ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3632/2010

Asupra conflictului de competență de

față:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Satu Mare, reclamanta SC A. Satu Mare SA a chemat în judecată A.P.

Satu Mare solicitând să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 285,30

lei reprezentând contravaloarea serviciilor prestate în perioada 31 ianuarie 2007

- 31 octombrie 2007 și penalități de întârziere.

În motivare reclamanta a arătat că a

prestat pârâtei servicii comunitare de utilități publice (servicii de furnizare

a apei potabile, preluarea în rețeaua publică de canalizare a apelor uzate)

conform Legii nr. 51/2006, Legii nr. 241/2006, iar pentru contravaloarea

acestor servicii au fost emise facturi neachitate de pârât, care potrivit art. 30

3

din Legea nr. 241/2006 sunt scadente în termen de 15 de zile de la data

emiterii acestora.

Întrucât pârâta nu a înțeles să achite

la scadență sumele restante au fost calculate penalități de întârziere conform art.

30

4

din Legea nr. 241/2006, art. 42 alin. (9) și (10) din Legea nr. 51/2006

și art. 119 și 120 din O.G. nr. 92/2003 cu modificările și completările

ulterioare.

Pârâta este beneficiară a

serviciilor de apă și canalizare în baza art. 29 din Legea nr. 241/2006, a

Regulamentului cadru al serviciului de alimentare cu apă și canalizare aprobat

prin Ordinul nr. 88/2007 și a Regulamentului de organizare și funcționare a

serviciilor publice de alimentare cu apă și canalizare în municipiul Satu Mare

aprobat prin H.C.L. nr. 188/2007 iar din înscrisurile depuse la dosar în

probațiune rezultă existența raportului comercial.

Respectarea de către SC A. Satu Mare

SA a obligațiilor stipulate în legea privind serviciile publice comunitate și

în Regulamentul cadru de organizare a serviciilor publice de alimentare cu apă

și canalizare impune în sarcina pârâtei respectarea obligațiilor prevăzute de

aceleași acte normative printre care și achitarea contravalorii serviciilor

furnizate de operator.

Reclamanta a mai învederat instanței

că pentru recuperarea sumei de 285,30 Iei reprezentând contravaloare servicii

publice comunitare de furnizare a apei potabile a introdus pe rolul

Judecătoriei Satu Mare cerere pentru emiterea

ordonanței privind somația de plată care a

format obiectul dosarului nr.

4787/2008 dar cererea a fost respinsă și în conformitate cu practica Înaltei

Curți de Casație si Justiție somația de plată respinsă ține loc de convocare la

conciliere.

Pentru aceste considerente a

solicitat instanței admiterea cererii de chemare în judecată și obligarea

pârâtei la plata contravalorii serviciilor prestate și a penalităților de

întârziere.

În drept, a invocat art. 969 și urm.

C. civ., art. 112 și urm. C. proc. civ., art. 36

l

și art. 51

3

din Legea nr. 51/2006, Legea nr. 241/2006, O.G. nr. 92/2003.

Judecătoria Satu Mare, prin sentința

civilă nr. 767 din 4 februarie 2010, a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Curții de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și

fiscal, reținând următoarele considerente:

Prin art. l alin. (l) din Legea nr. 241/2006,

respectiv prin art. l alin. (2) lit. a) din

Legea

nr. 51/2006, s-a prevăzut că, serviciul de furnizare a alimentării cu apă și de

canalizare a localităților reprezintă un serviciu public.

Potrivit art. 51 alin. (3) din Legea

nr. 51/2006, soluționarea litigiilor

contractuale

dintre operator și utilizator, inclusiv a celor izvorâte din neplata

contravalorii serviciilor furnizate se realizează

de instanțele competente potrivit legii

Potrivit art. 2

alin. (l) lit. b), teza a Il-a din Legea nr. 554/2004, sunt asimilate

autorităților publice, persoanele juridice de drept privat, care sunt

autorizate să

presteze un serviciu public, iar potrivit art. 2 alin. (l)

lit. c), teza a II-a din aceeași lege,

sunt asimilate actelor administrative

contractele încheiate de autoritățile publice

(inclusiv de persoanele

juridice de drept privat, care sunt autorizate să presteze un

serviciu

public) care au ca obiect prestarea serviciilor publice.

Potrivit art. 2

alin. (l) lit. f) din aceeași lege, activitatea de soluționare a litigiilor

născute din

încheierea contractelor având ca obiect prestarea serviciilor publice

(contractele încheiate între operatori

și utilizatori) constituie contencios administrativ.

