008, dată în același dosar, reclamantul a arătat că tribunalul nu s-a pronunțat asupra cererilor depuse la filele 16, 21, 109 – 195, a tergiversat soluționarea cauzei și a refuzat să decline competența. Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, prin decizia nr. 250/A din 13 octombrie 2008, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul M.D. împotriva sentinței civile 881 din 14 iulie 2008 a Tribunalului Maramureș. Prin încheierea dată în ședința din Camera de Consiliu din 14 octombrie 2008, aceeași instanță a îndreptat din oficiu eroarea materială, strecurată în dispozitivul deciziei civile nr. 250 din 13 octombrie 2008 în sensul că respingerea recursului declarat de M.D.

privește și sentința civilă nr. 390 din 28 martie 2008 pronunțată în același dosar de Tribunalul Maramureș. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că prin sentința civilă nr. 98 din 28 ianuarie 2008 a Tribunalului Maramureș, s-a admis în parte acțiunea reclamantului M.D., fiind obligat pârâtul Primarul Orașului Borșa să emită, conform Legii nr. 10/2001, dispoziții motivate, pentru soluționarea fiecăreia dintre cele trei notificări: 5 N, 6 N și 140 N, toate din 19 octombrie 2005, înregistrate la Primăria Borșa sub nr. 13514/2003, 13515/2005 și 13304/2005. Prin aceeași sentință, s-a respins petitul vizând plata de daune morale și cominatorii de 500 lei pentru care zi de întârziere, precum și acțiunea aceluiași reclamant față de pârâții Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și Prefectul județului Maramureș.

S-a considerat că, existând tripla identitate de părți, obiect și cauză, între pricina soluționată anterior, prin sentința civilă nr. 93 din 28 ianuarie 2008 a Tribunalului Maramureș, definitivă și irevocabilă, și cea care formează obiectul prezentului dosar, vizând soluționarea notificării nr. 5 N înregistrată la Primăria Borșa, sub nr. 13514 din 19 octombrie 2005 și daune cominatorii de 50 RON pe zi de întârziere, în mod corect a reținut instanța de fond incidența autorității de lucru judecat. Pe cale de consecință, s-a considerat că nu se mai impune reaprecierea probatoriului, conform precizării motivelor de apel depuse ulterior. Împotriva deciziei menționate și a încheierii din 14 octombrie 2008 a declarat recurs, în termenul legal, reclamantul M.D.

criticând-o ca nelegală pentru greșita reținere a incidenței autorității de lucru judecat, întrucât între cele două cauze nu există identitate de părți. S-a mai susținut că, prin sentința 390 din 28 martie 2008, instanța de fond a omis să se pronunțe asupra cererilor conexe (filele 21 – 165). Intimații Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de D.G.F.P. Maramureș și Primarul Orașului Borșa și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților au formulat întâmpinări, solicitând respingerea recursului ca nefondat. Examinând criticile formulate prin motivele de recurs, raportat la dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., ce rezultă din dezvoltarea acestora, Curtea va constata că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed: Prin sentința primei instanțe s-a admis corect excepția autorității de lucru judecat și, pe cale de consecință, s-a respins acțiunea reclamantului, privitoare la modul de soluționare a notificării nr. 5 N/2005, constatându-se că, prin sentința civilă nr. 98 din 28 ianuarie 2008 a Tribunalului Maramureș, a fost obligat Primarul Orașului Borșa să emită dispoziție motivată asupra aceleiași notificări. Curtea de Apel Cluj, respingând apelul reclamantului și confirmând astfel soluția primei instanțe, a reținut corect că, față de soluționarea pricinii prin admiterea unei excepții de ordine publică, nu se mai impune cercetarea pe fond a pricinii.

În consecință, instanța nu se mai putea pronunța cu privire la probele existente la dosar. De altfel, petiția de la fila 21, invocată de reclamant, nu reprezintă o probă, ci prin aceasta se solicită, fără respectarea dispozițiilor procedurale cu privire la extinderea cadrului procesului, citarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, cerere asupra căreia instanța a apreciat corect că nu i se putea da curs în aceste condiții. Ca atare, s-a considerat corect că nu se mai impune reaprecierea probatoriilor indicate de reclamant prin precizarea motivelor de apel. Pentru toate aceste considerente, Curtea va constata că instanța de apel a aplicat corect dispozițiile art. 1201 C. civ. și ale art. 137 alin. (1) C. proc.

civ., nefiind întrunit motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În consecință, urmează ca, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să se respingă, ca nefondat apelul declarat de reclamantul M.D. împotriva deciziei nr. 250/A din 13 octombrie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, și a încheierii din 14 octombrie 2008 a aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul M.D. împotriva deciziei nr. 250/A din 13 octombrie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, și a încheierii din 14 octombrie 2008 a aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 noiembrie 2009.