ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 302/2008
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 302/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 6557/104 din 7 noiembrie 2006, reclamanta B.F.M. a formulat contestație împotriva dispoziției nr. 3217 din 3 octombrie 2006, emisă de Primăria municipiului Slatina și a solicitat anularea ei și restituirea în natură a imobilului teren, situat în municipiul Slatina, județul Olt. În motivarea cererii a arătat că, prin decizia contestată i-a fost respinsă notificarea nr. 424/N din 9 noiembrie 2001, prin care a solicitat restituirea în natură a imobilului menționat anterior, pentru că nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită și dovada dreptului de proprietate, cât și a trecerii în proprietatea statului a imobilului solicitat.
A mai arătat că este persoană îndreptățită ca și moștenitoare a numitei C.I., căsătorită P., care la rândul său a dobândit imobilul în litigiu prin partaj voluntar de la autoarea A.N.C. Prin sentința civilă nr. 50 din 22 ianuarie 2007, Tribunalul Olt a respins ca neîntemeiată contestația reclamantei în contradictoriu cu pârâta Primăria municipiului Slatina. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență că, reclamanta B.F.M. nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului solicitat și a trecerii lui în proprietatea statului și nici a calității de persoană îndreptățită. Curtea de Apel Craiova, secția civilă, prin decizia nr. 524 din 24 aprilie 2007 a respins apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 50 din 22 ianuarie 2007, pronunțată de Tribunalul Olt în contradictoriu cu intimata pârâtă Primăria municipiului Slatina.
Instanța de apel a reținut că reclamanta B.F.M. a inițiat procedura administrativă obligatorie prevăzută de Legea nr. 10/2001, prin notificarea adresată Primăriei municipiului Slatina conform art. 22 din Legea nr. 10/2001 și a solicitat restituirea terenului situat în municipiul Slatina. Intimata pârâtă prin Dispoziția nr. 321 din 3 octombrie 2006 a respins notificarea reclamantei. Verificând criticile reclamantei în raport de soluția instanței de fond, prin care s-a menținut dispoziția emisă de pârâtă, în apel s-a reținut că într-adevăr nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate al reclamantei cu privire la terenul a cărui restituire s-a solicitat.
S-a avut în vedere că, reclamanta a dovedit existența terenului pretins în anul 1915, dar de la această dată până la perioada de referință a Legii nr. 10/2001 (6 martie 1945-22 decembrie 1989) nu s-a făcut nicio dovadă cu privire la regimul juridic al acestuia, nefiind dovedită nici trecerea lui în proprietatea statului. In această situație s-a conchis că în mod corect a fost respinsă acțiunea reclamantei. Împotriva acestei ultime hotărâri, în termen legal, a declarat recurs reclamanta, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În dezvoltarea criticii formulate prin cererea de recurs, reclamanta învederează că hotărârea instanței de apel este rezultatul „interpretării eronate a probelor administrate și a lipsei rolului activ al acesteia"'. Astfel, precizează că a dovedit calitatea sa de succesor al autoarei A.N.C.
(străbunica sa), care, prin actul de partaj voluntar, a lăsat mamei reclamantei I.C. suprafața de teren revendicată, așa cum rezultă din încheierea din data de 20 iulie 1954 a Biroului Notarial Slatina. Susține, de asemenea, că și-a dovedit calitatea de succesoare a mamei sale prin actele de stare civilă anexate la dosar. În privința acceptării succesiunii, arată că potrivit art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 nu trebuia să facă o astfel de dovadă, operând repunerea în termenul de acceptare a succesiunii prin notificarea adresată Primăriei municipiului Slatina, în temeiul acestei legi. În ceea ce privește dovedirea dreptului de proprietate arată că a făcut dovezi din care rezultă că terenul a aparținut ascendenților săi, dar că acesta a ieșit din circuitul civil ca urmare a incidenței dispozițiilor Legii nr. 59/1954, astfel fiind dovedită și trecerea lui în proprietatea statului.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Reclamanta B.F.M., prin notificarea nr. 424/N din 9 noiembrie 2001 adresată Primăriei municipiului Slatina a solicitat restituirea în natură a imobilului teren, situat în municipiul Slatina, județul Olt. Prin Dispoziția nr. 3217 din 3 octombrie 2006 intimata pârâtă a respins notificarea pentru nedovedirea calității de persoană îndreptățită a reclamantei, a dreptului de proprietate asupra imobilului și a modalității de trecere a acestuia în proprietatea statului.
