ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4090/2013

Decizia nr. 4090/2013

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 289/COM din 08 mai 2012 Tribunalul Bihor a respins ca nefondată excepția prescripției acțiunii, excepție invocată de pârâta SC A. SA Oradea.

A admis acțiunea formulată și completată de reclamantul Asociația B. din Oradea, în contradictoriu cu pârâta SC A. SA Oradea, a dispus transformarea daunelor cominatorii la plata cărora a fost obligată pârâta prin sentința civilă nr. 2703 din 04 octombrie 2004 a Tribunalului Sibiu și încheierea din 15 noiembrie 2004 modificată în parte prin decizia nr. 88/A/2005 a Curții de Apel Alba lulia, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 1766 din 19 mai 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în daune interese compensatorii în sumă totală de 200.000 RON.

A obligat pârâta Ia plata către reclamantă a sumei de 200.000 RON cu titlu de daune interese compensatorii și la refacerea branșamentului de apă rece conform proiectului inițial sub sancțiunea plății unor daune cominatorii de 100 RON/zi de întârziere în cazul în care nu se execută obligația în termen de 90 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. civ. a obligat pârâta la plata câtre reclamantă a sumei de 14.607 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond, examinând cu prioritate excepțiile invocate, a reținut următoarele:

Instanța la termenul de judecată din data de 02 februarie 2010 a respins excepția lipsei calității procesual active a reclamantei, întrucât prin sentința nr. 2703/2004 a Tribunalului Sibiu s-a stabilit în sarcina pârâtei obligația de a plăti daune cominatorii.

În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 1 din Decretul nr. 167/1958 dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, termen care este de 3 ani. ­potrivit dispozițiilor art. 3 din același act normativ.

În conformitate cu dispozițiile art. 7 din Decretul nr. 167/1958, prescripția începe să curgă de la data la care se naște dreptul Ia acțiune.

În cauză, obiectul cererii îi reprezintă transformarea unor daune cominatorii în daune compensatorii și obligarea pârâtului la plata acestora. Daunele cominatorii în discuție au fost stabilite prin sentința civila nr. 2703 din 04 octombrie 2004 a Tribunalului Sibiu și încheierea din 15 noiembrie 2004 modificată în parte prin decizia nr. 88/A/2005 a Curții de Apel Alba lulia rămasă irevocabilă prin decizia nr. 1766 din 19 mai 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În conformitate cu dispozițiile art. 374, 376 și 377 C. proc. civ., sentința civila nr. 2703 din 04 octombrie 2004 a Tribunalului Sibiu și încheierea din 15 noiembrie 2004 au rămas definitive la data de 15 aprilie 2005 (data pronunțării deciziei în calea de atac a apelului), dată de la care putea fi pusă în executare silită și de la care, conform art. 7 din Decretul nr. 167/1958, s-a născut dreptul Ia acțiune, inclusiv în a solicita transformarea daunelor cominatorii în daune compensatorii. Ca atare, în temeiul art. 1, 3 și 7 din Decretul nr. 187/1958 (anterior expuse), termenul de prescripție s-ar fi împlinit Ia data de 15 aprilie 2008.

A reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. a) din Decretul nr. 167/1958, recunoașterea, chiar parțială a obligației este o cauză de întrerupere a cursului prescripției. În cauză reclamanta a făcut dovada faptului că în cursul anului 2007 pârâta a început punerea în executare a sentinței civile nr. 2703 din 04 octombrie 2004 a Tribunalului Sibiu și a încheierii din 15 noiembrie 2004, astfel cum a fost modificată prin decizia nr. 88/A/2005 a Curții de Apel Alba lulia rămasă irevocabilă prin decizia nr. 1766 din 19 mai 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, întocmind în acest sens caietul de sarcini pentru lucrările neexecutate la blocul de locuințe din Oradea, str. T.V. Totodată pârâta a finalizat un nr. de 6 apartamente prevăzute în acest caiet de sarcini, apartamente care nu au fost finalizate de proprietarii acestora. A constatat că în anul 2007, cursul prescripției a fost întrerupt și a început să curgă un nou termen de prescripție de 3 ani, dată raportat Ia care, formularea cererii la data de 15 mai 2009 este efectuată în termen.

