ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1369/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată

înregistrată la Tribunalul Bacău sub nr. 8741/2004, reclamanta SC D. SRL Bacău

a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta A.J.O.F.M. Bacău, instanța să

pronunțe o hotărâre prin care să dispună obligarea pârâtei la încheierea

convenției prevăzută de art. 52 din N.M. de aplicare a Legii nr. 76/2002,

privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de

muncă pentru un număr de 17 absolvenți ai instituțiilor de învățământ, promoția

2004, conform art. 80 din Legea nr. 76/2002 astfel cum a fost modificată și

completată prin Legea nr. 107/2004 și obligarea pârâtei la acordarea

stimulentelor reglementate de Legea nr. 76/2002 pentru acești absolvenți.

În susținerea pretențiilor deduse

judecății reclamanta a arătat că a solicitat pârâtei să încheie convenția

stipulată de art. 52 din N.M. de aplicare a Legii nr. 76/2002 cu completările

și modificările aduse de Legea nr. 107/2004 pentru 15 absolvenți de învățământ,

promoția 2004, aceștia fiind inițial angajați pe bază de contract de muncă pe

perioadă determinată, iar, ulterior, au fost angajați cu contract de muncă pe

perioadă nedeterminată, înregistrat la I.T.M. Bacău. De asemenea, reclamanta a

mai solicitat pârâtei A.J.O.F.M. stimulentele legale pentru încă doi absolvenți

de învățământ, angajați pe perioadă nedeterminată.

Pârâta A.J.O.F.M. Bacău a răspuns

solicitării reclamantei arătând că angajatorii care încadrează absolvenți cu

contract individual de muncă pe perioadă determinată și ulterior, prin act

adițional la contractul de muncă, modifică durata cu perioadă nedeterminată nu

pot beneficia de prevederile art. 80 din Legea nr. 76/2002, modificată și

completată, având în vedere dispozițiile art. 51

1

din H.G. nr. 934/2004

pentru modificarea și completarea N.M. de aplicare a Legii nr. 76/2002 aprobate

prin H.G. nr. 174/2002.

Prin sentința nr. 47 din 10

februarie 2005 Tribunalul Bacău a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de

reclamanta SC D. SRL Bacău.

Pentru a hotărî astfel prima

instanță a reținut, în esență, dispozițiile art. 51

1

alin. (2) din

N.M. de aplicare a Legii nr. 76/2002 potrivit cărora angajatorii care

încadrează în muncă pe durată nedeterminată absolvenți de învățământ care la

data absolvirii studiilor nu aveau raporturi de muncă sau de serviciu

beneficiază de prevederile art. 80 din Legea nr. 76/2002, modificată și

completată.

Împotriva hotărârii primei instanțe

a declarat apel reclamanta SC D. SRL Bacău.

Prin decizia nr. 63 din 27

septembrie 2005 Curtea de Apel Bacău a respins apelul comercial ca nefondat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a reținut, în esență, dispozițiile Legii nr. 76/2002.

Împotriva deciziei pronunțată în

apel a declarat recurs reclamanta SC D. SRL Bacău, neindicând nici unul din

motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., criticile formulate putând a fi

circumscrise motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurenta reclamantă a arătat că

prin acțiunea introdusă la Tribunalul Bacău a formulat două capete de cerere:

- 1. încheierea unei convenții și

acordarea stimulentelor pentru 15 absolvenți;

- 2. acordarea de subvenții pentru

încă doi absolvenți, instanța de fond respingând acțiunea, soluție rămasă și în

apel prin respingerea sa.

Recurenta reclamantă a criticat

ambele hotărâri, apreciind greșita interpretare a textelor de lege de către instanțe

în soluționarea cauzei.

Recurenta arată, în esență, că

instanța de apel cât și cea de fond au aplicat eronat prevederile Legii nr. 76/2002

și ale H.G. nr. 174/2002, din textele legale sus-citate nerezultând că nu poate

fi modificat contractul de muncă dintr-unul încheiat pe o perioadă determinată într-un

contract individual de muncă pentru perioadă nedeterminată, asupra acestuia din

urmă producându-și efectele dispozițiile art. 51

1

alin. (2) din H.G.

nr. 934/2004 și ale art. 80 din Legea nr. 76/2002. De asemenea, recurenta arată

că, privitor la al doilea capăt de cerere, instanța de apel nu a deosebit între

motivarea respingerii primului capăt de cerere și motivarea respingerii celui

de-al doilea capăt de cerere, deși erau situații diferite.

Recursul reclamantei SC D. SRL Bacău

este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Astfel, din actele dosarului și din

analiza deciziei pronunțată în apel prin prisma criticilor aduse de recurentă

prin motivele de recurs formulate se constată că în mod corect instanța de apel

a reținut eficiența dispozițiilor art. 80 din Legea nr. 76/2002, modificată și

completată prin Legea nr. 107/2004, potrivit cărora angajatorii primesc lunar

pe o perioadă de un an stimulente în cazul angajării de absolvenți ai

unităților de învățământ cu condiția ca între aceștia și angajator să fie

încheiat un contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată.

Ori, la data modificării

contractului de muncă încheiat pe perioadă determinată în contract de muncă pe

perioadă nedeterminată, absolvenții de învățământ, în calitate de angajați ai

recurentei reclamante, erau deja salariați ai acesteia, cu contract de muncă pe

perioadă determinată, fiind astfel încălcată cerința impusă de textul legal

precizat potrivit căruia absolvenții nu pot avea calitatea de salariați la

momentul cererii adresată A.J.O.F.M. având drept obiect acordarea de stimulente

acestora și încheierea convenției prevăzută în art. 52 din N.M. de aplicare a

Legii nr. 76/2002.

Intenția legiuitorului, așa cum

apare și din art. 83 din legea sus-evocată, constă în stimularea angajării de

absolvenți ai unităților de învățământ pe perioade nedeterminate de timp,

facilitățile acordate societăților comerciale în calitate de angajatori

urmărind tocmai asigurarea unui loc de muncă tinerilor pe o perioadă de timp

cât mai mare.

Privitor la ceilalți doi absolvenți

pentru care recurenta reclamantă a solicitat separat pârâtei A.J.O.F.M.

acordarea stimulentelor se constată neîndeplinirea cerințelor impuse de

dispozițiile art. 77 coroborat cu art. 5 alin. (4) din Legea nr. 76/2002.

Prin urmare, constatând că instanța

de apel, în soluționarea apelului formulat de reclamantă, a pronunțat o decizie

cu aplicarea corectă a legii, criticile aduse în motivarea recursului nu pot fi

primite, acestea fiind fără suport legal.

În consecință, instanța de recurs

urmează a respinge recursul declarat de reclamantă ca nefondat.

Așa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta SC D. SRL Bacău împotriva deciziei nr. 63 din 27 septembrie 2005 a

Curții de Apel Bacău, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 5 aprilie 2006.