ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1300/2015

Decizia nr. 1300/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal,

reclamanta SC A. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele B. Biharia și C. Biharia, anularea în totalitate a Hotărârii nr. 7 pronunțate la data de 02 iulie 2013 de Tribunalul Arbitral de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Bihor în Dosarul nr. x/2012.

Prin Încheierea nr. x/CA/2013 din data de 26 august 2013, în temeiul art. 200 alin. (3) din N.C.P.C., Curtea de Apel Oradea a anulat cererea formulată de reclamanta SC A. SA, în contradictoriu cu pârâtele B. Biharia și C. Biharia.

Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut că reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile comunicate în scris de instanță cu privire la regularizarea cererii de chemare în judecată, respectiv nu a achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 de lei, nu a indicat motivele acțiunii în anulare și nu a depus la dosar contractul de delegare a gestiunii serviciilor publice de alimentare cu apă și de canalizare din 2009, precum și facturile solicitate prin acțiune.

Prin Încheierea nr. x/CA/2013/P.I. din data de 20 septembrie 2013, a respins cererea de reexaminare formulată de reclamanta SC A. SA împotriva Încheierii nr. x din 26 august 2013 a Curții de Apel Oradea.

Împotriva încheierii nr. 30 din 20 septembrie 2013 pronunțată de Curtea

de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamanta SC A. SA, arătând că a îndeplinit obligațiile stabilite de instanță în sarcina sa, în sensul că, la data de 12 august 2013, a expediat prin poștă chitanța ce atestă plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei.

De asemenea, a invocat faptul că în cauză sunt aplicabile dispozițiile C. proc. civ. din anul 1865, în raport de data înregistrării acțiunii la Tribunalul Arbitral (03 decembrie 2012).

Potrivit art. 24 și 25, dispozițiile N.C.P.C. se aplică numai proceselor începute după intrarea acestuia în vigoare, iar procesele în curs de judecată începute sub legea veche rămân supuse acestei legi.

Recurenta a mai arătat că instanța de fond a făcut o confuzie între acțiunea în anulare în primă instanță și acțiunea în anulare ca și cale de atac în materia arbitrajului.

Ultimul motiv de recurs privește alcătuirea instanței, respectiv faptul că instanța care a pronunțat hotărârea de anulare a cererii nu a fost constituită în complet de trei judecători, ci cu un singur judecător, nefiind respectate dispozițiile art. 53 din Legea nr. 304/2004.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 12 decembrie 2014, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Părțile nu au formulat puncte de vedere asupra raportului întocmit în cauză.

Examinând încheierea atacată și având în vedere raportul asupra admisibilității în principiu, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil pentru considerentele următoare:

Prin încheierea atacată, Curtea de Apel Oradea a respins cererea de reexaminare formulată de reclamanta SC A. SA împotriva Încheierii nr. x din 26 august 20013, prin care, în temeiul art. 200 alin. (3) C. proc. civ., a fost anulată cererea reclamantei pentru neîndeplinirea obligațiilor privind completarea cererii de chemare în judecată, stabilite în sarcina sa.

Art. 200 alin. (4) C. proc. civ. prevede că împotriva încheierii de anulare reclamantul va putea face numai cerere de reexaminare, care, potrivit alin. (6) al aceluiași articol, se va soluționa prin încheiere definitivă, dată în camera de consiliu, de către un alt complet al instanței respective, desemnat prin repartizare aleatorie.

Prin urmare, reclamanta a declarat recurs împotriva unei încheieri definitive, ce nu avea deschisă această cale de atac conform legii.

Pentru toate considerentele anterior expuse, în temeiul art. 493 alin. (5), Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC A. SA împotriva Încheierii nr. x din 20 septembrie 2013 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 martie 2015.