Pentru aceste motive a respins ca nefondată excepția prescripției acțiunii, excepție invocată de pârâta SC A. SA Oradea.

Pe fond a reținut că prin sentința civilă nr. 2703 din 04 octombrie 2004 a Tribunalului Sibiu și încheierea din 15 noiembrie 2004 modificată în parte prin decizia nr. 88/A/2005 a Curții de Apel Alba lulia, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 1766 din 19 mai 2008 a Î.C.C.J., s-a constatat că pârâta Regia Autonomă Canal nu și-a îndeplinit obligația de a preda pe seama membrilor asociației reclamante apartamentele construite în blocul de locuințe situat în Oradea, str. T.V. și a fost obligată la predarea locuințelor contractate cu procese-verbale de recepție.

Pârâta a mai fost obligată la plata către reclamantă a sumei de 20.000.000 ROL cu titlu de daune cominatorii pe zi de întârziere, calculate de la data rămânerii definitive a sentinței în cazul nepredârii apartamentului în termen de 100 de zile. Pârâta a mai fost obligată să plătească reclamantei suma de 1.125.000.000 ROL dezdâunări pentru lucrările contractate și neexecutate.

Această obligație de predare s-a referit și la subsolul tehnic cu toate instalațiile necesare funcționării în bune condiții a utilităților pentru locuințe (apă, termoficare, canalizare, instalații electrice) precum și a trotuarului de protecție din jurul blocului. Existența acestei obligații în sarcina pârâtei rezultă chiar din dispozițiile sentinței civile nr. 2703 din 04 octombrie 2004 a Tribunalului Sibiu prin care pârâta a fost obligată să predea pe seama membrilor asociației reclamante locuințele contractate cu procese-verbale de recepție. S-a reținut că membrii asociației reclamante au încheiat contractele în scopul de a obține locuințe care pot fi folosite în condiții normale și care să includă și instalațiile de apă rece și caldă, instalația de termoficare, instalația de canalizare și instalația electrică la subsol, a căror obligație de predare cade tot în sarcina pârâtei.

Potrivit art. 2 lit. a) din Legea locuinței nr. 114/1996: „prin locuință se înțelege o construcție alcătuită din una sau mai multe camere de locuit, cu dependințele, dotările și utilitățile necesare", iar potrivit art. 3 lit. c) din anexa nr. 2 din aceeași lege „prin proprietate comună se înțelege toate părțile dintr-o clădire aflată în proprietate, care nu sunt apartamente și care sunt destinate folosirii în comun de către toți proprietarii din acea clădire".

Proprietatea comună include toate părțile proprietății care sunt în folosința comună, ca terenul pe care este construită clădirea, curtea inclusă, fundația, structura de rezistență, acoperișul, coșurile de fum, scările, holurile, pivnițele, subsolurile, casa scării, tubulatura de gunoi, rezervoarele de apă, ascensoarele.

Proprietatea comună include și instalații ale clădirii aflate în folosință comună, cu care a fost înzestrată clădirea în timpul construcției sau cu care a fost dotată mai târziu de către proprietari, ca de exemplu: canale pluviale, paratrăsnete, antene, instalații de telefonie, instalații electrice, conducte de apă, sisteme de încălzire șî conducte de gaze care pot trece prin proprietatea comună până Ia individuale".

Pe de altă parte, în conformitate cu Normativele de fundații și Cataloagele de evaluare o clădire (de orice tip) se consideră complet terminată, cu toate lucrările necesare (de finisaj și instalații) și cu trotuarul înconjurător. Cota trotuarului este prevăzută prin proiect și se execută pe un teren stabilizat/compactat (pentru a preveni apariția fisurilor). Subsolul blocului de locuințe de pe str. T.V. împreună cu toate utilitățile, instalațiile de canalizare, termoficare, electrice de la subsol face parte din proiectul din anul 1984 al blocului de locuințe.

Din raportul de expertiză tehnico judiciară efectuată în prezenta cauză și înregistrată Ia instanță în data de 07 martie 2011 s-a reținut că valoarea lucrărilor de instalații (inclusiv TVA) necesare pentru aducerea în stare de funcționare la parametrii proiectați a subsolului tehnic a blocului de locuințe situat în Oradea, str. T.V. este în sumă totală de 109.175 RON din care instalații sanitare apă rece 20.455 RON, instalații sanitare apă caldă 30.489 RON, instalații de încălzire 38.688 RON, instalații de sanitare canalizare 14.092 RON, instalații electrice 5.471 RON.

