ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 747/2007

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la

19 ianuarie 2006, reclamanții P.S., A.Ș., A.S., A.A., A.D., C.M., D.G., D.S.,

C.C., L.S., E.O., D.O.A., V.M., M.P., C.V., P.N.E., M.S., M.A., V.C., P.N.D.O.,

B.A.M., C.S., B.Ș., V.A., S.A. și A.M. au chemat în judecată Ministerul

Justiției solicitând anularea în parte a actului administrativ prin care s-a

stabilit acordarea de stimulente din fondul constituit potrivit art. 25 alin.

(2) din Legea nr. 146/1997 pentru anul 2005, cu referire la judecătorii din

cadrul judecătoriilor cu o vechime în funcție între 0-3 ani și obligarea

pârâtului să le recunoască și lor acest drept în mod nediscriminatoriu.

În cauză au formulat cerere

de intervenție în interes propriu A.G., P.B.I.D., M.M., O.M., C.M.V., G.D.,

I.L., P.D., C.G., M.M., S.L.C., F.M., P.E., P.E., C.C., C.M., Ș.D., D.O., N.L.,

A.G., R.D.D., H.L., P.C. și D.C.L.

Prin sentința civilă nr. 367

din 14 iulie 2006, Tribunalul Neamț și-a declinat competența materială de

soluționare în favoarea Curții de Apel Bacău, iar aceasta prin sentința civilă

nr. 176 din 23 octombrie 2006 a respins acțiunea reclamanților și cererile de

intervenție în interes propriu ca nefondate.

S-a reținut că dreptul la

stimulente nu este un drept recunoscut de lege ci o vocație de a beneficia de

aceste sume pe care ordonatorul principal de credite le repartizează individual

în raport de anumite criterii.

Împotriva acestei sentințe

au declarat recurs P.N.D.O., P.N.E., A.M.P., B.A.M. și C.S. susținând în esență

că Ministerul Justiției nu are un drept discreționar de a acorda stimulente

bănești, fapt recunoscut implicit și de hotărârea Consiliului Național pentru

Combaterea Discriminării.

Prealabil soluționării

recursului, Curtea din oficiu a pus în discuția părților competența materială

de soluționare a cauzei în raport de precizarea de acțiune formulată la 7

martie 2006, potrivit căreia reclamanții și-au întemeiat cererea pe

dispozițiile art. 21 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000.

Astfel fiind, având în

vedere că obiectul litigiului astfel cum a fost precizat se referă la drepturi

bănești de natură salarială de care au fost lipsiți datorită situației create

prin aplicarea unor măsuri discriminatorii, urmează a se reține competența de

soluționare a cauzei ca aparținând instanței de drept comun respectiv

Tribunalului Neamț, secția litigii de muncă.

Văzând dispozițiile art. 313 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de C.S., B.A.M. și A.P.M. precum și de P.N.D.O. și P.N.E., împotriva sentinței

civile nr. 186 din 23 octombrie 2006 a Curții de Apel Bacău, secția comercială

și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și

trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Neamț, secția litigii de muncă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 februarie 2007.