ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3632/2010

Asupra conflictului de competență de față: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Satu Mare, reclamanta SC A. Satu Mare SA a chemat în judecată A.P. Satu Mare solicitând să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 285,30 lei reprezentând contravaloarea serviciilor prestate în perioada 31 ianuarie 2007 - 31 octombrie 2007 și penalități de întârziere. În motivare reclamanta a arătat că a prestat pârâtei servicii comunitare de utilități publice (servicii de furnizare a apei potabile, preluarea în rețeaua publică de canalizare a apelor uzate) conform Legii nr. 51/2006, Legii nr. 241/2006, iar pentru contravaloarea acestor servicii au fost emise facturi neachitate de pârât, care potrivit art. 30 3 din Legea nr. 241/2006 sunt scadente în termen de 15 de zile de la data emiterii acestora.

Întrucât pârâta nu a înțeles să achite la scadență sumele restante au fost calculate penalități de întârziere conform art. 30 4 din Legea nr. 241/2006, art. 42 alin. (9) și (10) din Legea nr. 51/2006 și art. 119 și 120 din O.G. nr. 92/2003 cu modificările și completările ulterioare. Pârâta este beneficiară a serviciilor de apă și canalizare în baza art. 29 din Legea nr. 241/2006, a Regulamentului cadru al serviciului de alimentare cu apă și canalizare aprobat prin Ordinul nr. 88/2007 și a Regulamentului de organizare și funcționare a serviciilor publice de alimentare cu apă și canalizare în municipiul Satu Mare aprobat prin H.C.L. nr. 188/2007 iar din înscrisurile depuse la dosar în probațiune rezultă existența raportului comercial.

Respectarea de către SC A. Satu Mare SA a obligațiilor stipulate în legea privind serviciile publice comunitate și în Regulamentul cadru de organizare a serviciilor publice de alimentare cu apă și canalizare impune în sarcina pârâtei respectarea obligațiilor prevăzute de aceleași acte normative printre care și achitarea contravalorii serviciilor furnizate de operator. Reclamanta a mai învederat instanței că pentru recuperarea sumei de 285,30 Iei reprezentând contravaloare servicii publice comunitare de furnizare a apei potabile a introdus pe rolul Judecătoriei Satu Mare cerere pentru emiterea ordonanței privind somația de plată care a format obiectul dosarului nr. 4787/2008 dar cererea a fost respinsă și în conformitate cu practica Înaltei Curți de Casație si Justiție somația de plată respinsă ține loc de convocare la conciliere.

Pentru aceste considerente a solicitat instanței admiterea cererii de chemare în judecată și obligarea pârâtei la plata contravalorii serviciilor prestate și a penalităților de întârziere. În drept, a invocat art. 969 și urm. C. civ., art. 112 și urm. C. proc. civ., art. 36 l și art. 51 3 din Legea nr. 51/2006, Legea nr. 241/2006, O.G. nr. 92/2003. Judecătoria Satu Mare, prin sentința civilă nr. 767 din 4 februarie 2010, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal, reținând următoarele considerente: Prin art. l alin. (l) din Legea nr. 241/2006, respectiv prin art. l alin. (2) lit. a) din Legea nr. 51/2006, s-a prevăzut că, serviciul de furnizare a alimentării cu apă și de canalizare a localităților reprezintă un serviciu public.

Potrivit art. 51 alin. (3) din Legea nr. 51/2006, soluționarea litigiilor contractuale dintre operator și utilizator, inclusiv a celor izvorâte din neplata contravalorii serviciilor furnizate se realizează de instanțele competente potrivit legii Potrivit art. 2 alin. (l) lit. b), teza a Il-a din Legea nr. 554/2004, sunt asimilate autorităților publice, persoanele juridice de drept privat, care sunt autorizate să presteze un serviciu public, iar potrivit art. 2 alin. (l) lit. c), teza a II-a din aceeași lege, sunt asimilate actelor administrative contractele încheiate de autoritățile publice (inclusiv de persoanele juridice de drept privat, care sunt autorizate să presteze un serviciu public) care au ca obiect prestarea serviciilor publice.