Pârâta este furnizorul în exclusivitate a apei în municipiul Oradea, astfel că are obligația de a executa branșamentul de apă pentru a asigura furnizarea apei până la contorul de apă.

Din raportul de expertiză tehnică în construcții efectuată în cauză și înregistrată Ia instanță în data de 27 august 2011, s-a reținut că valoarea lucrărilor de construcții la zi la trotuarul de protecție și finisajele la subsolul blocului din Oradea, str. T.V. este de 41.952 RON. Valoarea lucrărilor necesare a se executa la cupola de pe bloc este de 9.032 RON. Valoarea lucrărilor la zi - denumită completări (în urma obiecțiunilor formulate de reclamantă) este de 31.849 RON.

Întrucât pârâta nu și-a executat în totalitate și în mod corespunzător obligația de a preda locuințele contractate cu procese-verbale de recepție în sensul că nu a predat și subsolul blocului de locuințe cu toate utilitățile aferente precum și trotuarul de protecție, instanța a admis acțiunea formulată și precizată de reclamantă și în consecință a dispus transformarea daunelor cominatorii la plata cărora a fost obligată pârâta prin sentința civilă nr. 2703 din 04 octombrie 2004 a Tribunalului Sibiu și încheierea din 15 noiembrie 2004 modificată în parte prin decizia nr. 88/A/2005 a Curții de Apel Alba lulia, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 1766 din 19 mai 2006 a Î.C.C.J., în daune interese compensatorii în sumă totală de 200.000 RON.

Prin decizia nr. 109/C/2012 - A din 20 noiembrie 2012, Curtea de Apel Oradea, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis apelul declarat de pârâtă SC A. SA Oradea, în contradictoriu cu intimata reclamantă Asociația B. împotnva sentinței instanței de fond pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a redus cuantumul daunelor interese compensatorii la care a fost obligată pârâta până la concurența sumei de 182.778 RON.

A menținut restul dispozițiilor hotărârii și a compensat cheltuielile de judecată.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut următoarele:

Cât privește excepția prescripției a constatat că în mod corect s-a respins de către instanța de fond, reținând în mod legitim că în cursul anului 2007 pârâta a început punerea în executare a sentinței civile nr. 2703 din 04 octombrie 2004 a Tribunalului Sibiu și a încheierii din 15 noiembrie 2004, astfel cum a fost modificată prin decizia nr. 88/A/2005 a Curții de Apel Alba lulia, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 1766 din 19 mai 2006 a Î.C.C.J., întocmind în acest sens caietul de sarcini pentru lucrările neexecutate la blocul de locuințe din Oradea, str. T.V. și a finalizat șase apartamente prevăzute în acest caiet de sarcini, împrejurări față de care, evident, în anul 2007, cursul prescripției a fost întrerupt și a început să curgă un nou termen de prescripție de 3 ani, dată raportat Ia care, acțiunea înregistrată la data de 15 mai 2009, apare ca fiind exercitată în termen.

Legat de criticile aduse prin excepțiile lipsei calității procesuale pasive și active, invocate în primă instanță, se constată că acestea sunt pur formale fără a fi indicat vreun argument pertinent în contra celor reținute, prima instanță expunând în mod corect raționamentul respingerii lor.

Referitor Ia fondului litigiului, critica adusă prin prisma faptului că apelanta a fost obligată Ia o dublă prestație, respectiv și la despăgubiri și la prestarea lucrărilor de refacere a branșamentului de apă rece nu poate fi reținută, întrucât instanța a obligat-o Ia daune compensatorii ce reprezintă contravaloarea lucrărilor de apă rece, obligația de a executa

branșamentul la apă rece fiind o obligație distinctă pe care apelar îndeplinit-o, aspect confirmat de intimata reclamantă.

Cât privește afirmația potrivit căreia prin sentința Tribunalului Sibiu, A. nu ar fi fost obligată să predea subsolul și trotuarul de protecție și nici să revizuiască și să finalizeze lucrările este neîntemeiată.

