ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3849/2018

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată adresată Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, la data de 15.12.2017, reclamantul Corpul Național al Polițiștilor, în numele membrilor organizației sindicale, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean Alba, obligarea pârâtului la acordarea aceluiași cuantum al sporului de fidelitate reclamanților-polițiști, care au îndeplinit condițiile de vechime ulterior datei de 31.12.2009 și își desfășoară/și-au desfășurat activitatea în aceleași condiții, specifice locului de munca la data angajării sau promovării, având aceeași vechime cu ale polițiștilor care la data de 31.12.2009 beneficiau de spor de fidelitate de până la 20% conform art. 5 alin. (1

1

) și (1

2

) din O.U.G. nr. 83/2014 aprobată prin Legea nr. 71/2015; obligarea pârâtului la actualizarea sumelor cu coeficientul de inflație, de la data nașterii dreptului până la plata lor efectivă către reclamanți.

2.1. Hotărârea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal

Prin Sentința civilă nr. 2686 din 25.04.2018 a Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că în privința competenței materiale sunt incidente dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, care prevăd că în cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, iar în privința competenței teritoriale sunt incidente prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului.

De asemenea, instanța a reținut că nu este aplicabilă Decizia nr. 1/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, apreciind că problema de drept dezlegată privește dispoziții speciale, aplicabile numai jurisdicției muncii și a asigurărilor sociale.

Astfel, văzând că atât domiciliul reclamanților, cât și sediul instituției pârâte este în județul Alba, în sfera circumscripției Tribunalului Alba a dispus în consecință declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

2.2. Hotărârea Tribunalul Alba, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința administrativă nr. 727/CAF/2018 din 26 septembrie 2018 a Tribunalului Alba, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Instanța a constatat ivit un conflict negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că cererea de chemare în judecată a fost formulată de Corpul Național al Polițiștilor în numele și pentru membrii organizației profesionale, semnatari ai tabelelor anexate cererii, iar sediul acestei organizații profesionale este în București.

Văzând dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, precum și faptul că reclamantul a optat în favoarea instanței de la sediul său, instanța sesizată de reclamant nu putea invoca din oficiu excepția de necompetență teritorială, motiv pentru care instanța a constatat că aparține competența de soluționare a cauzei instanței mai întâi sesizate de reclamant și a dispus în consecință declinarea la Tribunalul București.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în regulator de competență

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două tribunale îl constituie problema instanței competente teritorial să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reține că reclamantul a învestit instanța de contencios administrativ a tribunalului cu o acțiune ce are ca obiect raportul de serviciul al funcționarilor publici reprezentați de organizația profesională arătată.

În privința competenței materiale de soluționare a cauzei, întrucât membrii de sindicat sunt funcționari publici, sunt aplicabile dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care prevăd:

"Art. 109. - Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe".

Având în vedere că este vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce privește competența teritorială de soluționare a cauzei sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, conform cărora "Reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale".

În cauză, se reține că cererea dedusă judecății a fost formulată de Corpul Național al Polițiștilor, în numele membrilor organizației sindicale, în temeiul art. 28 din Legea sindicatelor nr. 54/2003.

Așa fiind, se constată că este obligatorie, conform art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., dezlegarea dată prin Decizia nr. 1/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin care s-au decis următoarele: "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011) stabilește că organizațiile sindicale au calitate procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat."

Prin urmare, este de necontestat faptul că reclamantul are calitate procesuală activă, iar, în aplicarea art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, sindicatul reclamant a optat pentru instanța de la sediul său, în raza teritorială de competență a Tribunalului București.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamantul Corpul Național al Polițiștilor în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean Alba în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 noiembrie 2018.

GGC - GV