ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2611/2010

Asupra conflictului de competență de față: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Satu Mare la data de 21 august 2009, creditoarea C.N.A.D.R. SA prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Cluj a solicitat, in cadrul procedurii ordonanței de plată, obligarea debitoarei SC E.S.T. SRL la plata echivalentului în lei a sumei de 12,31 Euro, plătibil la cursul BNR valabil pentru ultima zi a lunii anterioare datei achitării tarifului, reprezentând penalități de întârziere calculate pentru neplata la termenele și în cuantumul stabilit a ratelor eșalonate până la data achitării acestora, inclusiv, cu cheltuieli de judecată. In motivarea acțiunii creditoarea a arătat că, a încheiat cu debitoarea contractul nr. 2484/29/06/2006, având ca obiect eliberarea rovinietei în cuantum de 576 Euro, cu obligația achitării în patru rate.

Ratele a doua, a treia și a patra nu au fost achitate la datele scadente, motiv pentru care au fost calculate penalități de întârziere în cuantum total de 12,31 Euro. S-a mai arătat că, potrivit art. 3 alin. (1) din contract, pentru neachitarea la termen a sumelor reprezentând rate eșalonate ale tarifelor de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, beneficiarul datorează majorări de întârziere calculate prin aplicarea cotei de 0,15 % pe zi de întârziere asupra taxei totale datorate, penalitățile putând depăși cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate. În drept s-au invocat dispozițiile O.U.G. nr. 119/2007.

Prin sentința civilă nr. 5827 din 4 noiembrie 2009 Judecătoria Satu Mare a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Oradea Secția comercială de contencios administrativ și fiscal reținând în esență că în conformitate cu prevederile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative, inclusiv contractele asimilate actelor administrative, emise sau încheiate de autoritățile publice centrale sau de persoanele juridice de drept privat asimilate autorităților publice centrale - cum este creditoarea din prezenta cauză - se soluționează pe fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel. La rândul ei, Curtea de Apel Oradea, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 25/CA/2010-PI din 18 ianuarie 2010 și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

Pentru a hotărî astfel această instanță a reținut următoarele: În speță, contractul nr. 2484 din 29 iunie 2006 încheiat între părți, are ca obiect eliberarea rovinietei pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale și deși C.N.A.D.N.R. SA este o autoritate publică centrală, cerințele art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 nu sunt îndeplinite. Astfel, contractul nu are ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice și nici achizițiile publice și nu poate fi calificat ca un contract asimilat actului administrativ care să atragă competența instanței de contencios administrativ în soluționarea cauzei, în temeiul art. 10 din Legea contenciosului administrativ.

Contractul privind eliberarea rovinietei pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale are natura unui contract comercial, încheiat între o autoritate publică și o societate comercială, prin care autoritatea percepe societății comerciale o taxă de utilizare a rețelei de drumuri naționale. Constatându-se ivit conflict negativ de competență cauza a fost trimisă Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea unui regulator de competență. Sesizată în condițiile art. 22 alin. (3) C. proc.

civ., Înalta Curte constată că instanța competentă este Judecătoria Satu Mare, pentru următoarele considerente: Reglementând obiectul acțiunii judiciare în contencios administrativ, Legea nr. 554/2004 prevede, prin art. 8 alin.(2) și (3), că instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum și orice litigii legate de încheierea, modificarea, interpretarea, executarea și încetarea contractului administrativ, având în vedere regula după care în astfel de situații, principiul libertății contractuale este subordonat principiului priorității interesului public.

Contractul administrativ nu este definit de acest act normativ, legiuitorul limitându-se să asimileze, prin art. 2 lit. c), teza a II-a, actelor administrative în sensul acestei lege, anumite contracte încheiate de autoritățile publice, în funcție de obiectul lor, respectiv a celor ce privesc punerea în valoare a bunurilor proprietate publică (realizată, de regulă, prin contracte de concesiune, de închiriere sau de administrare a unor bunuri publice), executarea lucrărilor de interes public (ex. parteneriat public - privat pentru concesiunea de lucrări, prestarea serviciilor publice (concesiune, delegare de gestiune), achizițiile publice, precum și alte categorii de contracte administrative care pot fi expres prevăzute prin legi speciale.

