ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1140/2021

HOTĂRÂRE

11.05.2021

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1140/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 11 mai 2021

Asupra conflictului negativ de competență:

Prin acțiunea înregistrată la data de 24 septembrie 2020, la Tribunalul Sălaj, secția civilă în dosarul nr. x/2020, reclamanta A. a chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Sălaj și Curtea de Apel Cluj, solicitând instanței obligarea pârâților la recalcularea indemnizației de încadrare și a celorlalte drepturi aferente, raportat la o valoare de referință sectorială în cuantum de 605,225 RON începând cu 01.08.2016 și în continuare; plata pentru fiecare lună, până la recunoașterea efectivă a dreptului, a diferenței dintre venitul la care este îndreptățită și venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație, la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată până la data plății efective.

În drept a invocat Decizia Curții Constituționale nr. 794/2016, art. III din O.U.G. nr. 20/2016, art. II alin. (1) din Legea nr. 293/2015, art. 3A1 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2015, astfel cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 43/2016. art. 253 alin. (1) - (2). art. 266. art. 270, art. 272 și art. 275 din Codul muncii, precum și prevederile art. 14 din Convenția europeană a drepturilor omului, precum și cele statuate prin Decizia nr. 21/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție -Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept și Decizia nr. 36 din 4 iunie 2018 a Înaltei Curți de Casați și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare la dosarul cauzei prin care a invocat excepția necompetenței materiale a tribunalului de a soluționa cauza, arătând prevederile art. 7, CAP. VIII din Anexa VI la Legea-cadru 284/2010 si art. 7 alin. (1), CAP VIII din Anexa V la Legea-cadru nr. 153/2017, potrivit cărora este competentă material secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București.

Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, pârâta Curtea de Apel Cluj a solicitat respingerea acțiunii reclamantei și a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Sălaj.

Prin sentința civilă nr. 982/07.12.2020 pronunțată de Tribunalul Sălaj, secția civilă a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor, cu motivarea că reclamanta are calitatea de judecător, iar competența instanței se determină prin raportare la art. 269 Codul muncii și art. 127 C. proc. civ.

Potrivit art. 127 C. proc. civ., privind competența facultativă,,(1)Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea. (2) În cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii. (3)".

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor la data de 5.01.2021.

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 C. proc. civ., excepția necompetenței teritoriale invocate din oficiu, Tribunalul Bihor, secția I civilă a reținut că în conformitate cu art. 269 alin. (1) din Codul Muncii " Judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor judecătorești, stabilite potrivit legii."

Potrivit art. 208 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social "Conflictele individuale de muncă se soluționează în primă instanță de către tribunal."

Art. 210 din același act normativ stabilește că "Cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul."

Potrivit art. 127 C. proc. civ. " (1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea. (2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii. (2^1) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz. (3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor."

Față de prevederile legale invocate, în raport de locul de muncă al reclamantei, competența teritorială aparține Tribunalului Sălaj, iar această instanță a reținut în mod eronat că în speță sunt incidențe dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., ce reglementează excepția de necompetență teritorială de ordine publică doar în cazul în care judecătorul este reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau de competența unei instanțe inferioare celei la care judecătorul își desfășoară activitatea.

În cauză însă, reclamanta este judecător la Judecătoria Jibou, iar competența de soluționare a cererii aparține Tribunalului Sălaj, instanță superioară celei la care reclamanta își desfășoară activitatea.

Pe de altă parte, instanța competentă să soluționeze cauza, respectiv Tribunalul Sălaj, are calitatea de pârâtă în cauză, dar reclamanta nu a înțeles să se prevaleze de dispozițiile art. 127 alin. (2) și alin. (2)

C. proc. civ., iar competența teritorială fiind facultativă în acest caz, instanța învestită de către reclamantă cu soluționarea litigiului nu putea să invoce din oficiu necompetența sa teritorială.

Față de considerentele expuse în baza art. 132 C. proc. civ. a fost admisă excepția invocată din oficiu și a fost declinată competența judecării cauzei în favoarea Tribunalului Sălaj. Totodată, în baza art. 134 și art. 135 C. proc. civ.. instanța a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat din oficiu judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 26.03.2021.

Înalta Curte, fiind sesizată conform art. 135 C. proc. civ., constată că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece litigiul, motiv pentru care va stabili competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Bihor, pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, instanța supremă reține că, în prezenta cauză este aplicabil C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât acțiunea a fost introdusă ulterior intrării în vigoare a acestei legi, la 24 septembrie 2020.

În cauza dedusă judecății, instanța a fost învestită să se pronunțe asupra cererii privind drepturi decurgând din litigiu de muncă, reclamanta având calitatea de judecător.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea. ".

Confom art. 127 alin. (2)

C. proc. civ. "Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz".

Având în vedere aceste text de lege, Înalta Curte reține că reclamanta, la data sesizării instanței, avea calitatea de judecător și își desfășura activitatea în cadrul Judecătoriei Jibou, iar printre pârâți figurează și Tribunalul Sălaj, instanță superioară celei la care reclamanta își desfășoară activitatea.

Având în vedere că art. 127 alin. (1), alin. (2)

și alin. (3), C. proc. civ. vizează atât judecătorul, cât și instanța de judecată, calitatea de parte în proces a Tribunalului Sălaj determină incidența acestor dispoziții legale, care reglementează competența teritorială facultativă.

În aceste condiții, conform art. 127 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ., competența revine uneia dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi competentă, potrivit legii.

Curtea de Apel Oradea, în circumscripția căreia se află Tribunalul Bihor este una dintre curțile de apel aflate în vecinătatea Curții de Apel Cluj, în circumscripția căreia se află Tribunalul Sălaj, pârât în prezenta cauză.

Pentru aceste motive, în aplicarea dispozițiilor art. 127 alin. (1), alin. (2)

și alin. (3), raportat la art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor.