ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9345/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 390 din 28

martie 2008, Tribunalul Maramureș a admis excepția autorității de lucru judecat

și, în consecință, a respins acțiunea formulată de reclamantul M.D. în

contradictoriu cu Primarul Orașului Borșa, Statul Român prin Ministerul

Finanțelor Publice și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților,

acțiunea având ca obiect obligarea Primarului de a emite dispoziție motivată în

temeiul Legii nr. 10/2001 asupra notificării nr. 5 N din 19 octombrie 2005, cu

daune cominatorii.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

reținut că prin acțiunea înregistrată la 12 mai 2006, reclamantul a solicitat

obligarea intimatului Primarul Orașului Borșa la soluționarea notificării

menționate, sub sancțiunea unor daune cominatorii de 50 RON pe zi de

întârziere.

Prin sentința civilă nr. 98 din 28

ianuarie 2008 a aceleiași instanțe, intimatul a fost obligat să emită dispoziție

motivată asupra aceleiași notificări.

Cum această sentință nu a fost

apelată de părți, față de prevederile art. 1201 C. civ., s-a considerat că

există autoritatea de lucru judecat și, în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc.

civ., s-a admis excepția și s-a respins acțiunea.

Ulterior reclamantul, prevalându-se

de dispozițiile art. 281

2

C. proc. civ., a solicitat completarea

sentinței nr. 390 din 28 martie 2008, cu motivarea că instanța nu s-a pronunțat

asupra cererilor sale de la filele 21 și 165.

Prin sentința civilă nr. 881 din 14

iulie 2008, pronunțată în același dosar al Tribunalului Maramureș, s-a respins

ca nefondată cererea reclamantului M.D. pentru completarea sentinței inițiale,

nr. 390 din 28 martie 2008, cu motivarea că cererile la care se referă acesta

au fost respinse prin aceeași sentință, nr. 98 din 28 ianuarie 2008 a

Tribunalului Maramureș, neapelată de reclamant și, câtă vreme s-a reținut

existența autorității de lucru judecat, instanța nu mai putea lua în discuție

excepția de necompetență materială și nici nu putea judeca în fond cauza.

Împotriva ambelor sentințe a declarat apel

reclamantul.

Criticând sentința nr. 390 din 28

martie 2008, reclamantul a arătat că, deși a solicitat despăgubiri pentru

imobilul ce face obiectul notificării N 5 din 19 octombrie 2005, instanța a

refuzat declinarea competenței de soluționare a cauzei și nu a stabilit daune

cominatorii pentru fiecare zi de întârziere.

De asemenea, atacând sentința nr.

881 din 14 iulie 2008, dată în același dosar, reclamantul a arătat că

tribunalul nu s-a pronunțat asupra cererilor depuse la filele 16, 21, 109 –

195, a tergiversat soluționarea cauzei și a refuzat să decline competența.

Curtea de Apel Cluj, secția civilă,

de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, prin decizia nr. 250/A

din 13 octombrie 2008, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul M.D.

împotriva sentinței civile 881 din 14 iulie 2008 a Tribunalului Maramureș.

Prin încheierea dată în ședința din

Camera de Consiliu din 14 octombrie 2008, aceeași instanță a îndreptat din

oficiu eroarea materială, strecurată în dispozitivul deciziei civile nr. 250

din 13 octombrie 2008 în sensul că respingerea recursului declarat de M.D.

privește și sentința civilă nr. 390 din 28 martie 2008 pronunțată în același

dosar de Tribunalul Maramureș.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de apel a reținut că prin sentința civilă nr. 98 din 28 ianuarie 2008

a Tribunalului Maramureș, s-a admis în parte acțiunea reclamantului M.D., fiind

obligat pârâtul Primarul Orașului Borșa să emită, conform Legii nr. 10/2001,

dispoziții motivate, pentru soluționarea fiecăreia dintre cele trei notificări:

5 N, 6 N și 140 N, toate din 19 octombrie 2005, înregistrate la Primăria Borșa

sub nr. 13514/2003, 13515/2005 și 13304/2005.

