ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3165/2018

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 1320/R din 20 decembrie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondat recursul formulat de reclamantul A. împotriva Sentinței nr. 1015 din 14 iunie 2017, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr. x/2017 și a respins ca nefondat recursul incident formulat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva aceleiași hotărâri.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire recurentul-reclamant A., invocând dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 7 martie 2018, sub nr. x/2018, formulată de A. împotriva Deciziei nr. 1320 din 20 decembrie 2017, pronunțată de aceeași instanță, s-a solicitat să se admită cererea de anulare a Deciziei nr. 199/DEFA din 27 iulie 2016, prin care a fost diminuat salariul brut lunar în plată pentru perioada 27 iulie 2016 - 21 decembrie 2016 prin suspendarea sporului de 25% pentru complexitatea muncii de auditor, în baza unei adrese transmise de către Ministerul Justiției cu nr. 64898/07.2016 și să se dispună acordarea sporului de 25% pentru complexitatea muncii de auditor pentru perioada 27.07 - 21.12.2016.

În motivarea cererii de revizuire, revizuentul a arătat că sporul pentru complexitatea muncii de auditor de 25% a fost inclus în salariul brut lunar al auditorului de la Curtea de Apel Brașov și pentru perioada 28.11.2015 - 26.07.2016, 22.12.2016 - 31.12.2017, deci sporul era inclus în salariul brut lunar aflat în plată din data de 28.11.2015 data încadrării/modificării statelor de funcții pentru funcționarii publici, fiind suspendat pentru perioada 27.07 - 21.12.2016, fără temei legal, prin inducerea în eroarea a conducerii Curții de Apel Brașov ca urmare a Adresei Ministerului Justiției nr. 64898/07.2016, pe care totuși Curtea de Apel Brașov nu a aplicat-o retroactiv, respectiv din data de 28.11.2015, ci doar de la data la care a fost primită.

A învederat revizuentul faptul că pentru auditorii interni din Ministerul Justiției, ministerul a aplicat greșit prevederile legale, cu privirea la stabilirea drepturilor salariale începând cu data de 28.11.2015, astfel cum rezultă din Decizia pronunțată la data de 16.02.2018 de către Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016 (anexată la pag. 6) prin care au fost anulate ordinele ministrului justiției și a obligat Ministerul Justiției la recalcularea drepturilor salariale începând cu data de 28.11.2015, cu menținerea în plată a sporului de 25% pentru complexitatea muncii de auditor intern, spor care în fapt face parte din salariul brut lunar. A mai arătat revizuentul că perioada de acordare a sporului de 25% pentru complexitatea muncii de auditor intern include și perioada 27.07.2016 - 21.12.2016.

De asemenea, revizuentul a susținut că din adresa Curții de Apel Galați nr. 1215/I/A/25/02.03.2018 rezultă că pentru aceeași funcție (auditor clasa I, grad superior, gradația 5) la nivelul Curții de Apel Galați salariul brut lunar în plată conform statului de funcții a inclus și sporul de 25% pentru complexitatea muncii de auditor. Curtea de Apel Galați a aplicat corect prevederile legale și nu a ținut seama de adresa Ministerului Justiției, deoarece modificarea statelor de funcții nu a presupus o modificare a funcției ca urmare a promovării sau suplimentării numărului de posturi, iar datele precizate în adresa Ministerului Justiției sunt eronate.

Revizuentul a mai susținut că salarizarea auditorului intern de la Curtea de Apel Brașov (auditor clasa I, grad superior, gradația 5), pentru perioada 27.07-21.12.2016, nu poate să fie decât aceeași pentru o funcție similară aflată în plată, de nivel maxim, existentă la nivelul instanțelor judecătorești (nivel curte de apel).

A invocat dispozițiile art. 509 alin. (1) C. proc. civ. (pct. 1, 5, 6, 8).

Prin Încheierea din 19 aprilie 2018 s-a disjuns cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și s-a dispus formarea unui nou dosar, respectiv dosarul nr. x/2018.

Prin Decizia nr. 855/R din 20 aprilie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de A. și întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. împotriva Deciziei nr. 1320 din 20 decembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2017, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Târgu Mureș a reținut că potrivit art. 509 pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, iar conform art. 510 alin. (1) C. proc. civ., cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere.

Însă, în cazul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8, cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța care a dat prima hotărâre, iar, în cazul în care se invocă motive care atrag competențe diferite, nu va opera prorogarea competenței.

Curtea de Apel Târgu Mureș a reținut că cererea de revizuire cu care a fost învestită vizează Decizia nr. 1320 din 20 decembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș în dosarul nr. x/2017, iar contrarietatea de hotărâri la care face referire pct. 8 din art. 509, conform susținerilor revizuentului, se referă la această decizie și la mai multe decizii ale Curții de Apel București.

