ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 302/2008

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr.

6557/104 din 7 noiembrie 2006, reclamanta B.F.M. a formulat contestație

împotriva dispoziției nr. 3217 din 3 octombrie 2006, emisă de Primăria

municipiului

Slatina și a solicitat

anularea ei și restituirea în natură a imobilului teren, situat

în municipiul Slatina, județul Olt.

În

motivarea cererii a arătat că, prin decizia contestată i-a fost respinsă

notificarea nr. 424/N din 9 noiembrie 2001, prin care a solicitat

restituirea în

natură a imobilului menționat

anterior, pentru că nu a făcut dovada calității de

persoană îndreptățită și dovada dreptului de

proprietate, cât și a trecerii în

proprietatea statului a imobilului

solicitat.

A mai

arătat că este persoană îndreptățită ca și moștenitoare a numitei

C.I., căsătorită P., care la rândul său a dobândit imobilul în litigiu

prin partaj voluntar de la autoarea A.N.C.

Prin

sentința civilă nr. 50 din 22 ianuarie 2007, Tribunalul Olt a respins ca

neîntemeiată contestația reclamantei în

contradictoriu cu pârâta Primăria

municipiului Slatina.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență că,

reclamanta B.F.M. nu a făcut dovada dreptului de

proprietate asupra imobilului solicitat și a

trecerii lui în proprietatea statului și

nici a calității de persoană

îndreptățită.

Curtea de Apel

Craiova, secția civilă, prin decizia nr. 524 din 24 aprilie

2007 a respins apelul declarat de

reclamantă împotriva sentinței civile nr. 50

din 22

ianuarie 2007, pronunțată de Tribunalul Olt în contradictoriu cu intimata

pârâtă Primăria municipiului Slatina.

Instanța de apel a reținut că reclamanta B.F.M.

a

inițiat procedura administrativă

obligatorie prevăzută de Legea nr. 10/2001, prin notificarea adresată Primăriei

municipiului Slatina conform art. 22 din

Legea nr. 10/2001 și a solicitat restituirea terenului situat în

municipiul Slatina.

Intimata

pârâtă prin Dispoziția nr. 321 din 3 octombrie 2006 a respins notificarea

reclamantei.

Verificând

criticile reclamantei în raport de soluția instanței de fond, prin

care s-a menținut dispoziția emisă de

pârâtă, în apel s-a reținut că într-adevăr

nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate al

reclamantei cu privire la terenul

a cărui restituire s-a

solicitat. S-a avut în vedere că, reclamanta a dovedit

existența terenului pretins în anul 1915, dar de la această dată până la

perioada

de referință a Legii nr.

10/2001 (6 martie 1945-22 decembrie 1989) nu s-a

făcut nicio dovadă cu

privire la regimul juridic al acestuia, nefiind dovedită nici trecerea lui în

proprietatea statului. In această situație s-a conchis că în mod corect a fost

respinsă acțiunea reclamantei.

Împotriva acestei ultime hotărâri, în termen

legal, a declarat recurs

reclamanta,

invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea criticii formulate prin

cererea de recurs, reclamanta

învederează

că hotărârea instanței de apel este rezultatul „interpretării eronate

a probelor administrate și a lipsei rolului activ

al acesteia"'.

Astfel,

precizează că a dovedit calitatea sa de succesor al autoarei A.N.C. (străbunica

sa), care, prin actul de partaj voluntar, a lăsat

mamei reclamantei I.C. suprafața de teren

revendicată, așa

cum rezultă din încheierea din data de 20

iulie 1954 a Biroului Notarial Slatina.

Susține, de asemenea, că și-a dovedit calitatea

de succesoare a mamei sale prin actele de stare civilă anexate la dosar.

În privința

acceptării succesiunii, arată că potrivit art. 4 alin. (3) din Legea

nr. 10/2001 nu trebuia să facă o astfel de dovadă, operând repunerea în

termenul de acceptare a succesiunii prin notificarea adresată Primăriei

municipiului Slatina, în temeiul acestei legi.

În ceea ce privește dovedirea dreptului

de proprietate arată că a făcut

dovezi din

care rezultă că terenul a aparținut ascendenților săi, dar că acesta a

ieșit din circuitul civil ca urmare a incidenței

dispozițiilor Legii nr. 59/1954,

astfel

fiind dovedită și trecerea lui în proprietatea statului.

