ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1600/2003

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Bihor, prin sentința civilă nr. 469/LC din 24

aprilie 2001, a admis în parte acțiunea reclamantei R.A. A.M., cu sediul în

Oradea, județul Bihor și a obligat pârâta Asociația de Proprietari M. cu sediul

în Oradea, județul Bihor, la plata sumei de 14.315.112 lei, reprezentând preț

servicii apă-canal (2.487.080 lei), penalitățile aferente (2.487.080 lei),

penalități la facturile achitate cu întârziere (64.140 lei), preț al energiei

termice furnizate (4.638.406 lei) și penalitățile aferente (4.638.406 lei) și a

sumei de 1.220.209 lei, reprezentând cheltuieli parțiale de judecată.

Apelul declarat de pârâtă, împotriva

sentinței, a fost respins ca nefondat de către Curtea de Apel Oradea, prin

decizia nr. 407/A/C din 13 septembrie 2001.

Instanța de apel a înlăturat susținerile apelantei, constând

în aceea că nu datorează suma de 2.487.080 lei, cu titlul de penalități,

întrucât refuzul de plată a facturilor a fost justificat și că nu datorează

sumele de 4.638.406 lei, reprezentând preț al energiei termice livrate și de

4.638.406 lei, reprezentând penalități aferente, întrucât suma datorată a fost

achitată cu tichete de valoare, a căror decontare cădea în sarcina

furnizorului.

Împotriva acestei din urmă hotărâri

a declarat recurs pârâta, reiterând criticile formulate în fața instanței de

apel.

Recursul este nefondat.

Instanța de apel a reținut corect,

pe baza raportului de expertiză administrată în cauză și necontestat de pârâtă,

că refuzul de plată a serviciilor de apă-canal de care a beneficiat, este

parțial întemeiat, suma de 2.487.080 lei fiind datorată, iar penalitățile de

întârziere stabilite în sarcina debitoarei fiind convențional stabilite.

De asemenea, în mod corect a reținut

instanța de apel că nu s-a făcut de pârâtă dovada plății contravalorii energiei

termice furnizate, împrejurare contestată de reclamantă, nedepunându-se nici

măcar copia tabelului, în ipoteza în care există, cu beneficiarii tichetelor de

valoare care se pretinde că au fost oferite drept plată.

Nici în recurs nu au fost depuse

acte în dovedirea susținerilor pârâtei.

În consecință, recursul urmează a fi

respins, ca nefondat, conform art. 318 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta,

Asociația de Proprietari M. Oradea, împotriva deciziei nr. 407 din 13

septembrie 2001 a Curții de Apel Oradea ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 14 martie 2003.