Conform art. 10

alin. (l) teza a Il-a din Legea nr. 554/2004, litigiile privind

actele

administrative, inclusiv contractele asimilate actelor administrative, emise

sau încheiate de autoritățile

publice centrale sau de persoanele juridice de drept privat asimilate

autorităților publice centrale, se soluționează în fond (în primă instanță) de

secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel.

Astfel, din interpretarea

sistematică a textelor de lege de mai sus, rezulta că „instanța competentă

potrivit legii”, despre care face vorbire art. 51 alin. (3) din Legea nr. 51/2006,

care urmează sa soluționeze litigiile dintre operator și utilizator, inclusiv a

celor izvorâte din neplata contravalorii, este curtea de apel în a cărei

competență teritorială se află domiciliul sau sediul.

La rândul ei și Curtea de Apel

Oradea, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr.

179/ CA – PI din 10 mai 2010, și-a declinat competența de soluționare în

favoarea Judecătoriei Satu Mare, reținând, în esență, că raporturile juridice

dintre părți nu sunt de drept administrativ în care parte este o autoritate

publică.

Constatând ivit conflict negativ de

competență, în temeiul art. 22 alin (3) C. proc. civ., dosarul a fost înaintat

Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea unui regulator de

competență.

Înalta Curte, analizând actele și

lucrările dosarului în raport cu actele normative aplicabile, constată că

litigiul dedus judecății este de competența Judecătoriei Satu Mare, pentru

următoarele considerente:

În conformitate cu prevederile art. 51

alin. (3) din Legea nr. 51/2006, astfel cum a fost modificată de pct. 5 al art.

l din O.U.G. nr. 13/2008 „soluționarea litigiilor contractuale dintre operatori

și utilizatori, inclusiv a celor izvorâte din neplata contravalorii serviciilor

furnizate/prestate, se realizează de instanțele competente potrivit legii și se

judecă în procedură de urgență. Cererea se introduce la instanțele de judecată

în a căror competență teritorială se află domiciliul/sediul utilizatorului.”

În speță, prin acțiunea înregistrată

pe rolul Tribunalului Satu Mare, la data de 10 iunie 2009, reclamanta SC A.

Satu Mare SA a chemat în judecată pe pârâta

A.P.

Satu Mare solicitând obligarea acesteia la plata

sumei de 285,30 lei

reprezentând contravaloarea serviciilor prestate (servicii de furnizare a apei

potabile, preluarea în rețeaua publică de canalizare a apelor uzate) în

perioada 31 ianuarie 2007 - 31 octombrie 2007 și penalități de întârziere.

Litigiul, având ca obiect pretenții

rezultate din contractul de prestări servicii încheiat între o persoană fizică

sau o persoană juridică de drept privat și un furnizor de utilități, este de

competența instanței de drept comun, respectiv judecătoriei, conform art. 1 C.

proc. civ.

Ca urmare a modificărilor aduse alin.

(3) art. 51 din Legea nr. 51/2006 și introducerii alin. (3

1

) la

același articol, prin O.U.G. nr. 13/2008, rezultă că instanța de contencios

administrativ este competentă numai în privința raporturilor juridice de drept

administrativ în care parte este o autoritate publică.

Instanța de drept comun este

competentă în privința tuturor celorlalte raporturi juridice de drept privat, cum

este și cazul raporturilor care se stabilesc între operatori

(furnizori/prestatori) de servicii de utilitate publică și utilizatorii acestor

servicii, persoane fizice sau juridice de drept privat, întrucât ambele

subiecte ale raportului juridic sunt de drept privat.

Un argument în plus în acest sens îl

reprezintă și faptul că noțiunea de contract administrativ, astfel cum este

definită de art. 2 alin. (l) lit. c) teza a ll-a din Legea nr. 554/2004 și care

ar putea atrage competența instanței de contencios administrativ nu include și

ipoteza supusă discuției: contractele de prestări servicii încheiate între

persoane fizice sau juridice de drept privat și furnizorii de utilități, în

reglementarea Legii nr. 51/2006.

În consecință, în baza

considerentelor expuse, instanța competentă să soluționeze litigiul este

judecătoria.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare

a cauzei, privind pe SC A. Satu Mare și A.P. în favoarea Judecătoriei Satu

mare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 19 august 2010.