ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2703/2009

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată pe calea contenciosului administrativ reclamanții C.A., U.D., B.I., M.M., B.M., D.C. și L.A. în contradictoriu cu Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, au solicitat instanței: - obligarea pârâților la plata sporului de confidențialitate de 15% din salariul de bază începând cu data de 1 noiembrie 2005 până la data de 17 aprilie 2008; - obligarea pârâților la actualizarea sumelor rezultate cu indicele de inflație la data plății efective. Prin sentința civilă nr. 1508/CAF din 9 decembrie 2008 Tribunalul Alba, secția comercială și de contencios administrativ, a admis excepția necompetenței materiale a tribunalului și a declinat competența de soluționare a acțiunii reclamanților în favoarea Curții de Apel Alba Iulia.

În motivarea soluției s-a apreciat că în speță competența este reglementată de norme speciale derogatorii de la Legea nr. 554/2004, cuprinse în art. 1 alin. (1) din O.G. nr. 75/2008, astfel că este competentă curtea de apel. La rândul său și Curtea de Apel Alba Iulia, prin sentința civilă nr. 42/CA din 17 februarie 2009 a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Tribunalului Alba, secția contencios administrativ, și constatând conflict negativ de competență a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea unui regulator de competență. În motivarea hotărârii sale, Curtea de Apel Alba Iulia a reținut că reclamanții sunt funcționari publici ai Parchetului de pe lângă Tribunalul Alba și respectiv Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia iar acestea nu sunt autorități sau instituții centrale.

Cum dispozițiile O.G. nr. 75/2008 au fost declarate neconstituționale competența se stabilește potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004 cu raportare la art. 2 lit. d) din C. proc. civ. Înalta Curte de Casație și Justiție verificând actele și lucrările dosarului precum și dispozițiile legale aplicabile constată că este competent în cauză Tribunalul Alba, secția contencios administrativ, pentru următoarele considerente: Obiectul cauzei îl reprezintă cererea unui grup de funcționari publici ai Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și ai Parchetului de pe lângă Tribunalul Alba pentru acordarea unor drepturi de natură salarială. Potrivit dispozițiilor art. 109 din Legea nr. 188/1999 „cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanței de contencios administrativ, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe”.

Prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004 stabilesc competența tribunalului sau curții de apel, în funcție de emitentul actului juridic sau părțile raportului juridic (autoritate locală sau centrală). Cum în cauză reclamanții sunt funcționari ai Parchetului de pe lângă Tribunalul Alba respectiv ai Parchetului de le lângă Curtea de Apel Alba Iulia – autorități locale, instanța competentă este tribunalul. În speță prevederile O.G. nr. 75/2008 privind instituirea unei competențe speciale în primă instanță în favoarea Curții de apel în cauzele privind drepturi salariale ale personalului din sistemul justiției nu sunt aplicabile întrucât aceste dispoziții au fost declarate neconstituționale. Pentru aceste considerente, Curtea va stabili competența în favoarea Tribunalului Alba.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a litigiului dintre C.A., U.D., B.I., M.M., B.M., D.C., L.A., Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, în favoare Tribunalului Alba, secția comercială și de contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 mai 2009.