ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1765/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta R.A. A.T. Oradea, a chemat în judecată pe pârâta, Asociația de Proprietari L.138 Oradea, și a solicitat obligarea la plata prețului prestărilor de servicii executate în baza contractului nr. 543/1999 a penalităților pentru facturile neachitate și pentru cele achitate cu întârziere, precum și a cheltuielilor de judecată. Prin cererea reconvențională, pârâta a solicitat obligarea reclamantei la 15.000.000 lei despăgubiri, ca urmare a prejudiciului creat odată cu remedierea instalației de apă și energie. Tribunalul Bihor, prin sentința civilă 317/LC din 20 martie 2001, a admis în parte acțiunea, a obligat pe pârâtă la plata penalităților de întârziere pentru facturile de apă canal și energie termică – 3.203.730 lei – la 553.682 lei – la 553.682 lei majorări și la 360.593 lei cheltuieli de judecată.

Totodată a anulat, ca netimbrată, cererea reconvențională și a respins celelalte capete de cerere ale reclamantei. Instanța de fond a reținut, în esență, că reclamanta, în baza raporturilor contractuale, a furnizat pârâtei apă potabilă și energie termică, pentru care a emis facturi plătite cu întârziere de pârâtă. Totodată, instanța a constatat că au existat defecțiuni majore la instalații, care au determinat emiterea unor facturi pentru alte consumuri, care apar nejustificate la plată, defecțiuni care obligau pe furnizor să le remedieze. Urmarea punctajului comun, penalitățile datorate de pârâtă sunt în cuantumul acordat. Curtea de Apel Oradea, prin decizia nr. 421/A/C din 18 septembrie 2001, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă, considerând că lucrările de remediere a defecțiunilor, apărute la instalațiile de apă, nu au fost imediat, așa încât pierderile nu se pot imputa pârâtei.

Împotriva deciziei astfel pronunțate, reclamanta a declarat recurs, la data de 24 octombrie, susținând că refuzul parțial de plată a două facturi nu a fost justificat, iar pârâta, deși putea cere rezilierea contractului, nu a făcut-o, așa încât decizia atacată este netemeinică și nelegală. Recursul este nefondat și va fi respins pentru considerentele ce se vor expune. Raporturile contractuale născute între părți au determinat obligații reciproce ale acestora, care, neîndeplinite, atrăgeau răspunderea civilă potrivit acordului de voință liber exprimat. Consumurile facturate de reclamantă priveau și pierderile produse datorită defecțiunilor la instalații neremediate de aceasta.

Într-un acord de voință ulterior, părțile au stabilit care sunt consumurile reale ce trebuiesc facturate și, respectiv, plătite – punctajul comun nr. 16827 din 20 decembrie 2000. De aceea instanțele de fond, în mod judicios, au reținut obligația pârâtei de a plăti parțial penalitățile de întârziere, apreciind că reclamanta nu se poate prevala de pasivitatea sa în executarea lucrărilor de remediere a instalațiilor, care incumbă. Pe de altă parte, evocarea de către reclamantă a dispozițiilor art. 2 lit. c) pct. 10 din contract, este nepertinentă. Nici unul din contractele, în baza cărora erau efectuate prestațiile reclamantului, nu prevede un art. 2 lit. c) pct. 10. Rezilierea contractului, pentru neexecutarea obligațiilor asumate de una dintre părți, este opțiunea privind desființarea contractului, alternativă fiind executarea silită la îndemâna creditorului.

De altfel, este lipsită de temei soluția rezilierii contractului de furnizare de apă și agent termic, cerută de beneficiar, în condițiile actuale, în care reclamanta este singurul prestator al serviciilor amintite. Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat împotriva deciziei nr. 421/A-C din 18 septembrie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Oradea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta, R.A. A.T. Oradea, împotriva deciziei nr. 421/A-C din 18 septembrie 2001 a Curții de Apel Oradea. Obligă recurenta la plata sumei de 3.114.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă – Asociația de Proprietari L.138 Oradea. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 21 martie 2003.