După cum în mod corect a reținut prima instanță, rezultă explicit din dispozițiile sentinței civile nr. 2703 din 04 octombrie 2004 a Tribunalului Sibiu că pârâta a fost obligată să predea membrilor asociației reclamante locuințele contractate cu procese-verbale de recepție, fiind în afara oricărui dubiu că membrii asociației reclamante au încheiat contracte în scopul de a obține locuințe apte de a fi exploatate conform exigențelor unei vieți civilizate, ceea ce nu ar fi posibil în lipsa instalațiilor de apă rece și caldă, a instalațiilor de termoficare, de canalizare și electrice la subsol.

În acest sens au fost invocate și normele legale ce susțin o astfel de concluzie și anume art. 2 lit. a) din Legea locuinței nr. 114/1996, art. 3 lit. c) din anexa nr. 2 la Legea locuinței nr. 114/1996 precum și Normativele de fundații și Cataloagele de evaluare a unei clădiri (de orice tip) care se consideră complet terminată, cu toate lucrările necesare (de finisaj și instalații) și cu trotuarul înconjurător. Cota trotuarului este prevăzută prin proiect și se execută pe un teren stabilizat/compactat (pentru a preveni apariția fisurilor). În acest sens s-a reținut că subsolul blocului de locuințe de pe str. T.V. împreună cu toate utilitățile, instalațiile de canalizare, termoficare, electrice de la subsol face parte din proiectul din anul 1984 al blocului de locuințe.

Instanța a respins și susținerea potrivit căreia instalațiile de apă caldă au fost refăcute integral.

E adevărat că prin adresa din 26 mai 2008 asociația a recunoscut înlocuirea unora dintre conducte, însă expertiza dispusă în cauză și ulterioară acestei adrese, stabilește fără echivoc faptul că e necesară suma de 30.469 RON pentru aducerea în stare de funcționare la parametri proiectați a acestei instalații.

Cât privește cererea de a se lua act de renunțare la dreptul izvorât din sentința atacată în cauză, formulată de intimata reclamantă pe motiv ca una din dispozițiile instanței au fost executate, curtea a reținut că într-adevăr apelanta pârâtă s-a conformat benevol dispozitivului sub acest aspect și a îndeplinit obligația de a efectua branșamentul la apa rece, ceea ce nu înseamnă că se renunță la dreptul dedus judecății ci că apelanta, creditoare a obligației de a face, a îndeplinit întocmai și s-a conformat dispozitivului hotărârii.

Singura critică întemeiată este cea legată de obligarea greșită la plata contravalorii reparațiilor la cupola blocului. Instanța nu a fost învestită cu o cerere în despăgubiri referitoare la aceasta, nici prin cererea inițială, nici prin completarea cererii, acestea vizau exclusiv instalațiile și finisajele de la subsol și trotuarul împrejmuitor.

Prin urmare, a constatat că greșit s-a dispus obligarea apelantei pârâte la plata contravalorii cupolei blocului în sumă de 9032 RON.

S-a constatat că suma totală a despăgubirilor la care este îndreptățită intimata reclamantă și stabilite prin cele două lucrări de expertiză dispuse în cauză, este de 182.776 RON și nu 200.000 RON cum în mod greșit s-a reținut de către prima instanță sau 191.808 RON, cât a cerut intimatul care include și cupola.

În acest sens sunt concluziile desprinse din expertiza efectuată de expertul C. și expertiza și răspunsul la obiectiuni întocmite de expert D., prin care s-a stabilit că suma de 109.175 RON reprezintă contravaloare instalații și 73.801 RON (fără cupolă) contravaloare construcții, respectiv trotuar și finisaje la care se adaugă valoarea lucrări omise inițial.

În temeiul art. 278 C. proc. civ., având în vedere că apelul a fost apreciat ca fondat, iar pretențiile admise în parte, instanța a compensat cheltuielile de judecată ale părților.

Împotriva deciziei nr. 109/C/2012 - A din 20 noiembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta SC A. SA Oradea, criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare tribunalului.

În criticile formulate, recurenta pârâtă a susținut în esență următoarele:

- În mod greșit a obligat-o instanța de apel la plata daunelor-interese compensatorii în valoare de 182.778 RON, sumă pe care o consideră nelegală în raport de natura lor, în sensul că acestea nu pot fi cumulate cu executarea obligațiilor, or instanța de fond a obligat-o și la refacerea branșamentului și la plata daunelor.

