ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3535/2017

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

Obiectul acțiunii judiciare

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Sălaj, secția civilă, la data de 22.02.2017, sub nr. x/84/2017, reclamanții A. și B., au solicitat, în contradictoriu cu pârâții: Ministerul Justiției, în calitate de ordonator principal de credite, Curtea de Apel Alba Iulia, în calitate de ordonator secundar de credite și Tribunalul Alba, în calitate de ordonator terțiar de credite, ca prin hotărârea judecătorească care urmează a fi pronunțată, să se dispună obligarea entităților juridice pârâte la:

- în principal, stabilirea și plata drepturilor bănești cu titlu spor procentual pentru vechimea în funcție - spor fidelitate, astfel rezultate din aplicarea majorării indemnizației de încadrare brută lunară, în raport și cu valorificarea vechimii efectiv realizată în funcția profesională avută, începând cu 3 ani anteriori datei înregistrării prezentei cereri introductive și în continuare, sume actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală penalizatoare corespondentă, începând de la data nașterii dreptului salarial procentual lunar și până la plata efectivă a acestora.

- în subsidiar, stabilirea și plata drepturilor bănești procentuale menționate reprezentând sporul procentual pentru vechimea în funcție - spor fidelitate, începând cu data de 09.04.2015 și în continuare, cu reținerea condițiilor de acordare (potrivit Deciziei Curții Constituționale nr. 794 din 15 decembrie 2016), sume actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală penalizatoare corespondentă, începând de la data nașterii dreptului salarial procentual lunar și până la plata efectivă a acestuia.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

Prin sentința nr. 964 din 8 mai 2017, Tribunalul Sălaj, secția civilă, a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Sălaj invocată de pârâtul Ministerul Justiției prin întampinare, a declinat competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamanții A. și B. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Alba Iulia și Tribunalul Alba în favoarea Curții de Apel București.

Întrucât raporturile juridice deduse judecății, privind drepturile salariale ale reclamanților sunt guvernate de legi speciale, inclusiv Legea nr. 284/2010, Tribunalul a apreciat că în ceea ce privește competența materială și teritorială în judecarea prezentului litigiu își găsesc aplicare prevederile art. 7 de la Cap. VIII - Reglementări specifice personalului din sistemul justiției, Anexa VI din Legea nr. 284/2010, Curtea de Apel București deținând o competență exclusivă în ceea ce privește soluționarea cauzelor având ca obiect nemulțumirea față de stabilirea drepturilor salariale.

Prin sentința nr. 3372 din 29 septembrie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale de soluționare a cauzei, a declinat competența materială de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A. și B. și pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Alba Iulia, și Tribunalul Alba în favoarea Tribunalului Sălaj, secția civilă, complet specializat în soluționarea conflictelor de muncă, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus trimiterea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Curtea a reținut că litigiul dedus judecății nu se grefează pe un raport juridic de drept administrative care să atragă competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

S-a mai reținut că refuzul administrativ al pârâtului Ministerul Justiției de a acorda reclamanților drepturile salariale solicitate nu reprezintă un act administrativ tipic sau asimilat în accepțiunea prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c) și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Competența materială și teritorială de soluționare a cauzei nu a fost reținută în favoarea Curții de Apel București nici prin raportare la prevederile art. 7 Capitolul VIII din Legea nr. 284 din 28 decembrie 2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ. din 2010, urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Potrivit petitelor acțiunii introductive, reclamanții A. și B. au solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Alba Iulia, și Tribunalul Alba obligarea la plata drepturilor salariale cu titlu de spor de fidelitate, astfel rezultate din aplicarea majorării indemnizației de încadrare brută lunară.

Așadar, reclamanții nu au formulat în baza art. 7 din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice o contestație administrativă împotriva modului prin care au fost stabilite drepturile salariale ale acestora.

Având în vedere petitele acțiunii, este evidentă existența unui conflict de muncă ivit în legătură cu raporturile de serviciu dintre reclamanți și pârâți.

Raporturile juridice din cauză sunt raporturi juridice de muncă, iar litigiul dedus judecății este unul de dreptul muncii, deoarece obiectul procesului nu îl reprezintă contestarea modalității de stabilire a drepturilor salariale, ci obligarea pârâților la plata drepturilor salariale cu titlu de spor de fidelitate, astfel rezultate din aplicarea majorării indemnizației de încadrare brută lunară.

C. muncii reglementează raporturile de muncă, modul în care se efectuează controlul aplicării reglementărilor din domeniul raporturilor de muncă, precum și jurisdicția muncii.

Acesta se aplică și raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, numai în măsura în care acestea nu conțin dispoziții specifice.

De esența jurisdicției muncii este existența unui conflict între angajat și angajator privind drepturile rezultate din desfășurarea raporturilor de muncă.

Conflictul individual de muncă apare în legătură cu plata unor drepturi salariale, ce rezultă din neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoarea obligațiilor stabilite prin raportul de muncă.

În raport de existența acestor raporturi de serviciu între părți și natura dreptului și scopului urmărit prin exercitarea acțiunii, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Sălaj, secția civilă, complet specializat în soluționarea conflictelor de muncă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții B., A. și pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Alba Iulia, Tribunalul Alba, în favoarea Tribunalului Sălaj, secția civilă, c omplet specializat în soluționarea conflictelor de muncă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 noiembrie 2017.