ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 350/2007

Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 787 din 11 martie 2004, emisă de SC E.M.N. SA Ploiești, s-a respins cererea formulată de C.E., privind restituirea în natură sau prin echivalent a terenului situat în Brăila, pe care se află amplasat postul de transformare PT6Kv. În considerentele deciziei s-a reținut că SC E. SA și E.M.N. SA S.D.F.E.E.E. Brăila nu au preluat și nu dețin, în accepțiunea Legii nr. 10/2001, terenul în suprafață de 105, 80 mp localizat de petent în str. T. nr. 42 bis. Prin adresa nr. 22906 din 20 mai 2003, Primăria municipiului Brăila a răspuns notificatorului că obligațiile generate de dispozițiile Legii nr. 10/2001 revin Ministerului Industriei și Resurselor, căruia i s-a intabulat dreptul de proprietate.

Postul de transformare a fost construit în anul 1970, pe un teren proprietatea statului, fiind pus la dispoziție de către Consiliul Local Brăila și potrivit dispozițiilor art. 16 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 318/2003 titularul autorizației de înființare și al licenței de funcționare, beneficiază de un drept legal de uz și servitute asupra proprietăților afectate de capacitățile energetice ce se execută, cu titlu gratuit pe toată durata existenței acestora, iar potrivit dispozițiilor art. 37 alin. (4) din această lege, terenurile pe care se situează rețelele electrice de distribuție, existente la intrarea în vigoare a acestei legi, sunt și rămân în proprietatea publică a statului.

Împotriva acestei dispoziții a formulat contestație C.E. criticând-o pentru nelegalitate. Astfel, contestatorul a susținut că a făcut dovada proprietății asupra acestui teren și că există posibilitatea fie a mutării postului Trafo pe domeniul public, cale de acces-trotuar, pe cheltuiala beneficiarilor acestui mijloc fix, fie menținerea acestuia cu plata unei chirii, care să acopere prejudiciul cauzat prin imposibilitatea valorificării în totalitate a terenului, pe bază de negociere directă. În subsidiar, dacă restituirea în natură nu este posibilă a solicitat anularea deciziei și obligarea la plata echivalentului în lei a terenului imposibil de restituit. Prin întâmpinarea formulată SC F.D.F.E.E.

M.N. SA Ploiești a invocat excepțiile lipsei calității procesuale pasive în ceea ce o privește, deoarece aceasta aparține reprezentantului statului în teritoriu, și a lipsei calității procesuale active a contestatorului, motivată pe art. 37 pct. 4 din Legea nr. 318/2003, potrivit căruia terenurile pe care se situează rețelele electrice de distribuție, existente la intrarea în vigoare a acestei legi, rămân în proprietatea publică a statului. Prin sentința civilă nr. 436 din 29 iunie 2004, Tribunalul Brăila a respins, ca nefondată, contestația petentului C.E. formulată împotriva deciziei nr. 787/2004 emisă de SC F.D.F.E.E. E.M.N. SA Ploiești și ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă față de SC E. SA București și SC F.D.F.E.E.

E.M.N. SA , S.D.F.E.E.E. Brăila. Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut că petentul are titlu de proprietate pentru suprafața de teren revendicată și în condițiile în care ar fi împiedicat să o folosească are la îndemână o altă acțiune formulată pe calea dreptului comun. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel petentul C.E., pe care, însă, nu l-a motivat astfel că instanța a analizat hotărârea în temeiul dispozițiilor art. 292 pct. 2 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 64/A din 18 ianuarie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția civilă, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de contestatorul C.E., pentru următoarele considerente: Așa cum rezultă din actele depuse la instanța de fond, petentul a dobândit suprafața de teren revendicată prin moștenire de la autoarea sa, C.M., în anul 1990. Titlul său de proprietate nu a fost desființat, astfel că în condițiile în care pârâții i-ar fi ocupat abuziv o parte din teren, petentul are posibilitatea unei acțiuni pe calea dreptului comun pentru revendicarea terenului în litigiu. Împotriva acestei decizii a declarat, în termen legal, recurs reclamantul C.E. criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 304, pct. 9 C. proc.