Potrivit art. 2 alin. (l) lit. f) din aceeași lege, activitatea de soluționare a litigiilor născute din încheierea contractelor având ca obiect prestarea serviciilor publice (contractele încheiate între operatori și utilizatori) constituie contencios administrativ. Conform art. 10 alin. (l) teza a Il-a din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative, inclusiv contractele asimilate actelor administrative, emise sau încheiate de autoritățile publice centrale sau de persoanele juridice de drept privat asimilate autorităților publice centrale, se soluționează în fond (în primă instanță) de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel.

Astfel, din interpretarea sistematică a textelor de lege de mai sus, rezulta că „instanța competentă potrivit legii”, despre care face vorbire art. 51 alin. (3) din Legea nr. 51/2006, care urmează sa soluționeze litigiile dintre operator și utilizator, inclusiv a celor izvorâte din neplata contravalorii, este curtea de apel în a cărei competență teritorială se află domiciliul sau sediul. La rândul ei și Curtea de Apel Oradea, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 179/ CA – PI din 10 mai 2010, și-a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Satu Mare, reținând, în esență, că raporturile juridice dintre părți nu sunt de drept administrativ în care parte este o autoritate publică.

Constatând ivit conflict negativ de competență, în temeiul art. 22 alin (3) C. proc. civ., dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea unui regulator de competență. Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului în raport cu actele normative aplicabile, constată că litigiul dedus judecății este de competența Judecătoriei Satu Mare, pentru următoarele considerente: În conformitate cu prevederile art. 51 alin. (3) din Legea nr. 51/2006, astfel cum a fost modificată de pct. 5 al art. l din O.U.G. nr. 13/2008 „soluționarea litigiilor contractuale dintre operatori și utilizatori, inclusiv a celor izvorâte din neplata contravalorii serviciilor furnizate/prestate, se realizează de instanțele competente potrivit legii și se judecă în procedură de urgență.

Cererea se introduce la instanțele de judecată în a căror competență teritorială se află domiciliul/sediul utilizatorului.” În speță, prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Satu Mare, la data de 10 iunie 2009, reclamanta SC A. Satu Mare SA a chemat în judecată pe pârâta A.P. Satu Mare solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 285,30 lei reprezentând contravaloarea serviciilor prestate (servicii de furnizare a apei potabile, preluarea în rețeaua publică de canalizare a apelor uzate) în perioada 31 ianuarie 2007 - 31 octombrie 2007 și penalități de întârziere. Litigiul, având ca obiect pretenții rezultate din contractul de prestări servicii încheiat între o persoană fizică sau o persoană juridică de drept privat și un furnizor de utilități, este de competența instanței de drept comun, respectiv judecătoriei, conform art. 1 C. proc.

civ. Ca urmare a modificărilor aduse alin. (3) art. 51 din Legea nr. 51/2006 și introducerii alin. (3 1 ) la același articol, prin O.U.G. nr. 13/2008, rezultă că instanța de contencios administrativ este competentă numai în privința raporturilor juridice de drept administrativ în care parte este o autoritate publică. Instanța de drept comun este competentă în privința tuturor celorlalte raporturi juridice de drept privat, cum este și cazul raporturilor care se stabilesc între operatori (furnizori/prestatori) de servicii de utilitate publică și utilizatorii acestor servicii, persoane fizice sau juridice de drept privat, întrucât ambele subiecte ale raportului juridic sunt de drept privat.

Un argument în plus în acest sens îl reprezintă și faptul că noțiunea de contract administrativ, astfel cum este definită de art. 2 alin. (l) lit. c) teza a ll-a din Legea nr. 554/2004 și care ar putea atrage competența instanței de contencios administrativ nu include și ipoteza supusă discuției: contractele de prestări servicii încheiate între persoane fizice sau juridice de drept privat și furnizorii de utilități, în reglementarea Legii nr. 51/2006. În consecință, în baza considerentelor expuse, instanța competentă să soluționeze litigiul este judecătoria.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei, privind pe SC A. Satu Mare și A.P. în favoarea Judecătoriei Satu mare. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 august 2010.