Recurenta a mai susținut că prejudiciul efectiv suferit de reclamantă nu a fost evaluat corect de instanța de fond, care nu a ținut cont de probele administrate în cauză.

- Că, astfel cum rezultă din adresa intimatei din 26 mai 2008, instalațiile de apă caldă au fost refăcute integral, că valoarea acestora se ridică la suma de 89,157 RON, conform raportului de expertiză tehnică judiciară efectuată în cauză, sumă ce trebuie scăzută din daunele acordate de instanță.

Recurenta a mai arătat că, cuantumul daunelor cominatorii ar trebui reduse Ia cuantumul despăgubirilor datorate pentru întârzierea executării, iar dacă se refuză executarea, cuantumul lor ar trebui convertit în valoarea exactă a prejudiciului.

Intimata reclamantă Asociația B. din Oradea prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 15 noiembrie 2013 a cerut respingerea recursului ca nefondat pentru motivele formulate în scris.

Înalta Curte, examinând cererea de recurs formulată de pârâta SC A. SA Oradea din perspectiva criticilor formulate, astfel cum acestea au fost circumscrise temeiurilor de drept indicate, reține inexistența motivelor de nelegalitate, în raport de reglementarea cuprinsă în art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., pentru următoarele considerente:

Recursul, cale extraordinară de atac, poate fi exercitat numai pentru motivele de nelegalitate, în reglementarea expresă și limitativă redată în art. 304 C. proc. civ.

Potrivit art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ. cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor.

Conform, art. 304 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate, prevăzute expres și limitativ la pct. 1-9, iar potrivit dispozițiilor art. 308 alin. (3) C. proc. civ. indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Argumentația adusă de recurenta pârâtă în susținerea criticilor sale vizează atitudinea procesuală a părților, situații de fapt și administrarea probatoriului, neîncadrabile în temeiurile de drept indicate.

Criticile recurentei pârâta SC A. SA Oradea prin care a susținut că în mod greșit societatea sa a fost obligată la plata daunelor interese compensatorii în valoare de 182.776 RON, sumă pe care o consideră nelegală în raport de natura daunelor, câ prejudiciul efectiv suferit de reclamantă nu a fost evaluat corect de instanța de fond, care nu a ținut cont de înscrisurile aflate în dosar, vizează numai aspecte de netemeinicia legate de stabilirea situației de fapt și greșita interpretare de către instanța de apel a probelor administrate în cauză, elemente ce nu vizează nelegalitatea.

Nici motivul de recurs, prin care recurenta a susținut că instalațiile de apă caldă au fost refăcute integral, că valoarea acestora se ridică la suma de 69.157 RON, conform raportului de expertiză tehnică judiciară efectuată în cauză, sumă ce trebuie scăzută din daunele acordate de instanță, aspecte ce rezultă de altfel și din corespondența dintre părți, nu poate fi încadrat în art. 304 C. proc. civ., întrucât simpla prezentare a motivelor de netemeinicia de către recurentă, reiterarea unor situații de fapt și referirile la probatoriul administrat, în lipsa unei argumentații în drept care să situeze criticile în sfera temeiurilor de modificare indicate, face imposibilă exercitarea efectivă a controlului de legalitate al instanței de recurs.

În considerarea celor ce preced, constatând că recurenta pârâtă nu s-a conformat obligației reglementată de dispozițiile art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ. potrivit cărora cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de recurs și dezvoltarea lor, Înalta Curte, având în vedere și inexistența motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ., va admite excepția nulității recursului și va constata nulitatea cererii de recurs în temeiul art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

În femeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ. obligă recurenta-pârâtâ SC A. SA Oradea la plata sumei de 8038,95 RON cheltuieli de judecată, câtre intimata-reclamantâ Asociația B. din Oradea, str. T.V.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea cererii de recurs formulată de pârâta SC A. SA Oradea împotriva deciziei nr. 109/C/2012 - A din 20 noiembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Obligă recurenta-pârâtă SC A. SA Oradea la plata sumei de 6038,95 RON cheltuieli de judecată către intimata-reclamantâ Asociația B. din Oradea, str. T.V.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 noiembrie 2013.