ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 244/2009

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 17

iulie 2007, reclamanții B.C., A.M., B.L., T.P.G., A.M., I.V., S.I.S., V.I., B.A.

și C.M., magistrați la Judecătoria Roman, județul Neamț au chemat în judecată M.J.,

Curtea de Apel Bacău și

t

ribunalul

Neamț, solicitând anularea în parte a Ordinului nr. 1921/C/2005 prin care s-a

hotărât acordarea de stimulente numai judecătorilor cu o vechime de până la 3

ani.

În motivarea

acțiunii reclamanții arată că ministerul nu a ținut cont de faptul că toți

judecătorii au contribuit la corectarea sumelor din acest fond cu destinația

specială și a încălcat și principiul egalității dintre cetățeni.

Curtea de

Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin

sentința civilă nr. 93 din 9 septembrie 2008 a admis acțiunea și a anulat în

parte ordinul atacat.

Instanța a

apreciat că prin introducerea criteriului vechimii de până la 3 ani au fost

dezavantajați judecătorii cu vechime mai mare, care au înregistrat performanțe

profesionale și îndeplinesc criteriile de repartizare, individuală prevăzută de

art. 4 din Normele interne, aprobate prin Ordinul ministrului justiției nr. 2404/C/2004.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs M.J., susținând în esență că instanța de

fond nu a observat că acțiunea este inadmisibilă ca urmare a neefectuării

plângerii prealabile.

Cu privire la

fondul cauzei, recurenta arată că instanța de fond nu a analizat natura acestor

stimulente, precum și faptul că potrivit legislației în vigoare ordonatorii de

credite au posibilitatea de a stabili criteriile pe care le apreciază a fi

necesare pentru acordarea stimulentelor.

Recursul este

fondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare.

Ordinul emis

de ministrul justiției care a fost contestat de reclamanți are caracterul unui

act administrativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004,

părțile în cauză sesizând instanța cu o acțiune în anularea parțială a acestuia.

Potrivit

dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004, înainte de a se adresa instanței

de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată

într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ

individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic

superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării

actului, revocarea în tot sau în parte, a acestuia.

Ordinul nr. 1921/

C a fost emis de M.J. la data de 15 decembrie 2005, iar reclamanții s-au

adresat direct instanței de judecată la data de 17 iulie 2007, fără a îndeplini

procedura prealabilă obligatoriu.

Așa fiind,

recursul declarat de pârât va fi admis și se va modifica sentința atacată în

sensul respingerii ca inadmisibilă a acțiunii formulate de reclamanți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de M.J. împotriva sentinței civile nr. 93 din 9 septembrie

2008 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios și fiscal.

Modifică

sentința atacată în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanții B.C.,

A.M., B.L., T.P.G., A.M., I.V., S.I.S., V.I., B.A. și C.M. ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 13 ianuarie 2009.