În raport de prevederile art. 510 alin. (2) C. proc. civ., Curtea de Apel a constatat că instanța mai mare în grad față de instanțele care au pronunțat hotărârile definitive potrivnice este Înalta Curte de Casație și Justiție.

Examinând cauza și cererea de revizuire cu care a fost învestită, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, Înalta Curte o va respinge, pentru considerentele în continuare arătate:

Revizuentul a formulat cererea de revizuire în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., conform cărora:

"Art. 509 - Obiectul și motivele revizuirii

(1) Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă:

[...]

Dispozițiile art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., referitoare la procedura de judecată în cazul cererii de revizuire, prevăd în mod expres faptul că:

"Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază".

În sensul dispozițiilor sus citate, condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire, care trebuiesc îndeplinite cumulativ, sunt următoarele:

- hotărârea a cărei revizuire se cere să fie o hotărâre pronunțată asupra fondului cauzei sau care evocă fondul cauzei;

- hotărârile potrivnice să fie definitive;

- hotărârile potrivnice să fi fost pronunțate în același litigiu, adică să fi existat triplă identitate de elemente: părți, obiect și cauză;

- hotărârile contradictorii să fi fost pronunțate nu în același proces (dosar), ci în procese (dosare) diferite;

- în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, chiar dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat, respectiv instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei;

- să se ceară anularea celei de a doua hotărâri, care s-a pronunțat cu încălcarea autorității de lucru judecat a primei hotărâri.

Astfel, pentru a fi admisibilă cererea de revizuire formulată în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. este necesar ca a doua hotărâre (în speță, Decizia nr. 1320/R din 20 decembrie 2017) să încalce autoritatea de lucru judecat a hotărârilor anterioare invocate de revizuent (în speță, mai multe decizii ale Curții de Apel București).

În ceea ce privește "autoritatea de lucru judecat", art. 430 din C. proc. civ. dispune în sensul următor:

"Art. 430 - Autoritatea de lucru judecat

(1) Hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată.

(2) Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.

(3) Hotărârea judecătorească prin care se ia o măsură provizorie nu are autoritate de lucru judecat asupra fondului.

(4) Când hotărârea este supusă apelului sau recursului, autoritatea de lucru judecat este provizorie.

(5) Hotărârea atacată cu contestația în anulare sau revizuire își păstrează autoritatea de lucru judecat până ce va fi înlocuită cu o altă hotărâre."

Pentru a fi admisibilă cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8, raportat la art. 430 din C. proc. civ., ar însemna ca hotărârile potrivnice să soluționeze, ambele, cu autoritate de lucru judecat, dar în mod diferit, fie fondul procesului, în tot sau în parte, fie aceeași excepție procesuală, același incident procesual sau aceeași chestiune litigioasă, ipoteze care, însă, nu sunt identificate în prezenta cauză.

Înalta Curte constată că, așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului, cererea de revizuire formulată prin raportare la Sentința civilă nr. 1284 din 10 aprilie 2017 a Curții de Apel București, pronunțată în dosarul nr. x/2016, este inadmisibilă, deoarece acesta nu este definitivă, cererile de recurs formulate de Curtea de Apel Craiova și Ministerul Justiției aflându-se în procedură de filtru pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

De asemenea, nici cererea de revizuire formulată prin raportare la Decizia civilă din 16 februarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2016, nu este admisibilă, în considerarea faptului că dispozițiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ. impun, în acest sens, încălcarea autorității de lucru judecat a primei hotărâri. Or, în speță, prima hotărâre este Decizia civilă nr. 1320 din 20 decembrie 2017 a Curții de Apel Târgu Mureș, care face obiectul revizuirii de față.

Motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. are în vedere situația în care se pronunță soluții contradictorii, în una și aceeași cauză, înfrângându-se principiul puterii lucrului judecat, rațiunea reglementării fiind necesitatea înlăturării încălcării acestui principiu și care conduce, în final, la anularea ultimei hotărâri pronunțate cu încălcarea acestui principiu. În consecință, este inadmisibilă cererea de anulare a primei hotărâri.

Înalta Curte constată că revizuentul invocă în fapt nemulțumirea referitoare la modul în care i-a fost soluționată cererea de către instanță, în încercarea de a provoca o nouă judecare a cauzei, ceea ce este inadmisibil, cât timp revizuirea este o cale extraordinară de atac, care permite retractarea unei hotărâri numai pentru cazurile strict și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 509 C. proc. civ.

Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor art. 509 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că elementele autorității de lucru judecat nu sunt întrunite.

Așadar, deciziile avute în vedere au fost pronunțate în proceduri distincte, fiind întemeiate pe dispoziții legale diferite, iar efectele acestora nu au aceeași finalitate.