Prin aceeași sentință, s-a respins

petitul vizând plata de daune morale și cominatorii de 500 lei pentru care zi

de întârziere, precum și acțiunea aceluiași reclamant față de pârâții Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și Prefectul județului Maramureș.

S-a considerat că, existând tripla

identitate de părți, obiect și cauză, între pricina soluționată anterior, prin

sentința civilă nr. 93 din 28 ianuarie 2008 a Tribunalului Maramureș,

definitivă și irevocabilă, și cea care formează obiectul prezentului dosar,

vizând soluționarea notificării nr. 5 N înregistrată la Primăria Borșa, sub nr.

13514 din 19 octombrie 2005 și daune cominatorii de 50 RON pe zi de întârziere,

în mod corect a reținut instanța de fond incidența autorității de lucru

judecat.

Pe cale de consecință, s-a

considerat că nu se mai impune reaprecierea probatoriului, conform precizării

motivelor de apel depuse ulterior.

Împotriva deciziei menționate și a

încheierii din 14 octombrie 2008 a declarat recurs, în termenul legal,

reclamantul M.D. criticând-o ca nelegală pentru greșita reținere a incidenței

autorității de lucru judecat, întrucât între cele două cauze nu există

identitate de părți.

S-a mai susținut că, prin sentința

390 din 28 martie 2008, instanța de fond a omis să se pronunțe asupra cererilor

conexe (filele 21 – 165).

Intimații Statul Român, prin

Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de D.G.F.P. Maramureș și Primarul

Orașului Borșa și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților au

formulat întâmpinări, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Examinând criticile formulate prin

motivele de recurs, raportat la dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., ce

rezultă din dezvoltarea acestora, Curtea va constata că recursul este nefondat

pentru considerentele ce succed:

Prin sentința primei instanțe s-a

admis corect excepția autorității de lucru judecat și, pe cale de consecință,

s-a respins acțiunea reclamantului, privitoare la modul de soluționare a

notificării nr. 5 N/2005, constatându-se că, prin sentința civilă nr. 98 din 28

ianuarie 2008 a Tribunalului Maramureș, a fost obligat Primarul Orașului Borșa

să emită dispoziție motivată asupra aceleiași notificări.

Curtea de Apel Cluj, respingând

apelul reclamantului și confirmând astfel soluția primei instanțe, a reținut

corect că, față de soluționarea pricinii prin admiterea unei excepții de ordine

publică, nu se mai impune cercetarea pe fond a pricinii.

În consecință, instanța nu se mai

putea pronunța cu privire la probele existente la dosar.

De altfel, petiția de la fila 21,

invocată de reclamant, nu reprezintă o probă, ci prin aceasta se solicită, fără

respectarea dispozițiilor procedurale cu privire la extinderea cadrului

procesului, citarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, cerere

asupra căreia instanța a apreciat corect că nu i se putea da curs în aceste

condiții.

Ca atare, s-a considerat corect că

nu se mai impune reaprecierea probatoriilor indicate de reclamant prin

precizarea motivelor de apel.

Pentru toate aceste considerente,

Curtea va constata că instanța de apel a aplicat corect dispozițiile art. 1201 C.

civ. și ale art. 137 alin. (1) C. proc. civ., nefiind întrunit motivul de

recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În consecință, urmează ca, în

temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să se respingă, ca nefondat apelul

declarat de reclamantul M.D. împotriva deciziei nr. 250/A din 13 octombrie 2008

a Curții de Apel Cluj, secția civilă, și a încheierii din 14 octombrie 2008 a

aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de

reclamantul M.D. împotriva deciziei nr. 250/A din 13 octombrie 2008 a Curții de

Apel Cluj, secția civilă, și a încheierii din 14 octombrie 2008 a aceleiași

instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 noiembrie

2009.