civ., încadrarea în drept a motivului de recurs fiind făcută de către instanță în condițiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ. În dezvoltarea acestui motiv de recurs, reclamantul a arătat următoarele: Motivul invocat în susținerea hotărârii recurate, a fost de natură procedurală, respectiv că acesta are posibilitatea formulării unei acțiuni, în revendicare, întemeiată pe dreptul comun și nicidecum calea prevăzută de Legea nr. 10/2001. A arătat că această motivare nu poate fi reținută ca justificată în drept și în fapt, în condițiile în care probele administrate în cauză au relevat faptul că terenul în litigiu a fost preluat în totalitate de actualul RENEL filiala Brăila, încă din anul 1970, de la fostul Consiliu Popular al Municipiului Brăila, fiind considerat proprietatea statului, și fiind transmis în administrarea directă a intimatei.

În această situație, în cauză sunt incidente dispozițiile Legii nr. 10/2001 și nu ale dreptului comun, respectiv art. 480 C. proc. civ. , și în consecință, motivația la care s-au oprit instanțele, de fond și apel, echivalează cu un refuz în soluționarea cauzei, în condițiile prevăzute de Legea nr. 10/2001. Instanța examinând decizia și sentința civilă, ce fac obiectul prezentului recurs, în raport de motivul invocat, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., constată recursul întemeiat pentru următoarele considerente: Instanțele, de fond și apel, au soluționat nelegal prezentul litigiu pe excepția inadmisibilității acțiunii pe calea Legii 10/2001, în retrocedarea terenului ce a constituit obiectul notificării, apreciind că pentru retrocedarea acestuia reclamantul are deschisă calea dreptului comun, prin promovarea unei acțiuni în revendicare, potrivit art. 480 C. proc.

civ. Aceasta, deoarece din imobilul a cărei restituire a solicitat-o reclamantul, prin notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 către SC E. SA Brăila, la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 suprafața de 105,8 mp localizată de petent în str. T. nr. 42 bis, era deținută de SC F.D.F.E.E. M.N. SA, pe care se afla amplasat postul acesteia de transformare PT6Kv, așa cum rezultă din decizia nr. 787 din 11 martie 2004, emisă de intimata pârâtă. În aceste condiții, terenul ce face obiectul prezentei contestații, în suprafață de 105,8 mp, situat în Brăila, str. T. nr. 42 bis, era deținut de o societate comercială la care statul era acționar, care se circumscrie categoriei de persoane juridice obligate la restituire în sensul art. 20 din Legea nr. 10/2001.

În speță, nefiind făcută dovada preluării terenului în litigiu, de către stat, în baza unui titlu valabil, față de împrejurarea că acesta era deținut de o societate comercială la care statul era acționar majoritar la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, se constată că terenul a fost preluat de stat abuziv, fără titlu. Așa fiind, instanța constată că imobilul este deținut de SC F.D.F.E.E. E.M.N. SA, pe acesta fiind amplasat un post de transformare, deci este afectat de capacități energetice, iar reclamantul, în calitate de moștenitor legal al autoarei C.M., are deschisă calea prevăzută de Legea nr. 10/2001, privind verificarea în justiție a legalității deciziei contestate, nr. 7877 din 11 martie 2004 emisă de SC F.D.F.E.E.

E.M.N. SA, și a stabilirii existenței dreptului în raport de dispozițiile acestui act normativ. Pentru aceste considerente, constatând că nelegal instanțele de fond și apel nu au intrat în cercetarea fondului litigiului privind contestația formulată de reclamant împotriva deciziei 787 din 11 martie 2004, emisă de SC F.D.F.E.E. E.M.N., în baza dispozițiilor art. 314 C. proc. civ., se va admite recursul, va fi casată decizia și sentința civilă și se va trimite cauza, spre rejudecare, la Tribunalul Brăila.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamantul C.E. împotriva deciziei civile nr. 64/A din 18 ianuarie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Galați. Casează decizia atacată și sentința civilă nr. 436 din 29 iunie 2004, a Tribunalului Brăila. Trimite cauza, spre rejudecare, Tribunalului Brăila. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2007.