- Dosarul nr.
- 2514/104/2007
- Instanța
- Înalta Curte de Casație și Justiție (România) · Secția a II-a civilă
- Data
- 18 iunie 2008
Decizia nr. 2202/2008 — ÎCCJ, Secția a II-a civilă · Dosar nr. 2514/104/2007 — recurs împotriva sentinței nr. 3414/2007 a Judecătoriei Slatina
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 9 martie 2007, reclamantul D.I. a chemat în judecată pe pârâta SC E. Slatina solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia să ridice transformatorul electric existent pe terenul intravilan în suprafață de 2967 mp de pe raza comunei Priseaca, Județul Olt, în tarlaua nr. 33. În motivarea acțiunii s-a arătat că a cumpărat terenul respectiv de la autorii moștenitori P.G. și D.D. cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru terenul intravilan de 2967 mp, iar pârâta este o societate privată și nu are dreptul de folosință al terenului pe care reclamantul este proprietar, susținerea că acest teren ar fi proprietate publică nu își are rațiune întrucât potrivit titlului de proprietate, terenul i s-a reconstituit proprietarului de drept, iar reclamantul a cumpărat terenul liber de orice sarcini.
A susținut de asemenea, că pentru o cauză de utilitate publică proprietarul unui teren este despăgubit de statul român cu o egală și justă despăgubire, ceea ce nu s-a întâmplat în cauza de față, iar pe terenul respectiv dorește să construiască un imobil casă de locuit, fapt împiedicat de existența respectivului transformator electric. Prin sentința nr. 3414 din 6 iunie 2007 Judecătoria Slatina a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Olt, secția comercială, apreciind că litigiul are natură comercială și obiect principal obligație de a face, iar în conformitate cu dispozițiile art. 2 lit. a) C. proc. civ., competența aparține acestuia. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Olt sub nr. 2514/1 04/2007, iar la propunerea reclamantului a fost admisă proba testimoniară și au fost audiați martorii J.V.
și Z.I. Prin sentința nr. 447 din 26 septembrie 2007, pronunțată în dosarul nr.2514/104/2007, Tribunalul Olt, secția comercială și de contencios administrativ, a respins cererea formulată de reclamantul D.I. de ridicare a transformatorului electric situat pe raza comunei Priseaca – Tarlaua 33, ca neîntemeiată. Pentru a se pronunța astfel s-a reținut că potrivit art. 2 și art. 5 din Legea nr. 18/1991, construcțiile de transport a energiei electrice aparțin domeniului public întrucât acestea sunt amplasate pe terenuri cu destinații speciale, folosite în uz sau interes public și în consecință aceste terenuri sunt conform legii, inalienabile, insesizabile și imprescriptibile atâta timp cât aparțin domeniului public al statului.
Pe de altă parte funcționarea serviciului public de distribuție a energiei electrice a fost reglementată prin Legea nr. 318/2008 aplicabilă până la 21 februarie 2007 când a intrat în vigoare Legea nr. 13/2007, legea energiei, iar potrivit art. 37 alin. (4) din Legea nr. 318/2002, preluat de art. 41 alin. (4) din Legea nr. 13/2007 terenurile pe care se situează rețele electrice de distribuție existente la intrarea în vigoare a legii sunt și rămân în proprietatea publică a statului, iar cheltuielile pentru modificarea instalațiilor de distribuție a energiei electrice, inclusiv pentru eliberarea unor amplasamente sunt suportate integral de cel care a generat modificarea. Aceste texte de lege cu fost considerate ca fiind neconstituționale și atacate în acest sens la Curtea Constituțională însă prin deciziile nr. 167 din 1 aprilie 2004, nr. 163 din 27 februarie 2007 ș.a., excepțiile de neconstituționalitate au fost respinse.
Mai mult, prin art. 44 și art. 136 alin. (5) din Constituție se arată că limitele și conținutul dreptului de proprietate sunt stabilite de lege, consacrându-se caracterul inviolabil al proprietății private însă „în condițiile legii organice”. Apelul formulat de către reclamant a fost respins ca nefondat de către Curtea de Apel Craiova prin decizia nr. 287 din 27 noiembrie 2007. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen reclamantul D.I. solicitând casarea acesteia și făcând trimitere la prevederile art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ. În recursul său, reclamantul invocă următoarele motive:
Legea nr. 13/2007 și Legea nr. 318/2003 au apărut după reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul în cauză și ca atare este nelegală invocarea lor.
SC E. este în prezent o societate privată și el, ca coproprietar, nu este dator să pună la dispoziția acesteia proprietatea sa, iar orice dispoziție în acest sens ar constitui o expropriere nelegală.
Instanța nu poate să pună problema revendicării pentru despăgubiri și nici să conchidă că situația juridică a terenului ar fi cea invocată de pârâți.
Terenurile din zonă sunt proprietate publică și ar putea fi donate sau vândute societății de distribuție pentru desfășurarea activității sale.
Faptul că a cunoscut că pe terenul cumpărat de el se află un transformator nu poate să-i fie imputabil și să-l împiedice să-și edifice o construcție pe teren.
Este proprietar legal al terenului în cauză și aceasta îi conferă dreptul legal de a cere ridicarea construcțiilor de pe proprietatea sa, dreptul său de proprietate primând în fața oricăror alte supoziții invocate de pârâtă sau de instanțe. Examinând recursul prin prisma motivelor invocate Înalta Curte constată că aceste motive nu se încadrează nici în pct. 8 și nici în pct. 10 (abrogat) ale art. 304 C. proc. civ., indicate de recurent, și că unele dintre ele (3 și 4) nu pot fi încadrate în niciunul din motivele prevăzute expres și limitativ de art. 304 C. proc. civ. Unele dintre motive ar putea fi încadrate în pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. și ar putea fi sintetizate drept o critică adusă deciziei atacate cu privire la aplicarea prevederilor Legii nr. 13/2007 și nr. 318/2003 în condițiile în care reclamantul recurent a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului. Examinând recursul sub acest aspect Înalta Curte constată că este nefondat. Instanța de apel a făcut o corectă interpretare și aplicare a prevederilor legale menționate de către recurent, reținând, temeinicia, că aceste prevederi au fost declarate constituționale de către Curtea Constituțională, prin deciziile nr. 72/2004 și 203/2005, ele necontravenind nici art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, referitor la protecția proprietății private. De asemenea s-a reținut în mod corect că, în speță, faptul că s-a reconstituit dreptul de proprietate privată unui terț care, la rândul său, a înstrăinat proprietatea printr-un contract de vânzare-cumpărare nu este de natură a schimba situația juridică a terenului pe care se află transformatorul electric ci, îl îndreptățește pe acesta să beneficieze de despăgubiri. Față de cele arătate Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă ca nefondat recursul reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE Respinge recursul declarat de reclamantul D.I. împotriva deciziei nr. 287 din 27 noiembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 iunie 2008.