ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6109/2004

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin contestația înregistrată sub nr. 4411 din 1

septembrie 2001 la Tribunalul Maramureș, petenții T.V., T.I., M.I., T.I. și

V.M. au solicitat anularea dispoziției nr. 1349 din 10 august 2001 emisă de

Primăria Borșa prin care s-a respins cererea de restituire în natură a

imobilului situat în Borșa, înscris în C.F. 6501, nr. top 527/a/II.

Contestația a fost respinsă prin sentința civilă

nr. 75 din 16 ianuarie 2002 a Tribunalului Maramureș cu motivarea că petenții

nu sunt persoane îndreptățite, în sensul art. 4 alin. (2) coroborat cu art. 3

alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001 întrucât nu au făcut dovada că autorul

lor, T.G.B. a fost proprietarul tabular al imobilului în litigiu.

Curtea de Apel Cluj, secția civilă, prin decizia

nr. 111 din 13 septembrie 2002 a respins ca nefondat apelul declarat de

petenții T.V., T.I., M.I., T.I. și V.M. împotriva sentinței civile nr. 75 din

16 ianuarie 2002 a Tribunalului Maramureș.

S-a reținut că imobilul în litigiu a constituit

proprietatea numitului W.M. fiind înscris în C.F. 650 Borșa, nr. top 527/a/II.

Prin sentința civilă nr. 1311 din 13 august 1962 a fostului Tribunal popular al

raionului Vișeu imobilul a fost trecut în proprietatea Statului Român.

S-a precizat că înscrisul sub semnătură privată

pretins întocmit la data de 5 aprilie 1950 între W.M. și T.G.B., autorul

petenților, act nedepus la dosar, chiar dacă ar fi existat nu ar fi putut avea

decât valoarea unui antecontract de vânzare cumpărare prin care nu se putea

face transferul dreptului de proprietate imobiliară.

Împotriva deciziei civile nr. 111 din 13

septembrie 2002 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, în termen legal au

declarat recurs petenții T.V., T.I., M.I., T.I. și V.M. solicitând casarea în

temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și susținând în esență că au făcut dovada

că autorul lor, T.G. zis B. a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului

în litigiu prin contractul de vânzare cumpărare încheiat la data de 5 aprilie

1950 cu proprietarul tabular W.M. precum și că originalul înscrisului nu poate

fi prezentat din motive independente de voința lor.

Recursul urmează să fie respins ca nefondat

pentru următoarele motive.

Potrivit art. 3 alin. (1) lit. a) și art. 4

alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile

preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, sunt

îndreptățite la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură sau după

caz, prin echivalent, persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data

preluării acestora în mod abuziv sau moștenitorii persoanelor fizice

îndreptățite.

În speță, instanța de apel a reținut corect că

petenții nu au făcut dovada că autorul lor, T.G.B. a fost proprietarul tabular

al imobilului în litigiu la momentul preluării acestuia în patrimoniul

statului.

Din extrasul de C.F.(fila 6 dosar 2186/1997)

rezultă că în C.F. 6501 Vișeu de Sus nr.top 527/a/II au figurat P.L., S.A.,

S.S., W.I., W.D., W.H., I.W., W.R.P., W.C., W.K., toți cu titlu de drept

cumpărare și moștenire conform încheierilor nr. 2671/1930, nr. 1330/1931, nr.

1630/1942. Statul Român și-a intabulat dreptul de proprietate prin încheierea

nr.84/1963, în baza sentinței civile nr. 1311 din 13 august 1962 a fostului

Tribunal popular al raionului Vișeu, pronunțată în temeiul Decretului nr.

111/1950.

Într-un litigiu separat petenții T.V., T.I.,

M.I., T.I. și V.M. au solicitat radierea contractului de vânzare-cumpărare din

5 aprilie 1950 pentru casa și terenul din C.F. 6501 top 527/a/II încheiat între

autorul lor T.G. zis B. și W.M. și intabularea dreptului lor de proprietate în

cartea funciară.

Acțiunea a fost respinsă prin sentința civilă

nr. 2157 din 18 noiembrie 1998 a Judecătoriei Vișeu de Sus, definitivă prin

decizia civilă nr. 990 din 16 septembrie 1999 a Tribunalului Maramureș și

irevocabilă prin decizia civilă nr. 564 din 9 martie 2000 a Curții de Apel

Cluj, secția civilă.

În raport de considerentele menționate, Curtea

va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

ca nefondat recursul declarat de contestatorii

T.V., T.I., T.I., M.I., și V.M., împotriva deciziei

civile nr. 111 din 13 septembrie 2002 a Curții de Apel Cluj, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 noiembrie 2004.