ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3983/2012

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 184 din 04 februarie 2010 a

Tribunalului Maramureș, pronunțată în Dosarul nr. 5449/100/2008, a fost

respinsă plângerea formulate de pârâtul M.D. împotriva dispoziției de

respingere a notificării din 10 iunie 2008, emisă de Primarul Orașului Borșa.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a stabilit în fapt că prin dispoziția din 2008, emisă de Primarul Orașului

Borșa s-a respins ca tardivă notificarea depusă de M.D.

Raportat la data formulării

notificării, 19 octombrie 2005, instanța a constatat că în mod corect aceasta a

fost respinsă ca tardiv formulată.

Apelul formulat de reclamant

împotriva acestei sentințe a fost respins prin decizia civilă nr. 231/A/2010,

pronunțată de Curtea de Apel Cluj.

Împotriva acestei decizii a formulat

recurs reclamantul M.D. criticând-o ca nelegală întrucât instanța a interpretat

greșit actul juridic dedus judecății, respectiv a calificat greșit natura

notificării formulate, susținând că aceasta a fost întemeiată pe dispozițiile

fondului funciar, iar prin Legea nr. 247/2005 persoanele îndreptățite conform

Legii nr. 18/1991 au fost repuse în termenul de formulare a cererilor.

Recurentul a mai criticat hotărârea

instanței de apel pentru că s-a acordat mai mult decât s-a cerut, fără a se

argumenta această critică și pentru că nu a motivat hotărârea în raport de

probele administrate în cauză.

Prin decizia nr. 5666 din 01 iulie

2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a fost respins ca

nefondat recursul formulat de reclamantul M.D.

Pentru a hotărî astfel, instanța

supremă a reținut că prin dispoziția contestată, instanța de apel a soluționat

exclusiv notificarea depusă de reclamant în baza Legii nr. 247/2005,

invocându-se în mod expres dispozițiile art. 21 din lege.

Că reclamantul a optat pentru

procedura Legii nr. 10/2001 rezultă și din faptul că a chemat în judecată

Primarul Orașului Borșa pentru a fi obligat la soluționarea notificării, iar

prin sentința civilă nr. 98/2008 a Tribunalului Maramureș s-a admis acțiunea și

a fost obligat pârâtul să soluționeze notificările formulate de reclamant.

A mai reținut instanța supremă că

notificarea formulată de reclamant prin care a solicitat despăgubiri pentru

suprafața de 2.000 m.p., nu poate constitui o cerere având ca obiect Legea

fondului funciar, avându-se în vedere obiectul litigiului și temeiul juridic

invocat de recurent.

În situația în care reclamantul ar

fi formulat cererea în temeiul Legii nr. 18/1991, trebuia să învestească

Comisia locală de aplicare a Legii nr. 18/1991.

A reținut ca nefondată și critica

referitoare la nemotivarea hotărârii.

La data de 04 iulie 2011, M.D. a

formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 5666 din 01 iulie

2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție solicitând ca, în

contradictoriu cu Primăria Orașului Borșa, să se desființeze decizia atacată,

cu consecința rejudecării recursului.

S-a susținut, în esență, că instanța

de recurs a omis să cerceteze unul din motivele de casare, întrucât hotărârea

pronunțată de Curtea de Apel Cluj s-a dat cu încălcarea competenței instanțe,

respectiv a Judecătoriei Vișeul de Sus, obiectul acțiunii fiind Legea nr.

18/1991, modificată prin Legea nr. 247/2005, și nu Legea nr. 10/2001.

Contestatorul și-a întemeiat cererea

pe dispozițiile art. 317-321 C. proc. civ.

Contestația în anulare a deciziei

civile nr. 5666 din 01 iulie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție este nefondată.

Deși se invocă dispozițiile art. 317-321

C. proc. civ., în speță sunt incidente prevederile art. 318 alin. (1) teza a II-a

C. proc. civ., contestatorul invocând faptul că instanța supremă a omis

cercetarea motivului de recurs vizând competența de soluționare a cauzei.

Or, din considerentele deciziei

atacate rezultă că instanța supremă a analizat această critică, iar motivarea

răspunde problemei invocate de contestator.

Astfel, s-a reținut că reclamantul a

optat pentru procedura Legii nr. 10/2001, chemând în judecată Primăria Orașului

Borșa, sens în care a fost pronunțată sentința civilă nr. 98/2008 a Tribunalului

Maramureș, prin care pârâtul a fost obligat să soluționeze notificările

formulate de reclamant.

În situația în care reclamantul ar

fi formulat cererea în temeiul Legii nr. 18/1991, ar fi trebuit să învestească

Comisia locală de aplicare a Legii nr. 18/1991.

Așa fiind, este evident că instanța

de recurs a analizat motivul de recurs invocat de către contestator, astfel

încât contestația în anulare formulată de contestatorul M.D. va fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare

formulată de contestatorul M.D. împotriva deciziei civile nr. 5666 din 01 iulie

2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate

intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 31 mai 2012.