ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8669/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

După ce, prin dispoziția

nr. 749/2003 a Primarului orașului Borșa, s-a respins notificarea

datorită faptului că nu s-a făcut dovada proprietății

imobilului și a preluării abuzive de către stat, reclamanții

au contestat în justiție măsura luată.

Astfel, acțiunea prin care

reclamanții W.(W.)M. și W.R., în contradictoriu cu Primarul

orașului Borșa, au cerut anularea dispoziției sale, emise în

temeiul Legii nr. 10/2001 și restituirea în natură a imobilului din

Borșa, a fost respinsă, astfel cum rezultă din sentința

civilă nr. 285 din 6 mai 2005 a Tribunalului Maramureș.

Sentința a rămas

definitivă, prin respingerea apelului reclamanților, potrivit

deciziei civile nr. 781/A din 21 septembrie 2005 a Curții de Apel Cluj,

secția civilă, sens în care s-a reținut, în esență,

că nu au fost îndeplinite cerințele art. 22 și art. 23 din Legea

nr. 10/2001, cerințe în legătură cu termenul de notificare

și în legătură cu actele doveditoare ce trebuie depuse într-o

perioadă delimitată, ca anexe la notificare.

Concret, la fond s-a reținut

că notificarea nr. 95 din 10 septembrie 2001 nu cuprinde elemente de

identificare a imobilului, în lipsa unor acte ce nu au fost depuse până la

data din 14 mai 2003 de către reclamanți, în calitate de moștenitori

ai numitei W.M.

Deliberând, Înalta Curte reține

că în contextul în care termenele prevăzute de art. 22 și art.

23 din Legea nr. 10/2001 sunt de recomandare, fiind prelungite, prin lege,

succesiv, recurenții nu pot fi decăzuți din drepturile lor. Aceasta,

cu atât mai mult cu cât, recurenții-reclamanți au făcut dovada

proprietății chiar și în fața instanței de

judecată, instanță obligată, prin lege, să afle

adevărul în sensul art. 129 și art. 130 C. proc. civ. și care nu

poate ignora nici un mijloc de probă, fie că proba este

făcută și administrată direct de ea însăși,

fără a fi necesar ca proba să existe și în faza

precedentă administrativă.

Proba proprietății și

preluării abuzive de către stat există în sensul prevăzut

de punctul 22.1 prin Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 la

lit. g), unde se prevede că „oricare înscrisuri” constituie act doveditor.

Or, în cauză, au fost demonstrate cele două aspecte, fie și prin

înscrisurile de la filele 18 sau 46 fond, unde prin adeverința

Primăriei se menționează că în registrul agricol

figurează casa de locuit a autorului reclamanților, iar preluarea s-a

făcut în temeiul Decretului nr. 111/1951.

O asemenea dovadă

justifică faptul că reclamanții au calitatea procesuală,

fiind persoane îndreptățite în sensul dispozițiilor art. 3

și art. 4 din Legea nr. 10/2001.

Întrucât soluția criticată

a instanțelor ce s-au pronunțat în cauză nu cuprinde o abordare

a fondului pricinii, urmează ca, în temeiul art. 312 alin. (3) teza a II-a

C. proc. civ., să se admită recursul și să se caseze

decizia atacată și respectiv sentința, cu trimiterea cauzei la

instanța de fond.

Instanța de trimitere nu numai

că va cerceta fondul, dar va ține cont și de celelalte

susțineri în apărare făcute în criticile din recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamanții W.M. și W.R. împotriva deciziei civile nr. 781/A din 21

septembrie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de

muncă și asigurări sociale pentru minori și familie.

Casează decizia atacată

precum și sentința civilă nr. 285 din 6 mai 2005 a Tribunalului

Maramureș și trimite cauza spre rejudecare aceluiași tribunal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 octombrie 2006.