ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 350/2007

Asupra recursului civil de

față:

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 787 din 11 martie

2004, emisă de SC E.M.N. SA Ploiești, s-a respins cererea

formulată de C.E., privind restituirea în natură sau prin echivalent

a terenului situat în Brăila, pe care se află amplasat postul de

transformare PT6Kv.

În considerentele deciziei s-a

reținut că SC E. SA și E.M.N. SA S.D.F.E.E.E. Brăila nu au

preluat și nu dețin, în accepțiunea Legii nr. 10/2001, terenul

în suprafață de 105, 80 mp localizat de petent în str. T. nr. 42 bis.

Prin adresa nr. 22906 din 20 mai

2003, Primăria municipiului Brăila a răspuns notificatorului

că obligațiile generate de dispozițiile Legii nr. 10/2001 revin

Ministerului Industriei și Resurselor, căruia i s-a intabulat dreptul

de proprietate.

Postul de transformare a fost

construit în anul 1970, pe un teren proprietatea statului, fiind pus la

dispoziție de către Consiliul Local Brăila și potrivit

dispozițiilor art. 16 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 318/2003

titularul autorizației de înființare și al licenței de

funcționare, beneficiază de un drept legal de uz și servitute

asupra proprietăților afectate de capacitățile energetice

ce se execută, cu titlu gratuit pe toată durata existenței acestora,

iar potrivit dispozițiilor art. 37 alin. (4) din această lege,

terenurile pe care se situează rețelele electrice de

distribuție, existente la intrarea în vigoare a acestei legi, sunt și

rămân în proprietatea publică a statului.

Împotriva acestei dispoziții a

formulat contestație C.E. criticând-o pentru nelegalitate.

Astfel, contestatorul a

susținut că a făcut dovada proprietății asupra acestui

teren și că există posibilitatea fie a mutării postului

Trafo pe domeniul public, cale de acces-trotuar, pe cheltuiala beneficiarilor

acestui mijloc fix, fie menținerea acestuia cu plata unei chirii, care

să acopere prejudiciul cauzat prin imposibilitatea valorificării în

totalitate a terenului, pe bază de negociere directă.

În subsidiar, dacă restituirea

în natură nu este posibilă a solicitat anularea deciziei și

obligarea la plata echivalentului în lei a terenului imposibil de restituit.

Prin întâmpinarea formulată SC

F.D.F.E.E. M.N. SA Ploiești a invocat excepțiile lipsei

calității procesuale pasive în ceea ce o privește, deoarece

aceasta aparține reprezentantului statului în teritoriu, și a lipsei

calității procesuale active a contestatorului, motivată pe art.

37 pct. 4 din Legea nr. 318/2003, potrivit căruia terenurile pe care se

situează rețelele electrice de distribuție, existente la

intrarea în vigoare a acestei legi, rămân în proprietatea publică a

statului.

Prin sentința civilă nr.

436 din 29 iunie 2004, Tribunalul Brăila a respins, ca nefondată,

contestația petentului C.E. formulată împotriva deciziei nr. 787/2004

emisă de SC F.D.F.E.E. E.M.N. SA Ploiești și ca fiind

introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală

pasivă față de SC E. SA București și SC F.D.F.E.E.

E.M.N. SA , S.D.F.E.E.E. Brăila.

Pentru a hotărî astfel,

Tribunalul a reținut că petentul are titlu de proprietate pentru

suprafața de teren revendicată și în condițiile în care ar

fi împiedicat să o folosească are la îndemână o altă

acțiune formulată pe calea dreptului comun.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel petentul C.E., pe care, însă, nu l-a motivat astfel că

instanța a analizat hotărârea în temeiul dispozițiilor art. 292

pct. 2 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 64/A din 18

ianuarie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția

civilă, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de contestatorul C.E.,

pentru următoarele considerente:

Așa cum rezultă din actele

depuse la instanța de fond, petentul a dobândit suprafața de teren

revendicată prin moștenire de la autoarea sa, C.M., în anul 1990.

Titlul său de proprietate nu a

fost desființat, astfel că în condițiile în care pârâții

i-ar fi ocupat abuziv o parte din teren, petentul are posibilitatea unei

acțiuni pe calea dreptului comun pentru revendicarea terenului în litigiu.

