ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 80/2003

S-au luat în examinare recursurile declarate de

reclamanta RA Comunală Satu Mare și de pârâta S.C. „L.” SA Satu Mare împotriva

deciziei nr.422 din 28 septembrie 2000 a Curții de Apel Oradea.

La apelul nominal s-a prezentat recurenta reclamantă

S.C. „L.” SA Satu Mare prin consilier juridicK.G., lipsind recurenta reclamantă

RA Comunală Satu Mare.

Procedura legal îndeplinită.

S-a referit de către magistratul asistent că

recursul reclamantei este scutit de plata taxei de timbru, iar recursul pârâtei

este timbrat, după care Curtea constatând cauza în stare de judecată acordă

cuvântul părții prezente.

Recurenta pârâtă prin reprezentant a cerut admiterea

recursului său, avându-se în vedere și concluziile scrise depuse la dosar și

respingerea recursului reclamantei ca nefondat, pentru motivele din

întâmpinare.

C U R T E A

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 21 iunie 1999

reclamanta Regia Autonomă Comunală Satu Mare a chemat în judecată pe pârâta

S.C. „L.” SA Satu Mare solicitând obligarea acesteia la plata sumei de

2.266.333.715 lei reprezentând contravaloarea unor facturi pentru apă potabilă,

plus 222.631.511 lei penalități de întârziere, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că, în

baza contractului nr.26000/1997 și actului adițional a furnizat pârâtei apă

potabilă și a efectuat servicii de evacuare a apelor uzate și meteorice conform

celor 5 facturi enumerate în cerere, pe care pârâta nu le-a achitat.

La 18 octombrie 1999 reclamanta și-a precizat

pretențiile la suma de 2.314.108.866 lei contravaloarea apei și prestațiilor,

precum și la 951.079.862 lei penalități de întârziere calculate până la 15

octombrie 1999.

Prin sentința civilă nr.74 din 21 februarie 2000

Tribunalul Satu Mare a admis în parte acțiunea iar pârâta S.C. „L.” SA Satu

Mare a fost obligată să plătească suma de 1.666.333.725 lei reprezentând

contravaloarea unui număr de 3 facturi neachitate, plus 30.928.337 lei

cheltuieli de judecată. Totodată a fost respins capătul de cerere referitor la

penalități de întârziere.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel

reclamanta RA Comunală Satu Mare iar prin decizia nr.422 din 28 septembrie 2000

Curtea de Apel Oradea a admis apelul și a modificat sentința tribunalului în

sensul că pârâta a fost obligată și la plata penalităților de întârziere în

sumă de 951.079.862 lei plus 32.153.100 lei cheltuieli de judecată în apel și

la fond.

Cu actul înregistrat la 20 octombrie 2000 și

respectiv la 18 octombrie 2000 ambele părți au declarat recurs, pe care

ulterior l-au motivat, susținând următoarele critici:

- reclamanta a susținut că i s-au

acordat cheltuieli de judecată mai mici decât cele achitate la fond și apel;

- societatea comercială pârâtă a arătat

că instanța de apel nu s-a pronunțat în legătură cu excepția tardivității

apelului invocată de pârâtă; totodată, a susținut că neplata la termen a

facturilor nu-i este imputabilă, ea datorându-se asociațiilor de locatari care

nu au achitat facturile la timp;

- în legătură cu cuantumul

penalităților, pârâta recurentă a arătat că majorarea sumei pretinsă cu acest

titlu s-a făcut în cursul procesului, fără să fie pusă în întârziere.

Recursurile ambelor părți sunt

nefondate.

În ceea ce privește recursul reclamantei, acesta

vizează doar modul în care s-au acordat cheltuielile de judecată, dar, din

verificarea dispozitivului celor două hotărâri judecătorești rezultă că

instanțele au făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.274 din Codul de

procedură civilă, calculând cheltuielile proporțional cu sumele la care a fost

obligată pârâta, cu sublinierea că în apel s-au acordat cheltuielile de

judecată aferente penalităților pentru apel cât și pentru judecata de la fond.

Ca atare, totalul cheltuielilor la care a fost

obligată pârâta (aferentă debitului acordate la fond și aferente penalităților,

acordate în apel) totalizează 63.081.437 lei (30.928.337 lei + 32.153.100 lei),

ele depășind suma calculată prin motivele de recurs, situație în care va fi

respins recursul reclamantei.

Cât privește recursul pârâtei, un prim motiv se

referă la împrejurarea că instanța de apel nu a soluționat excepția

tardivității apelului, dar din examinarea actelor dosarului rezultă că

dispozitivul sentinței tribunalului a fost comunicat reclamantei la 1 martie

2000 (fila 79 din dosarul tribunalului) iar apelul a fost declarat la 15 martie

2000, cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de dispozițiile art.284 (1)

din Codul de procedură civilă, așa încât, curtea de apel a procedat corect

soluționând pe fond pricina.

Pârâta a mai susținut că întârzierea în plata

facturilor de apă potabilă și evacuare apă menajeră s-a datorat asociațiilor de

locatari dar această împrejurare nu este de natură să o exonereze de plata

penalităților de întârziere, având posibilitatea să se îndrepte împotriva

terților care i-au produs daunele respective.

De asemenea, majorarea sumei pretinsă de reclamantă

s-a făcut în cursul soluționării cauzei ca urmare a neachitării facturilor,

nefiind necesară o nouă punere în întârziere pentru aceleași debite.

În fine, susținerea pârâtei privind rezilierea

contractului său de concesiune încheiat cu Consiliul Local Satu Mare nu are

legătură cu litigiul de față prin care se analizează modul de executare a unui

contract de furnizare a apei potabile.

Prin actul înregistrat la 29 noiembrie 2002

recurenta pârâtă a invocat și un alt motiv de recurs, în condițiile art.306 (2)

din Codul de procedură civilă, susținând că toate actele dosarului semnate de

ing. L.I.sunt lovite de nulitate, acesta fiind doar director interimar al

regiei reclamante până în anul 1998.

În realitate, cu certificatul constatator nr.905 din

12 decembrie 2002 eliberat de Registrul Comerțului Satu Mare, reclamanta a

dovedit că L.I.este administratorul regiei (fila 50), situație în care și

motivul de ordine publică invocat de pârâtă va fi respins.

Pentru toate aceste considerente, recursurile

declarate de reclamantă și de pârâtă vor fi respinse conform art.312 din Codul

de procedură civilă.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile declarate de

pârâta S.C. „L.” SA Satu Mare și de reclamanta RA Comunală Satu Mare împotriva

deciziei nr.422 din 28 septembrie 2000 a Curții de Apel Oradea.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 ianuarie

2003.