ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 244/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 17 iulie 2007, reclamanții B.C., A.M., B.L., T.P.G., A.M., I.V., S.I.S., V.I., B.A. și C.M., magistrați la Judecătoria Roman, județul Neamț au chemat în judecată M.J., Curtea de Apel Bacău și t ribunalul Neamț, solicitând anularea în parte a Ordinului nr. 1921/C/2005 prin care s-a hotărât acordarea de stimulente numai judecătorilor cu o vechime de până la 3 ani. În motivarea acțiunii reclamanții arată că ministerul nu a ținut cont de faptul că toți judecătorii au contribuit la corectarea sumelor din acest fond cu destinația specială și a încălcat și principiul egalității dintre cetățeni.

Curtea de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 93 din 9 septembrie 2008 a admis acțiunea și a anulat în parte ordinul atacat. Instanța a apreciat că prin introducerea criteriului vechimii de până la 3 ani au fost dezavantajați judecătorii cu vechime mai mare, care au înregistrat performanțe profesionale și îndeplinesc criteriile de repartizare, individuală prevăzută de art. 4 din Normele interne, aprobate prin Ordinul ministrului justiției nr. 2404/C/2004. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs M.J., susținând în esență că instanța de fond nu a observat că acțiunea este inadmisibilă ca urmare a neefectuării plângerii prealabile.

Cu privire la fondul cauzei, recurenta arată că instanța de fond nu a analizat natura acestor stimulente, precum și faptul că potrivit legislației în vigoare ordonatorii de credite au posibilitatea de a stabili criteriile pe care le apreciază a fi necesare pentru acordarea stimulentelor. Recursul este fondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare. Ordinul emis de ministrul justiției care a fost contestat de reclamanți are caracterul unui act administrativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, părțile în cauză sesizând instanța cu o acțiune în anularea parțială a acestuia.

Potrivit dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte, a acestuia. Ordinul nr. 1921/ C a fost emis de M.J. la data de 15 decembrie 2005, iar reclamanții s-au adresat direct instanței de judecată la data de 17 iulie 2007, fără a îndeplini procedura prealabilă obligatoriu. Așa fiind, recursul declarat de pârât va fi admis și se va modifica sentința atacată în sensul respingerii ca inadmisibilă a acțiunii formulate de reclamanți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de M.J. împotriva sentinței civile nr. 93 din 9 septembrie 2008 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanții B.C., A.M., B.L., T.P.G., A.M., I.V., S.I.S., V.I., B.A. și C.M. ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 ianuarie 2009.