ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1765/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta R.A. A.T. Oradea, a

chemat în judecată pe pârâta, Asociația de Proprietari L.138 Oradea, și a

solicitat obligarea la plata prețului prestărilor de servicii executate în baza

contractului nr. 543/1999 a penalităților pentru facturile neachitate și pentru

cele achitate cu întârziere, precum și a cheltuielilor de judecată.

Prin cererea reconvențională, pârâta

a solicitat obligarea reclamantei la 15.000.000 lei despăgubiri, ca urmare a

prejudiciului creat odată cu remedierea instalației de apă și energie.

Tribunalul Bihor, prin sentința

civilă 317/LC din 20 martie 2001, a admis în parte acțiunea, a obligat pe

pârâtă la plata penalităților de întârziere pentru facturile de apă canal și

energie termică – 3.203.730 lei – la 553.682 lei – la 553.682 lei majorări și

la 360.593 lei cheltuieli de judecată. Totodată a anulat, ca netimbrată,

cererea reconvențională și a respins celelalte capete de cerere ale

reclamantei.

Instanța de fond a reținut, în

esență, că reclamanta, în baza raporturilor contractuale, a furnizat pârâtei

apă potabilă și energie termică, pentru care a emis facturi plătite cu

întârziere de pârâtă. Totodată, instanța a constatat că au existat defecțiuni

majore la instalații, care au determinat emiterea unor facturi pentru alte

consumuri, care apar nejustificate la plată, defecțiuni care obligau pe

furnizor să le remedieze. Urmarea punctajului comun, penalitățile datorate de

pârâtă sunt în cuantumul acordat.

Curtea de Apel Oradea, prin decizia nr.

421/A/C din 18 septembrie 2001, a respins ca nefondat apelul declarat de

reclamantă, considerând că lucrările de remediere a defecțiunilor, apărute la

instalațiile de apă, nu au fost imediat, așa încât pierderile nu se pot imputa

pârâtei.

Împotriva deciziei astfel

pronunțate, reclamanta a declarat recurs, la data de 24 octombrie, susținând că

refuzul parțial de plată a două facturi nu a fost justificat, iar pârâta, deși

putea cere rezilierea contractului, nu a făcut-o, așa încât decizia atacată

este netemeinică și nelegală.

Recursul este nefondat și va fi

respins pentru considerentele ce se vor expune.

Raporturile contractuale născute

între părți au determinat obligații reciproce ale acestora, care, neîndeplinite,

atrăgeau răspunderea civilă potrivit acordului de voință liber exprimat.

Consumurile facturate de reclamantă

priveau și pierderile produse datorită defecțiunilor la instalații neremediate

de aceasta.

Într-un acord de voință ulterior,

părțile au stabilit care sunt consumurile reale ce trebuiesc facturate și,

respectiv, plătite – punctajul comun nr. 16827 din 20 decembrie 2000.

De aceea instanțele de fond, în mod

judicios, au reținut obligația pârâtei de a plăti parțial penalitățile de

întârziere, apreciind că reclamanta nu se poate prevala de pasivitatea sa în

executarea lucrărilor de remediere a instalațiilor, care incumbă.

Pe de altă parte, evocarea de către

reclamantă a dispozițiilor art. 2 lit. c) pct. 10 din contract, este

nepertinentă. Nici unul din contractele, în baza cărora erau efectuate

prestațiile reclamantului, nu prevede un art. 2 lit. c) pct. 10. Rezilierea

contractului, pentru neexecutarea obligațiilor asumate de una dintre părți,

este opțiunea privind desființarea contractului, alternativă fiind executarea

silită la îndemâna creditorului.

De altfel, este lipsită de temei

soluția rezilierii contractului de furnizare de apă și agent termic, cerută de

beneficiar, în condițiile actuale, în care reclamanta este singurul prestator

al serviciilor amintite.

Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art.

312 C. proc. civ., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul

declarat împotriva

deciziei nr. 421/A-C din 18 septembrie 2001, pronunțată de Curtea de Apel

Oradea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta, R.A.

A.T. Oradea, împotriva deciziei nr. 421/A-C din 18 septembrie 2001 a Curții de

Apel Oradea.

Obligă recurenta la plata sumei de 3.114.000

lei, reprezentând cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă – Asociația de

Proprietari L.138 Oradea.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 21 martie 2003.