Recursul este nefondat pentru următoarele

considerente:

Reclamanta

B.F.M., prin notificarea nr. 424/N din

9 noiembrie 2001

adresată Primăriei municipiului Slatina a solicitat restituirea în

natură a imobilului teren, situat în municipiul

Slatina,

județul Olt.

Prin Dispoziția nr. 3217 din 3 octombrie 2006

intimata pârâtă a respins

notificarea pentru

nedovedirea calității de persoană îndreptățită a reclamantei,

a

dreptului de proprietate asupra imobilului și a modalității de trecere a

acestuia în proprietatea statului.

Conform art. 3 alin. (1) lit. a) din

Legea nr. 10/2001 ,Sunt îndreptățite în

înțelesul

prezentei legi la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură,

sau,

după caz, prin echivalent:

a)

persoanele fizice,

proprietari ai imobilelor la data preluării în

mod abuziv a acestora;"

Totodată,

conform art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, ,,De prevederile

prezentei legi beneficiază și moștenitorii legali sau testamentari ai

persoanelor fizice îndreptățite".

Astfel,

prin actul de vânzare-cumpărare nr. 1 din 1 aprilie 1898 se face

dovada vânzării terenului în suprafață de 5 stânjeni numitului M.I.

, fără să se precizeze punctul în care se afla

acest teren pe raza

municipiului Slatina și nici vecinătățile acestuia.

Prin

adresa nr. 1108 din 10 aprilie 1898, emisă de Primăria Urbei Slatina

s-a încuviințat „construcția casei domnului M.I., în str. O.",

devenită ulterior strada T.

Din actul de partaj voluntar, încheiat

în anul 1915, rezultă că de pe urma numitei A.N.C. au rămas suprafețele de

teren de 5 stânjeni și respectiv 7 stânjeni, preluate de moștenitoarea sa C.I.,

mama reclamantei.

În acest sens, corect s-a reținut că

actul de partaj voluntar dovedește prezența în proprietatea numitei A.N.C.

(străbunica reclamantei) a suprafețelor de teren menționate și nicidecum în

proprietatea numitului I., care a cumpărat terenul în suprafață de 5 stânjeni

în anul 1898.

Cu toate acestea, reclamanta nu a făcut

dovezi în sensul dezbaterii succesiunii numitului I., prin care să se

evidențieze masa succesorală rămasă de pe urma acestuia și moștenitorii

acceptanți ai succesiunii.

Prin încheierea din 20 iulie 1954 s-a dovedit

că mama reclamantei, I.C., a deținut 200 mp teren, Joc de casă" și o casă

cu două camere, având ca moștenitoare în calitate de descendentă pe reclamanta

din cauză.

De asemenea, reclamanta nu a depus

nicio dovadă care să evidențieze modul în care imobilul a fost preluat de stat.

Trebuie reținut că, potrivit art. 23 din Legea

nr. 10/2001, cu modificările ulterioare - ,, Actele doveditoare ale dreptului

de proprietate, ori după caz, ale calității de asociat sau acționar al

persoanei juridice, precum și, în cazul moștenitorilor, cele care atestă

această calitate, și, după caz, înscrisurile care descriu construcția demolată

și orice alte înscrisuri necesare evaluării pretențiilor de restituire

decurgând din prezenta lege, pot fi depuse până la data soluționării notificării"

și art. 24

(1)„...în

absența unor

probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate se

prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a

dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării

abuzive; (2) în aplicarea prevederilor alin. (1) și în absența unor probe

contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin

care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive

este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar."

Față de dispozițiile legale enunțate, se reține

că în mod corect instanța de apel a soluționat cauza, avându-se în vedere că

reclamanta nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită, a dreptului de

proprietate asupra bunului revendicat și nici dovada trecerii acestuia în

proprietatea statului.

Critica formulată de reclamantă face posibilă

încadrarea în art.304 pct. 9 C. proc. civ., însă prevederile acestui text nu

sunt incidente în cauză, deoarece hotărârea atacată nu a fost dată cu aplicarea

a greșită a dispozițiilor legale invocate.

Pentru

considerentele expuse, conforma art. 312 C. proc. civ. se va respinge

recursul declarat de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul

declarat de reclamanta B.F.M. împotriva deciziei nr. 524 din 24 aprilie 2007,

pronunțată de Curtea de Apel

Craiova, secția civilă, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21

ianuarie 2008.