In pricina de față, prin demersul său judiciar creditoarea C.N.A.D.N.R. S.A. prin Direcția Regională Drumuri și Poduri Cluj a solicitat în cadrul procedurii ordonanței de plată, obligarea debitorului SC E.S.T. SRL, la plata echivalentului în lei a sumei de 12,31 Euro, plătibil la cursul BNR valabil pentru ultima zi a lunii anterioare datei achitării tarifului, reprezentând penalități de întârziere datorate, pentru neplata la termenele stabilite a ratelor eșalonate, cu cheltuieli de judecată. In motivarea cererii a arătat că debitoarea a încheiat contractul nr. 2484 din 29 iunie 2006, având ca obiect eliberarea rovinietelor pentru autovehiculele prevăzute in anexa A din contract, cuantumul rovinietelor fiind de 576 Euro, cu obligația achitării in 4 rate.

Cererea de ordonanță de plată este formulată de Direcția Regională Drumuri și Poduri Cluj în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din contracte comerciale și a O.G. nr. 5/2001 privind procedura somației de plată. Potrivit art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 119/2007, „cererea privind creanța de plată a prețului se depune la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță. Astfel fiind, litigiul poartă asupra executării obligațiilor decurgând din contractul având ca obiect eliberarea rovinietelor în beneficiul unei societăți comerciale de către Compania Națională, care este, potrivit statului său, prevăzut în anexa la O.U.G.

nr. 84/2003, „societate comercială pe acțiuni, care își desfășoară activitatea în conformitate cu legile române și cu prezentul statut". Prin urmare, raportat la obiectul său, respectiv eliberare rovinietă și încasare tarif utilizare drumuri și, în condițiile în care nu a fost încheiat de o persoană juridică de drept privat autorizată să presteze un serviciu public, în regim de putere publică, asimilată unei autorități publice în sensul dispozițiilor art. 2 lit. b) din Legea nr. 554/2004, acest contract nu se circumscrie sferei contractelor cărora le sunt aplicabile prevederile art. 8 alin. (2), coroborate cu art. 2 lit. c) din această lege, competența de soluționare a cererii de emitere a somației de plată revenind Judecătoriei Satu-Mare.

Înalta Curte are în vedere și faptul că reglementând cadrul juridic al serviciilor comunitare de utilități publice, legiuitorul a stabilit, în mod expres, prin art. 51 din Legea nr. 51/2006, introdus prin O.U.G. nr. 13/2008, competența materială a instanței de contencios administrativ numai pentru soluționarea litigiilor dintre unitățile administrativ-teritoriale sau, după caz, dintre asociațiile de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilități publice și operatori în legătură cu atribuirea, încheierea, executarea, modificarea și încetarea contractelor de delegare a gestiunii; precum și a celor privind acordarea de despăgubiri, soluționarea tuturor celorlalte litigii contractuale dintre operator și utilizator, inclusiv a celor izvorâte din neplata contravalorii serviciilor prestate realizându-se de instanțele de drept comun.

Această soluție legislativă este de natură să asigure o delimitare clară a sferei contractelor încheiate de autoritățile publice asimilate actului administrativ prin art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, în același sens pronunțându-se și instanța supremă. Astfel fiind, un asemenea contract este un contract comercial, fiind încheiat între două persoane juridice, dintre care niciuna nu este o autoritate publică, și având ca obiect eliberarea rovinietelor în schimbul prețului, astfel că nu este un contract de achiziție publică, de concesiune de lucrări publice sau de servicii în sensul prevederilor art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 119/2007 și ale art. 2 alin. (1) lit. c) teza a doua din Legea nr. 554/2004 pentru a atrage competența instanței specializate de contencios administrativ.

In consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Satu-Mare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei, privind pe C.N.A.D.N.R. prin Direcția Regională Drumuri și Poduri Cluj și SC E.S.T. SA în favoarea Judecătoriei Satu Mare. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18 mai 2010.