În consecință, în raport de cele de mai sus, este evident că în speță nu este întrunită condiția identității de obiect și cauză între litigiile finalizate cu pronunțarea Deciziei civile nr. 1320/R din 20 decembrie 2017 și litigiile finalizate cu pronunțarea celorlalte decizii pretins contradictorii.

Așadar, nefiind întrunită condiția identității de obiect și cauză, nu se poate reține că decizia a cărei revizuire se solicită a încălcat autoritatea de lucru judecat a deciziilor invocate, pronunțate de Curtea de Apel București.

Condițiile prevăzute de textul legal invocat de revizuent trebuie îndeplinite cumulativ, iar neîndeplinirea uneia dintre condiții duce la respingerea cererii de revizuire.

Or, în cauză, nu este îndeplinită condiția triplei identități de părți, obiect și cauză.

Printr-o definiție cu caracter general, obiectul litigiului îl reprezintă pretenția pe care o formulează și o susține reclamantul prin acțiunea sa.

Din examinarea hotărârilor pretins contradictorii rezultă că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire, deoarece nu este îndeplinită condiția identității de obiect al acelor cauze.

Nu este îndeplinită nici condiția identității cauzei cererilor de chemare în judecată ce formează obiectul acelor litigii, întrucât trebuie avut în vedere fundamentul raportului juridic dedus judecății, care este diferit în litigiile de referință.

De asemenea, trebuie precizat faptul că principiul autorității de lucru judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având același obiect, aceeași cauză și fiind purtat între aceleași părți, ci și contrazicerea între două hotărâri judecătorești, adică infirmarea constatărilor făcute într-o hotărâre judecătorească definitivă printr-o altă hotărâre judecătorească ulterioară, dată în alt proces.

Or, rațiunea reglementării revizuirii se găsește în necesitatea de a se înlătura încălcarea acestui principiu atunci când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.

În asemenea situații executarea hotărârilor este imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieșirea din situația anormală, creată de existența hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea și anularea ultimei hotărâri, care înfrânge principiul autorității de lucru judecat.

C. proc. civ. mai impune, în cadrul condițiilor cerute pentru admisibilitatea cererii de revizuire, pe lângă îndeplinirea elementelor autorității de lucru judecat și condiția potrivit căreia în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat, sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei.

În acest sens, cererea de revizuire este admisibilă numai dacă partea nu a avut cunoștință de existența primei hotărâri, ori dacă, în cel de-al doilea litigiu, invocându-se excepția autorității lucrului judecat, instanța a omis să soluționeze această excepție. În cazul în care excepția a fost respinsă, împotriva hotărârii nu se poate face cerere de revizuire, întrucât, judecându-se o asemenea cerere, instanța ar realiza un control judiciar asupra hotărârii prin care s-a respins excepția autorității lucrului judecat.

Textul art. 509 pct. 8 C. proc. civ. nu dă posibilitatea ca în cadrul cererii de revizuire să se poată analiza dacă soluționarea excepției autorității de lucru judecat a fost corectă, ci numai dacă a fost invocată sau nu și, dacă a fost invocată, numai în cazul în care instanța a omis să se pronunțe poate să fie admisă cererea de revizuire.

Condiția impusă de art. 509 pct. 8 C. proc. civ. are în vedere tocmai caracterul forței obligatorii a unei hotărâri judecătorești, iar pe calea extraordinară a revizuirii poate fi schimbată o hotărâre judecătorească definitivă numai în condițiile și cazurile expres prevăzute de lege, pentru că altfel s-ar aduce atingere principiului securității raporturilor juridice, ca o componentă a dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În consecință, pentru toate considerentele expuse, în raport cu dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire formulată de recurentul-reclamant A..

Totodată, Înalta Curte are în vedere faptul că revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, nedevolutivă, care poate fi exercitată numai pentru motivele limitativ prevăzute de art. 509 C. proc. civ. și este admisibilă numai în cazul întrunirii cumulative a condițiilor prevăzute de acest text legal pentru fiecare dintre motivele invocate.

Această cale de atac extraordinară a fost concepută de legiuitor pentru îndreptarea erorilor de fapt, iar nu de drept, în situațiile în care sunt îndeplinite condițiile expuse la art. 509 din C. proc. civ.

Or, din expunerea motivelor cererii de revizuire de față, se observă că aceasta a fost concepută ca un veritabil recurs împotriva deciziei pronunțate de instanța de recurs, ceea ce, de asemenea, este inadmisibil.

Altfel spus, revizuentul urmărește o reevaluare a argumentelor părților din stadiul procesual al recursului, adică valorificarea unui recurs la recurs, ceea ce nu poate fi acceptat.

Prin urmare, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 513 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire cu care a fost învestită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 1320/R din 20 decembrie 2017 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 octombrie 2018.

Procesat de GGC - CL