ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1378/2015

Decizia nr. 1378/2015

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei;

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia la data de 05 mai 2014 sub nr. x/57/2014, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții B., C. și D. Alba a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună:

a. emiterea unui ordin prin care să se stabilească plata în favoarea reclamantei a unui spor pentru complexitatea muncii de 25% din salariul de bază brut lunar, începând cu data de 15 aprilie 2009 și până la data de 31 decembrie 2009;

b. la plata unor despăgubiri egale cu contravaloarea sporului pentru complexitatea muncii de 25% din salariul de bază brut lunar, începând cu data de 15 aprilie 2009 și până la momentul în care D. Alba va emite o decizie de stabilire a cuantumului brut al salariului reclamantei prin includerea sporului stabilit prin ordinul solicitat mai sus în salariu, actualizate cu indicele de inflație, precum și a penalităților de întârziere calculate la nivelul dobânzii legale;

2.1. Prin sentința nr. 204 din 26 septembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia a fost admisă excepția de necompetență materială a acestei instanțe, dispunându-se declinare în favoarea Tribunalului Alba, secția de contencios administrativ fiscal și de insolvență.

Argumentația Curții de Apel Alba Iulia.

Obiectul acțiunii formulate de reclamantă îl constituie, în principal, stabilirea cuantumului brut al salariului reclamantei prin includerea sporului pentru complexitatea muncii de 25 % din salariul brut și plata unor despăgubiri egale cu drepturile salariale neacordate.

Reclamanta are calitatea de funcționar public iar

obiectul cauzei îl constituie raportul de serviciu al acesteia cu autoritatea publică pârâtă

.

Conform art. 109 din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, „

Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe”.

Dispozițiile legale citate stabilesc în favoarea tribunalelor o plenitudine de competență materială în soluționarea cauzelor având

ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public, fără a face distincție după cum autoritatea publică pârâtă este una de nivel central sau local.

Ca urmare a declinării de competență, dosarul a fost înregistrat la Tribunalul Alba, secția de contencios administrativ fiscal și de insolvență, sub același nr. unic în data de 23 decembrie 2014, fiind stabilit primul termen de judecată la data de 20 februarie 2015.

2.2. Prin Încheierea pronunțată la termenul din 20 februarie 2015 s-a dispus disjungerea petitelor 1-3 din acțiunea formulată de reclamantă, fiind format un nou Dosar cu nr. x/107/2015.

La același termen de judecată, instanța a invocat din oficiu excepția de necompetență materială a Tribunalului Alba, secția de contencios administrativ fiscal și de insolvență.

Prin sentința nr. 143/CAF din 20 februarie 2015, Tribunalul Alba, secția de contencios administrativ, fiscal și de insolvență, a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului Alba, secția de contencios administrativ fiscal și de insolvență.

A declinat la Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții B. și C.

A constatat existența conflictului negativ de competență între Tribunalul Alba și Curtea de Apel Alba Iulia.

A reținut Tribunalul Alba că obiectul principal al acțiunii formulate de reclamantă nu îl reprezintă stabilirea cuantumului brut al salariului reclamantei prin includerea sporului pentru complexitatea muncii de 25 % din salariul brut și plata unor despăgubiri egale cu drepturile salariale neacordate, ci primul petit are ca obiect anularea parțială a art. 1 alin. (1) din Ordinul nr. 605/2009 emis de B.

Ordinul mai sus menționat este act administrativ cu caracter normativ emis de o autoritate publică centrală.

Potrivit disp. art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 modificată: litigiile privind actele administrative emise de autorități publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel.

În ceea ce privește petitele nr. 2 și 3, acestea fiind accesorii și întrucât vizează îndeplinirea unor operațiuni administrative de către o autoritate publică centrală, potrivit dispozițiilor art. 123 C. proc. civ. urmează a fi judecate de instanța competentă pentru cererea principală.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență;

Înalta Curte,

constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ., republicat, urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Din expunerea rezumativă a lucrărilor cauzei, Înalta Curte reține că reclamanta a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune având mai multe capete de cerere, primul dintre acestea, vizând anularea parțială a art. 1 alin. (1) din Ordinul nr. 605/2009 emis de B., în ceea ce privește efectele juridice ale acestuia produse reclamantei.

Capetele 2 și 3 ale cererii de chemare în judecată au, în mod evident, caracter accesoriu față de primul, având în vedere că reprezintă consecința firească a unei eventuale admiteri a cererii privind anularea Ordinului menționat.

Prin urmare,demersul judiciar al reclamantei nu vizează un act administrativ individual emis de angajator prin care acesteia să îi fie stabilite anumite drepturi salariale. Acțiunea în anulare vizează un ordin ce cuprinde norme generale de reglementare de punere în aplicare a unor acte normative cu putere de lege (menționate în preambulul acestuia), în sectorul de activitate al funcționarilor publici din cadrul aparatului propriu al B. și ale unităților subordonate acestuia.

Pe de altă parte, nu se poate vorbi despre existența unui raport de serviciu al reclamantei stabilit direct cu ministerul pârât, atâta vreme cât aceasta îndeplinește funcția publică de auditor intern în cadrul D. Alba, iar decizia individuală prin care i s-a stabilit drepturile salariale, incluzând sporurile prevăzute de ordinul a cărui anulare se solicită, au fost emise de D. Alba.

În concluzie, actul a cărui anulare se solicită prin prezenta acțiune nu ține de raportul de serviciu al reclamantei în calitate de funcționar public pe care îl are cu D. Alba, ci reprezintă o normă de reglementare generală la nivelul B. și a unităților subordonate, adică un act administrativ emis de o autoritate publică centrală.

Prin urmare, competența de soluționare a cererii introductive de instanță și care formează obiectul Dosarului disjuns nr. x/107/2015/a1 se stabilește în funcție de criteriul poziției organului emitent în sistemul administrației publice, prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 modificată: litigiile privind actele administrative emise de autorități publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel.

Cum B., este o autoritate publică centrală, raportat la dispozițiile citate mai sus, precum și la cele ale art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 privind competența teritorială, Înalta Curte constată că instanța competentă este Curtea de Apel Alba-Iulia, secția contencios administrativ și fiscal.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Alba-Iulia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții B. și C., în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 25 martie 2015.