ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5643/2005

Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Judecătoria Vișeu de Sus, prin sentința civilă nr. 2347 din 17 octombrie 1995, schimbată parțial de Tribunalul Maramureș prin decizia nr. 218 din 30 iulie 1996, irevocabilă, a admis acțiunea civilă introdusă de reclamantul S.P. împotriva Statului Român reprezentat prin Primăria Borșa și în consecință: - a constatat că reclamantul a dobândit prin cumpărare, dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Borșa, în suprafață de 222 mp, pe terenul pârâtului; - a dispus introducerea dreptului de prescripție al reclamantului în C.F. Borșa. La 8 mai 2004, D.G.F.P. Maramureș Administrația Finanțelor Publice a municipiului Sighetu Marmației a formulat o constatare în anulare, reținută de art. 317 pct. 1 C. proc.

civ., împotriva hotărârilor mai sus menționate. Pe considerentul în „instanța de fond” apel ar fi trebuit să citeze Statul Român prin Ministerul Finanțelor și nu prin Primăria Borșa, care nu poate reprezenta legal acea condiție În motivarea contestației s-a mai susținut că la 29 martie 1994, SC P. SA a vândut lui N.P. unitatea nr. 22 din Borșa înscrisă în C.F. Borșa, dar fără terenul pe care are amplasată construcția, astfel menționată expresia contract; - ulterior, expertul topograf M.G.(G.), angajat de S.P. pentru întocmirea documentației necesare intabulării, a întocmit o lucrare falsă, în baza căreia reclamantul și-a intabulat dreptul de proprietar asupra terenului; Parchetul de pe lângă Judecătoria Vișeu de Sus, a sesizat în anul 2004, că analiza topografică din Vișeu de Sus a confirmat propunerea de urmărire penală pentru care hotărârile prevăzute de art. 290 art. 29 lit. c, drept consecință o prescriere a răspunderii penale.

Judecătoria Vișeu de sus, prin sentința civilă nr. 1584 din 31 mai 2004, a respins contestația în anulare reținând că: - potrivit art. 319 C. proc. civ., hotărârile în discuție nu mai pot fi atacate de această cale deoarece au rămas irevocabile de fapt 8 ani, iar intimatul S.P. și-a schimbat buletinul de identitate în anul 1997. - rezoluția dată de parchet și cercetările penale efectuate pentru infracțiunile prevăzute de art. 290 C. pen. și art. 291 C. pen. nu constituiau motiv de revizuire. Curtea de Apel Cluj, secția civilă, prin decizia nr. 219 din 29 octombrie 2004, a respins ca nefondat apelul declarat de contestatoare cu motivarea că prima instanță a procedat corect reținând tardivitatea contestației în anulare și făcând trimitere la calea de atac a revizuirii.

Contestatoarele au declarat recurs prin care au susținut că ambele hotărâri ar fi greșite deoarece: - în baza rolului activ, instanțele care trebuie să dea o calificare corectă căii lor de atac și nu să o respingă; - au încercat să repare o eroare și față de acest scop revizuirea sentinței ar fi trebuit să le ajute. Criticile formulate, care s-ar putea încadra în art. 304 pct. 9 C. proc. civ. sunt nefondate deoarece: - rolul activ, înscris în art. 129 C. proc. civ., nu permite judecătorilor să schimbe obiectul cererii deduse judecății, mai ales în condițiile în care părțile nici nu se prezintă la proces, solicitând judecarea în lipsă; - pe cauză rolul activ, judecătorii trebuie să fie imparțiali neavând așadar posibilitatea să ajute pe nici una din părți indiferent de scopul urmărit de acesta.

Așa fiind, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat, recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice, prin D.G.F.P. Maramureș împotriva deciziei nr. 2192/A din 29 octombrie 2004 a Curții de Apel Cluj, secția civilă de muncă și asigurări sociale pentru minori și familiei. Obligă pe recurenți la 7.000.000 lei cheltuieli de judecată către S.P. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 27 iunie 2005.