ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 747/2007

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 19 ianuarie 2006, reclamanții P.S., A.Ș., A.S., A.A., A.D., C.M., D.G., D.S., C.C., L.S., E.O., D.O.A., V.M., M.P., C.V., P.N.E., M.S., M.A., V.C., P.N.D.O., B.A.M., C.S., B.Ș., V.A., S.A. și A.M. au chemat în judecată Ministerul Justiției solicitând anularea în parte a actului administrativ prin care s-a stabilit acordarea de stimulente din fondul constituit potrivit art. 25 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 pentru anul 2005, cu referire la judecătorii din cadrul judecătoriilor cu o vechime în funcție între 0-3 ani și obligarea pârâtului să le recunoască și lor acest drept în mod nediscriminatoriu.

În cauză au formulat cerere de intervenție în interes propriu A.G., P.B.I.D., M.M., O.M., C.M.V., G.D., I.L., P.D., C.G., M.M., S.L.C., F.M., P.E., P.E., C.C., C.M., Ș.D., D.O., N.L., A.G., R.D.D., H.L., P.C. și D.C.L. Prin sentința civilă nr. 367 din 14 iulie 2006, Tribunalul Neamț și-a declinat competența materială de soluționare în favoarea Curții de Apel Bacău, iar aceasta prin sentința civilă nr. 176 din 23 octombrie 2006 a respins acțiunea reclamanților și cererile de intervenție în interes propriu ca nefondate. S-a reținut că dreptul la stimulente nu este un drept recunoscut de lege ci o vocație de a beneficia de aceste sume pe care ordonatorul principal de credite le repartizează individual în raport de anumite criterii.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs P.N.D.O., P.N.E., A.M.P., B.A.M. și C.S. susținând în esență că Ministerul Justiției nu are un drept discreționar de a acorda stimulente bănești, fapt recunoscut implicit și de hotărârea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării. Prealabil soluționării recursului, Curtea din oficiu a pus în discuția părților competența materială de soluționare a cauzei în raport de precizarea de acțiune formulată la 7 martie 2006, potrivit căreia reclamanții și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art. 21 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000. Astfel fiind, având în vedere că obiectul litigiului astfel cum a fost precizat se referă la drepturi bănești de natură salarială de care au fost lipsiți datorită situației create prin aplicarea unor măsuri discriminatorii, urmează a se reține competența de soluționare a cauzei ca aparținând instanței de drept comun respectiv Tribunalului Neamț, secția litigii de muncă.

Văzând dispozițiile art. 313 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de C.S., B.A.M. și A.P.M. precum și de P.N.D.O. și P.N.E., împotriva sentinței civile nr. 186 din 23 octombrie 2006 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Neamț, secția litigii de muncă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 februarie 2007.