ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1766/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 8 septembrie 2005, la Tribunalul Alba, reclamantul D.D. a solicitat obligarea pârâtei Direcția Regională de Statistică Alba, să-i plătească drepturile salariale cuvenite, în baza deciziei nr. 9 din 28 ianuarie 2005, privind reîncadrarea sa în funcția publică de execuție de consilier clasa I, gradul superior, treapta 3 și în temeiul art. 1 alin. (7) din Legea nr. 554/2004, să se constate neconstituționalitatea O.G. nr. 9/2005, prin care s-a suspendat plata sporului de stabilitate prevăzut în Legea nr. 433/2004. Prin încheierea din 18 octombrie 2005, Tribunalul Alba, secția comercială și de contencios administrativ, a dispus trimiterea cauzei, la secția civilă a aceluiași tribunal, reținând că instanța de contencios administrativ nu are competența să se pronunțe asupra unui litigiu de muncă.

Tribunalul Alba, secția civilă, completul specializat în soluționarea litigiilor de muncă a dispus prin încheierea din 16 noiembrie 2005, ca dosarul să fie trimis la secția sesizată inițial, secția comercială și de contencios administrativ, cu motivarea că reclamantul are calitatea de funcționar public și competența de soluționare a cererii sale aparține instanței de contencios administrativ, conform Legii nr. 188/1999 și O.U.G. nr. 192/2002 și O.U.G. nr. 92/2004. Astfel sesizată, secția comercială și de contencios administrativ a Tribunalului Alba a constatat în încheierea din 17 noiembrie 2005, existența unui conflict negativ de competență și pentru pronunțarea regulatorului de competență a trimis dosarul la Curtea de Apel Alba Iulia.

Prin sentința civilă nr. 291 din 25 noiembrie 2005, Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, a respins sesizarea privind soluționarea conflictului negativ de competență, reținând că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 22 C. proc. civ., întrucât nu sunt pronunțate două hotărâri irevocabile de către două instanțe diferite, iar între secțiile aceleiași instanțe nu există conflict de competență, în condițiile în care repartizarea cauzelor pe secții reprezintă un act de administrare a activității jurisdicționale. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamantul, solicitând casarea hotărârii și trimiterea cauzei, spre soluționare, la Tribunalul Alba, secția comercială și de contencios administrativ.

Recurentul a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ. și a susținut că în hotărârea atacată s-a reținut greșit că între secțiile tribunalului nu există conflict de competență. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și cu dispozițiile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va respinge prezentul recurs, ca nefondat, pentru următoarele considerente: În hotărârea atacată, instanța de fond a constatat corect că nu există un conflict negativ de competență, în condițiile prevăzute de art. 20 pct. 2 C. proc. civ., pentru că în cauză nu s-au pronunțat hotărâri irevocabile prin care două sau mai multe instanțe s-au declarat necompetente de a judeca aceeași pricină.

Conform art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, privind organizarea judiciară, justiția se realizează prin următoarele instanțe judecătorești: Înalta Curte de Casație și Justiție, curți de apel, tribunale, tribunale specializate, instanțe militare și judecătorii, iar în art. 38 din aceeași lege prevede că instanțele pot avea în organizarea lor mai multe secții, în raport cu natura, complexitatea și numărul cauzelor deduse judecății. În consecință, încheierile prin care două secții ale Tribunalului Alba s-au sesizat reciproc pentru soluționarea aceluiași litigiu, nu reprezintă hotărâri irevocabile ale unor instanțe diferite, pentru a se constata existența unui conflict de competență, în conformitate cu prevederile art. 20 pct. 2 C. proc.

civ. Pentru aceste motive, se constată că este legală hotărârea prin care Curtea de Apel Alba Iulia a respins sesizarea de soluționare a unui conflict negativ de competență, urmând ca pricina să fie soluționată de secția comercială și de contencios administrativ a Tribunalului Alba, care în mod greșit a apreciat că se impune pronunțarea unui regulator de competență. Motivul de nelegalitate invocat în baza art. 304 pct. 5 C. proc. civ., nu a fost dezvoltat în conformitate cu dispozițiile art. 303 alin. (3) din același cod, constatându-se că recurentul nu a indicat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. și care ar fi fost încălcate de instanță, prin hotărârea dată.

Față de considerentele expuse, nefiind motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de D.D. împotriva sentinței civile nr. 291 din 25 noiembrie 2005 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 mai 2006.