Conform art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001 ,Sunt îndreptățite în înțelesul prezentei legi la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură, sau, după caz, prin echivalent: a) persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora;" Totodată, conform art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, ,,De prevederile prezentei legi beneficiază și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite". Astfel, prin actul de vânzare-cumpărare nr. 1 din 1 aprilie 1898 se face dovada vânzării terenului în suprafață de 5 stânjeni numitului M.I. , fără să se precizeze punctul în care se afla acest teren pe raza municipiului Slatina și nici vecinătățile acestuia.
Prin adresa nr. 1108 din 10 aprilie 1898, emisă de Primăria Urbei Slatina s-a încuviințat „construcția casei domnului M.I., în str. O.", devenită ulterior strada T. Din actul de partaj voluntar, încheiat în anul 1915, rezultă că de pe urma numitei A.N.C. au rămas suprafețele de teren de 5 stânjeni și respectiv 7 stânjeni, preluate de moștenitoarea sa C.I., mama reclamantei. În acest sens, corect s-a reținut că actul de partaj voluntar dovedește prezența în proprietatea numitei A.N.C. (străbunica reclamantei) a suprafețelor de teren menționate și nicidecum în proprietatea numitului I., care a cumpărat terenul în suprafață de 5 stânjeni în anul 1898. Cu toate acestea, reclamanta nu a făcut dovezi în sensul dezbaterii succesiunii numitului I., prin care să se evidențieze masa succesorală rămasă de pe urma acestuia și moștenitorii acceptanți ai succesiunii.
Prin încheierea din 20 iulie 1954 s-a dovedit că mama reclamantei, I.C., a deținut 200 mp teren, Joc de casă" și o casă cu două camere, având ca moștenitoare în calitate de descendentă pe reclamanta din cauză. De asemenea, reclamanta nu a depus nicio dovadă care să evidențieze modul în care imobilul a fost preluat de stat.
Trebuie reținut că, potrivit art. 23 din Legea nr. 10/2001, cu modificările ulterioare - ,, Actele doveditoare ale dreptului de proprietate, ori după caz, ale calității de asociat sau acționar al persoanei juridice, precum și, în cazul moștenitorilor, cele care atestă această calitate, și, după caz, înscrisurile care descriu construcția demolată și orice alte înscrisuri necesare evaluării pretențiilor de restituire decurgând din prezenta lege, pot fi depuse până la data soluționării notificării" și art. 24 (1)„...în absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive; (2) în aplicarea prevederilor alin. (1) și în absența unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar." Față de dispozițiile legale enunțate, se reține că în mod corect instanța de apel a soluționat cauza, avându-se în vedere că reclamanta nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită, a dreptului de proprietate asupra bunului revendicat și nici dovada trecerii acestuia în proprietatea statului.
Critica formulată de reclamantă face posibilă încadrarea în art.304 pct. 9 C. proc. civ., însă prevederile acestui text nu sunt incidente în cauză, deoarece hotărârea atacată nu a fost dată cu aplicarea a greșită a dispozițiilor legale invocate. Pentru considerentele expuse, conforma art. 312 C. proc. civ. se va respinge recursul declarat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE: Respinge recursul declarat de reclamanta B.F.M. împotriva deciziei nr. 524 din 24 aprilie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 ianuarie 2008.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.