ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3624/2010

Asupra conflictului de competență de față: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Satu Mare, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, sub nr. 4791/83/2009 creditoarea C.N.A.D.N.R. S.A prin D.R.D.P.C., în contradictoriu cu debitoarea SC F.C. SRL, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză sa emită o ordonanța de plata prin care să oblige debitoarea la plata sumei de 1855,89 lei, reprezentând contravaloarea facturilor neachitate, penalități de întârziere de 0,05% pe fiecare zi de întârziere; cu cheltuieli de judecata. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că împreună cu pârâta a încheiat contractul din 7 octombrie 2005 având ca obiect acordarea de către administrator, în beneficiul utilizatorului a dreptului de a utiliza terenul în suprafață de 57,25 mp, reprezentând zona drumului național, pentru amenajarea accesului la D.N.

19 A Km 60+400 STG, în schimbul achitării de către utilizator a tarifului prevăzut în contract. În baza acestui contract, creditoarea a emis mai multe facturi pe seama debitoarei dintre care facturile din 3 noiembrie 2008 și din 1 octombrie 2007 nu au fost achitate. Conform art. 8 din contract „neplata în termen a obligației de plată duce la perceperea de penalități în cuantum de 0,05 pe fiecare zi de întârziere. Creanța fiind certă, lichidă și exigibilă instanța urmează să dispună emiterea unei ordonanțe pentru somație de plată pe seama debitoarei. În drept a invocat O.U.G. nr. 119/2007 și art. 274 C proc. civ. Prin sentința civilă nr. 134/ CA din 25 februarie 2010 Tribunalul Satu Mare a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare, reținând în esență că pretențiile reclamantei derivă dintr-un contract comercial, iar valoarea litigiului este sub 100.000 lei.

La rândul ei și Judecătoria Satu Mare prin sentința civilă nr. 2.849 din 28 aprilie 2010 și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Oradea, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, reținând în esență că în conformitate cu prevederile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative, inclusiv contractele asimilate actelor administrative, emise sau încheiate de autoritățile publice centrale sau de persoanele juridice de drept privat asimilate autorităților publice centrale, cum este creditoarea din prezenta cauză, se soluționează pe fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel.

Curtea de Apel Oradea, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 220/CA/2010-PI- din 21 iunie 2010 a declinat competența de soluționare a litigiului în favoarea Judecătoriei Satu Mare. Pentru a hotărî astfel această instanță a reținut următoarele: Contractul din 7 octombrie 2005 încheiat între părți are ca obiect acordarea de către administratorul drumului, în beneficiul utilizatorului, a dreptului de a utiliza terenul în suprafață de 57,25 mp, reprezentând zona drumului național, pentru amenajarea accesului la D.N. 19A, în schimbul achitării de către utilizator a tarifului prevăzut în contract, astfel că cerințele art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 nu sunt îndeplinite.

Astfel, contractul nu are ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice și nici achizițiile publice și nu poate fi calificat ca un contract asimilat actului administrativ care să atragă competența instanței de contencios administrativ în soluționarea cauzei, în temeiul art. 10 din Legea contenciosului administrativ. Contractul privind acordarea de către administrator, în beneficiul utilizatorului, a dreptului de a utiliza terenul în suprafață de 57,25 mp, reprezentând zona drumului național, pentru amenajarea accesului la D.N. 19A are natura unui contract comercial, încheiat între o autoritate publică și o societate comercială, prin care autoritatea percepe societății comerciale o taxă de utilizare a terenului reprezentând zona drumului național.

Ivindu-se conflict negativ de competență dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea unui regulator de competență. Sesizată în condițiile art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze prezentul litigiu este Judecătoria Satu Mare, având în vedere următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art. 1 din O.U.G. nr. 84/2003, C.N.A.D.N.R. SA este persoană juridică de drept privat cu capital integral de stat, fiind astfel o autoritate publică centrală în sensul reglementat de art. 2 lit. b) teza finală din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, emise sau încheiate de autoritățile publice centrale sau de persoanele juridice de drept privat asimilate autorităților publice centrale se soluționează pe fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel.

Art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 prevede că „sunt asimilate actelor administrative, (.) și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect: - punerea în valoare a bunurilor proprietate publică; - executarea lucrărilor de interes public; - prestarea serviciilor publice; - în speță, contractul din 7 octombrie 2005 încheiat între părți are ca obiect acordarea de către administratorul drumului, în beneficiul utilizatorului, a dreptului de a utiliza terenul în suprafață de 57,25 mp, reprezentând zona drumului național, pentru amenajarea accesului la D.N. 19A, în schimbul achitării de către utilizator a tarifului prevăzut în contract, astfel că cerințele art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 nu sunt îndeplinite.

Astfel, contractul nu are ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice și nici achizițiile publice și nu poate fi calificat ca un contract asimilat actului administrativ care să atragă competența instanței de contencios administrativ în soluționarea cauzei, în temeiul art. 10 din Legea contenciosului administrativ. Contractul privind acordarea de către administrator, în beneficiul utilizatorului, a dreptului de a utiliza terenul în suprafață de 57,25 mp, reprezentând zona drumului național, pentru amenajarea accesului la D.N. 19A are natura unui contract comercial, încheiat între o autoritate publică și o societate comercială, prin care autoritatea percepe societății comerciale o taxă de utilizare a terenului reprezentând zona drumului național.

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei, privind pe C.N.A.D.N.R. prin D.R.D.P.C. și SC F.C. SRL Satu Mare în favoarea Judecătoriei Satu Mare. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 august 2010.