ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2202/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 9

martie 2007, reclamantul D.I. a chemat în judecată pe pârâta SC E. Slatina

solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia

să ridice transformatorul electric existent pe terenul intravilan în suprafață

de 2967 mp de pe raza comunei Priseaca, Județul Olt, în tarlaua nr. 33.

În motivarea acțiunii s-a arătat că a

cumpărat terenul respectiv de la autorii moștenitori P.G. și D.D. cărora li s-a

reconstituit dreptul de proprietate pentru terenul intravilan de 2967 mp, iar

pârâta este o societate privată și nu are dreptul de folosință al terenului pe

care reclamantul este proprietar, susținerea că acest teren ar fi proprietate

publică nu își are rațiune întrucât potrivit titlului de proprietate, terenul i

s-a reconstituit proprietarului de drept, iar reclamantul a cumpărat terenul

liber de orice sarcini.

A susținut de asemenea, că pentru o cauză

de utilitate publică proprietarul unui teren este despăgubit de statul român cu

o egală și justă despăgubire, ceea ce nu s-a întâmplat în cauza de față, iar pe

terenul respectiv dorește să construiască un imobil casă de locuit, fapt

împiedicat de existența respectivului transformator electric.

Prin sentința nr. 3414 din 6 iunie 2007

Judecătoria Slatina a declinat competența soluționării cauzei în favoarea

Tribunalului Olt, secția comercială, apreciind că litigiul are natură

comercială și obiect principal obligație de a face, iar în conformitate cu

dispozițiile art. 2 lit. a) C. proc. civ., competența aparține acestuia.

Cauza a fost înregistrată pe rolul

Tribunalului Olt sub nr. 2514/1 04/2007, iar la propunerea reclamantului a fost

admisă proba testimoniară și au fost audiați martorii J.V. și Z.I.

Prin sentința nr. 447 din 26 septembrie

2007, pronunțată în dosarul nr.2514/104/2007, Tribunalul Olt, secția comercială

și de contencios administrativ, a respins cererea formulată de reclamantul D.I.

de ridicare a transformatorului electric situat pe raza comunei Priseaca –

Tarlaua 33, ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunța astfel s-a reținut

că potrivit art. 2 și art. 5 din Legea nr. 18/1991, construcțiile de transport

a energiei electrice aparțin domeniului public întrucât acestea sunt amplasate

pe terenuri cu destinații speciale, folosite în uz sau interes public și în

consecință aceste terenuri sunt conform legii, inalienabile, insesizabile și

imprescriptibile atâta timp cât aparțin domeniului public al statului.

Pe de altă parte funcționarea serviciului

public de distribuție a energiei electrice a fost reglementată prin Legea nr. 318/2008

aplicabilă până la 21 februarie 2007 când a intrat în vigoare Legea nr. 13/2007,

legea energiei, iar potrivit art. 37 alin. (4) din Legea nr. 318/2002, preluat

de art. 41 alin. (4) din Legea nr. 13/2007 terenurile pe care se situează rețele

electrice de distribuție existente la intrarea în vigoare a legii sunt și rămân

în proprietatea publică a statului, iar cheltuielile pentru modificarea

instalațiilor de distribuție a energiei electrice, inclusiv pentru eliberarea

unor amplasamente sunt suportate integral de cel care a generat modificarea.

Aceste texte de lege cu fost considerate

ca fiind neconstituționale și atacate în acest sens la Curtea Constituțională

însă prin deciziile nr. 167 din 1 aprilie 2004, nr. 163 din 27 februarie 2007

ș.a., excepțiile de neconstituționalitate au fost respinse.

Mai mult, prin art. 44 și art. 136 alin.

(5) din Constituție se arată că limitele și conținutul dreptului de proprietate

sunt stabilite de lege, consacrându-se caracterul inviolabil al proprietății

private însă „în condițiile legii organice”.

Apelul formulat de către reclamant a fost

respins ca nefondat de către Curtea de Apel Craiova prin decizia nr. 287 din 27

noiembrie 2007.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs, în termen reclamantul D.I. solicitând casarea acesteia și făcând

trimitere la prevederile art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ.

În recursul său, reclamantul invocă

următoarele motive:

au apărut după reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul în cauză

și ca atare este nelegală invocarea lor.

privată și el, ca coproprietar, nu este dator să pună la dispoziția acesteia

proprietatea sa, iar orice dispoziție în acest sens ar constitui o expropriere

nelegală.

problema revendicării pentru despăgubiri și nici să conchidă că situația

juridică a terenului ar fi cea invocată de pârâți.

proprietate publică și ar putea fi donate sau vândute societății de distribuție

pentru desfășurarea activității sale.

terenul cumpărat de el se află un transformator nu poate să-i fie imputabil și

să-l împiedice să-și edifice o construcție pe teren.

terenului în cauză și aceasta îi conferă dreptul legal de a cere ridicarea

construcțiilor de pe proprietatea sa, dreptul său de proprietate primând în

fața oricăror alte supoziții invocate de pârâtă sau de instanțe.

Examinând recursul prin prisma

motivelor invocate Înalta Curte constată că aceste motive nu se încadrează nici

în pct. 8 și nici în pct. 10 (abrogat) ale art. 304 C. proc. civ., indicate de

recurent, și că unele dintre ele (3 și 4) nu pot fi încadrate în niciunul din

motivele prevăzute expres și limitativ de art. 304 C. proc. civ.

Unele dintre motive ar putea fi

încadrate în pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. și ar putea fi sintetizate drept

o critică adusă deciziei atacate cu privire la aplicarea prevederilor Legii nr.

13/2007 și nr. 318/2003 în condițiile în care reclamantul recurent a făcut

dovada dreptului de proprietate asupra terenului.

Examinând recursul sub acest aspect

Înalta Curte constată că este nefondat.

Instanța de apel a făcut o corectă

interpretare și aplicare a prevederilor legale menționate de către recurent,

reținând, temeinicia, că aceste prevederi au fost declarate constituționale de

către Curtea Constituțională, prin deciziile nr. 72/2004 și 203/2005, ele

necontravenind nici art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea

drepturilor omului și libertăților fundamentale, referitor la protecția

proprietății private.

De asemenea s-a reținut în mod

corect că, în speță, faptul că s-a reconstituit dreptul de proprietate privată

unui terț care, la rândul său, a înstrăinat proprietatea printr-un contract de

vânzare-cumpărare nu este de natură a schimba situația juridică a terenului pe care

se află transformatorul electric ci, îl îndreptățește pe acesta să beneficieze

de despăgubiri.

Față de cele arătate Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 C.

proc. civ., să respingă ca nefondat recursul reclamantului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul

D.I. împotriva deciziei nr. 287 din 27 noiembrie 2007, pronunțată de Curtea de

Apel Craiova, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 18 iunie 2008.