ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1369/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Bacău sub nr. 8741/2004, reclamanta SC D. SRL Bacău a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta A.J.O.F.M. Bacău, instanța să pronunțe o hotărâre prin care să dispună obligarea pârâtei la încheierea convenției prevăzută de art. 52 din N.M. de aplicare a Legii nr. 76/2002, privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă pentru un număr de 17 absolvenți ai instituțiilor de învățământ, promoția 2004, conform art. 80 din Legea nr. 76/2002 astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 107/2004 și obligarea pârâtei la acordarea stimulentelor reglementate de Legea nr. 76/2002 pentru acești absolvenți.

În susținerea pretențiilor deduse judecății reclamanta a arătat că a solicitat pârâtei să încheie convenția stipulată de art. 52 din N.M. de aplicare a Legii nr. 76/2002 cu completările și modificările aduse de Legea nr. 107/2004 pentru 15 absolvenți de învățământ, promoția 2004, aceștia fiind inițial angajați pe bază de contract de muncă pe perioadă determinată, iar, ulterior, au fost angajați cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată, înregistrat la I.T.M. Bacău. De asemenea, reclamanta a mai solicitat pârâtei A.J.O.F.M. stimulentele legale pentru încă doi absolvenți de învățământ, angajați pe perioadă nedeterminată. Pârâta A.J.O.F.M.

Bacău a răspuns solicitării reclamantei arătând că angajatorii care încadrează absolvenți cu contract individual de muncă pe perioadă determinată și ulterior, prin act adițional la contractul de muncă, modifică durata cu perioadă nedeterminată nu pot beneficia de prevederile art. 80 din Legea nr. 76/2002, modificată și completată, având în vedere dispozițiile art. 51 1 din H.G. nr. 934/2004 pentru modificarea și completarea N.M. de aplicare a Legii nr. 76/2002 aprobate prin H.G. nr. 174/2002. Prin sentința nr. 47 din 10 februarie 2005 Tribunalul Bacău a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta SC D. SRL Bacău. Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut, în esență, dispozițiile art. 51 1 alin. (2) din N.M.

de aplicare a Legii nr. 76/2002 potrivit cărora angajatorii care încadrează în muncă pe durată nedeterminată absolvenți de învățământ care la data absolvirii studiilor nu aveau raporturi de muncă sau de serviciu beneficiază de prevederile art. 80 din Legea nr. 76/2002, modificată și completată. Împotriva hotărârii primei instanțe a declarat apel reclamanta SC D. SRL Bacău. Prin decizia nr. 63 din 27 septembrie 2005 Curtea de Apel Bacău a respins apelul comercial ca nefondat. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut, în esență, dispozițiile Legii nr. 76/2002. Împotriva deciziei pronunțată în apel a declarat recurs reclamanta SC D. SRL Bacău, neindicând nici unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc.

civ., criticile formulate putând a fi circumscrise motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurenta reclamantă a arătat că prin acțiunea introdusă la Tribunalul Bacău a formulat două capete de cerere: - 1. încheierea unei convenții și acordarea stimulentelor pentru 15 absolvenți; - 2. acordarea de subvenții pentru încă doi absolvenți, instanța de fond respingând acțiunea, soluție rămasă și în apel prin respingerea sa. Recurenta reclamantă a criticat ambele hotărâri, apreciind greșita interpretare a textelor de lege de către instanțe în soluționarea cauzei. Recurenta arată, în esență, că instanța de apel cât și cea de fond au aplicat eronat prevederile Legii nr. 76/2002 și ale H.G.

nr. 174/2002, din textele legale sus-citate nerezultând că nu poate fi modificat contractul de muncă dintr-unul încheiat pe o perioadă determinată într-un contract individual de muncă pentru perioadă nedeterminată, asupra acestuia din urmă producându-și efectele dispozițiile art. 51 1 alin. (2) din H.G. nr. 934/2004 și ale art. 80 din Legea nr. 76/2002. De asemenea, recurenta arată că, privitor la al doilea capăt de cerere, instanța de apel nu a deosebit între motivarea respingerii primului capăt de cerere și motivarea respingerii celui de-al doilea capăt de cerere, deși erau situații diferite. Recursul reclamantei SC D. SRL Bacău este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Astfel, din actele dosarului și din analiza deciziei pronunțată în apel prin prisma criticilor aduse de recurentă prin motivele de recurs formulate se constată că în mod corect instanța de apel a reținut eficiența dispozițiilor art. 80 din Legea nr. 76/2002, modificată și completată prin Legea nr. 107/2004, potrivit cărora angajatorii primesc lunar pe o perioadă de un an stimulente în cazul angajării de absolvenți ai unităților de învățământ cu condiția ca între aceștia și angajator să fie încheiat un contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată.

Ori, la data modificării contractului de muncă încheiat pe perioadă determinată în contract de muncă pe perioadă nedeterminată, absolvenții de învățământ, în calitate de angajați ai recurentei reclamante, erau deja salariați ai acesteia, cu contract de muncă pe perioadă determinată, fiind astfel încălcată cerința impusă de textul legal precizat potrivit căruia absolvenții nu pot avea calitatea de salariați la momentul cererii adresată A.J.O.F.M. având drept obiect acordarea de stimulente acestora și încheierea convenției prevăzută în art. 52 din N.M. de aplicare a Legii nr. 76/2002. Intenția legiuitorului, așa cum apare și din art. 83 din legea sus-evocată, constă în stimularea angajării de absolvenți ai unităților de învățământ pe perioade nedeterminate de timp, facilitățile acordate societăților comerciale în calitate de angajatori urmărind tocmai asigurarea unui loc de muncă tinerilor pe o perioadă de timp cât mai mare.

Privitor la ceilalți doi absolvenți pentru care recurenta reclamantă a solicitat separat pârâtei A.J.O.F.M. acordarea stimulentelor se constată neîndeplinirea cerințelor impuse de dispozițiile art. 77 coroborat cu art. 5 alin. (4) din Legea nr. 76/2002. Prin urmare, constatând că instanța de apel, în soluționarea apelului formulat de reclamantă, a pronunțat o decizie cu aplicarea corectă a legii, criticile aduse în motivarea recursului nu pot fi primite, acestea fiind fără suport legal. În consecință, instanța de recurs urmează a respinge recursul declarat de reclamantă ca nefondat. Așa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC D. SRL Bacău împotriva deciziei nr. 63 din 27 septembrie 2005 a Curții de Apel Bacău, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 5 aprilie 2006.