Împotriva acestei decizii a

declarat, în termen legal, recurs reclamantul C.E. criticând-o pentru nelegalitate,

potrivit art. 304, pct. 9 C. proc. civ., încadrarea în drept a motivului de

recurs fiind făcută de către instanță în

condițiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ.

În dezvoltarea acestui motiv de

recurs, reclamantul a arătat următoarele:

Motivul invocat în susținerea

hotărârii recurate, a fost de natură procedurală, respectiv

că acesta are posibilitatea formulării unei acțiuni, în

revendicare, întemeiată pe dreptul comun și nicidecum calea

prevăzută de Legea nr. 10/2001.

A arătat că această

motivare nu poate fi reținută ca justificată în drept și în

fapt, în condițiile în care probele administrate în cauză au relevat

faptul că terenul în litigiu a fost preluat în totalitate de actualul

RENEL filiala Brăila, încă din anul 1970, de la fostul Consiliu

Popular al Municipiului Brăila, fiind considerat proprietatea statului,

și fiind transmis în administrarea directă a intimatei.

În această situație, în

cauză sunt incidente dispozițiile Legii nr. 10/2001 și nu ale

dreptului comun, respectiv art. 480 C. proc. civ. , și în

consecință, motivația la care s-au oprit instanțele, de

fond și apel, echivalează cu un refuz în soluționarea cauzei, în

condițiile prevăzute de Legea nr. 10/2001.

Instanța examinând decizia

și sentința civilă, ce fac obiectul prezentului recurs, în

raport de motivul invocat, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., constată recursul întemeiat pentru următoarele

considerente:

Instanțele, de fond și

apel, au soluționat nelegal prezentul litigiu pe excepția

inadmisibilității acțiunii pe calea Legii 10/2001, în

retrocedarea terenului ce a constituit obiectul notificării, apreciind

că pentru retrocedarea acestuia reclamantul are deschisă calea

dreptului comun, prin promovarea unei acțiuni în revendicare, potrivit art.

480 C. proc. civ.

Aceasta, deoarece din imobilul a

cărei restituire a solicitat-o reclamantul, prin notificarea

formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 către SC E. SA Brăila, la

data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 suprafața de 105,8 mp

localizată de petent în str. T. nr. 42 bis, era deținută de SC

F.D.F.E.E. M.N. SA, pe care se afla amplasat postul acesteia de transformare

PT6Kv, așa cum rezultă din decizia nr. 787 din 11 martie 2004,

emisă de intimata pârâtă.

În aceste

condiții, terenul ce face obiectul prezentei contestații, în

suprafață de 105,8 mp, situat în Brăila, str. T. nr. 42 bis, era

deținut de o societate comercială la care statul era acționar,

care se circumscrie categoriei de persoane juridice obligate la restituire în

sensul art. 20 din Legea nr. 10/2001.

În speță, nefiind

făcută dovada preluării terenului în litigiu, de către

stat, în baza unui titlu valabil, față de împrejurarea că acesta

era deținut de o societate comercială la care statul era acționar

majoritar la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, se

constată că terenul a fost preluat de stat abuziv, fără

titlu.

Așa fiind, instanța

constată că imobilul este deținut de SC F.D.F.E.E. E.M.N. SA, pe

acesta fiind amplasat un post de transformare, deci este afectat de

capacități energetice, iar reclamantul, în calitate de

moștenitor legal al autoarei C.M., are deschisă calea

prevăzută de Legea nr. 10/2001, privind verificarea în justiție

a legalității deciziei contestate, nr. 7877 din 11 martie 2004

emisă de SC F.D.F.E.E. E.M.N. SA, și a stabilirii existenței

dreptului în raport de dispozițiile acestui act normativ.

Pentru aceste considerente,

constatând că nelegal instanțele de fond și apel nu au intrat în

cercetarea fondului litigiului privind contestația formulată de

reclamant împotriva deciziei 787 din 11 martie 2004, emisă de SC

F.D.F.E.E. E.M.N., în baza dispozițiilor art. 314 C. proc. civ., se va

admite recursul, va fi casată decizia și sentința civilă

și se va trimite cauza, spre rejudecare, la Tribunalul Brăila.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamantul C.E. împotriva deciziei civile nr. 64/A din 18 ianuarie 2005,

pronunțată de Curtea de Apel Galați.

Casează decizia atacată

și sentința civilă nr. 436 din 29 iunie 2004, a Tribunalului

Brăila.

Trimite cauza, spre rejudecare,

Tribunalului Brăila.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2007.