ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2181/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 28 din 17

februarie 2006 a Curții de Apel Brașov, pronunțată în dosarul nr. 376/2005, a

fost admisă cererea reclamantei C.M., formulată în contradictoriu cu pârâtul

Consiliul Superior al Magistraturii, fiind obligat acesta la plata sumei de

20.000 RON, cu titlu de daune morale și 113 RON, cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut

că, în limitele casării dispuse de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin

decizia nr. 3938 din 21 iunie 2005, acordarea daunelor morale presupune

administrarea de probe care să dovedească suferințele psihice ale reclamantei,

care să justifice apoi acordarea și stabilirea concretă a daunelor.

A considerat instanța că cererea

trebuie soluționată sub incidența dispozițiilor care reglementează răspunderea

civilă delictuală - art. 998 și 999 C. civ. și că, în speță, prejudiciul, ca

element structural al acestei răspunderi, este unul nepatrimonial, ținând de

statutul personal și moral al fiecărui individ.

A stabilit instanța că, în raport cu

datele personale ale reclamantei: magistrat în funcție, căsătorită și având un

copil, prejudiciile încercate de ea se situează în sfera personalității

afective și a celei sociale.

Pentru a statua astfel, instanța a

avut în vedere depozițiile martorilor audiați în rejudecare, din care a dedus

că hotărârea nr. 138 din 8 septembrie 2004 a Consiliului Superior al Magistraturii, de eliberare din funcție a reclamantei, a afectat relația de cuplu

devenită tensionată; relația cu alte cunoștințe (colegi de serviciu, prieteni)

care au început să evite familia și se purtau cu răceală; relația mamă-copil în

care, datorită lipsei de comunicare, a nervozității reclamantei, copilul,

neglijat, nu vorbește.

A reținut instanța, ca situație de

fapt care a avut ca efect prejudicierea morală a reclamantei, nu numai

difuzarea deciziei de excludere din magistratură în mediul profesional al

acesteia, ci și publicarea în presă a unui articol privitor la excludere.

Ca urmare, a apreciat instanța că

actul emis de Consiliul Superior al Magistraturii a produs prejudicii, atât în

domeniul afectiv, cât și în cel al personalității sociale a reclamantei, vizând

onoarea, cinstea, demnitatea și reputația acesteia.

În ceea ce privește fapta cauzatoare

de prejudiciu, instanța a reținut că vina pârâtului constă în emiterea

hotărârii sale, cu consecința excluderii reclamantei și cu încălcarea

dispozițiilor art. 21 lit. d) din O.U.G. 96/2003 privind protecția maternității

la locul de muncă.

Asupra legăturii de cauzalitate

între fapta ilicită și prejudiciu, instanța a considerat dovedită perturbarea

gravă a vieții private și a existenței sociale a reclamantei, ca efect al

excluderii din magistratură, prin hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii.

În ceea ce privește echivalentul

valoric al daunelor morale, instanța a apreciat că, prin natura lor, acestea

sunt incomensurabile, întrucât și dreptul subiectiv vătămat este inestimabil,

astfel încât a acordat exact suma solicitată de reclamantă, în rejudecare, prin

schimbarea câtimii cererii de la 100 milioane lei (ROL), la 200 milioane lei

(ROL).

Împotriva acestei sentințe a

declarat în termen recursul de față, pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii,

cererea fiind legal timbrată.

În motivarea cererii, recurenta

susține, în esență:

- Că probele administrate nu sunt

concludente în a dovedi prejudiciul moral suferit de reclamantă, astfel cum în

mod greșit a apreciat instanța.

Susține recurentul că prejudiciul nu

există, întrucât situația de fapt reală constă în mutarea la cerere, prin

detașare, a reclamantei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov, scop în

care aceasta a revenit din concediul pentru creșterea copilului, la cerere, mai

devreme decât data legală a expirării acestuia.

- Că situația de fapt, care a dus la

eliberarea din funcție, pentru neîndeplinirea condiției bunei reputații, nu a

fost contrazisă de probele administrate, întrucât sancțiunea disciplinară a

îndepărtării din magistratură nu a fost infirmată în fond, completul de 9

judecători al Curții Supreme de Justiție admițând contestația reclamantei,

pentru introducerea tardivă a acțiunii disciplinare.

- Că fapta reclamantei, pentru care

a fost cercetată disciplinar, a fost săvârșită cu vinovăție și, chiar dacă nu a

prezentat gradul de pericol social al infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., a fost sancționată prin aplicarea dispozițiilor art. 18

1

C. proc. pen., iar săvârșirea ei a fost de natură a afecta grav imaginea procurorului

și a instituției, prin compromiterea demnității de care trebuie să se bucure magistratul

în exercitarea funcției și în societate.

Recursul se fondează, sentința

urmând a fi modificată în parte, în ceea ce privește sursa și conținutul

prejudiciului moral și, pe cale de consecință, echivalentul bănesc al acestui

prejudiciu, sub incidența art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ., pentru următoarele considerente:

martie 2005 a Curții de Apel Brașov, a fost anulată hotărârea Consiliului

Superior al Magistraturii nr. 138 din 8 septembrie 2004, prin care s-a dispus

îndepărtarea din magistratură a reclamantei, pentru un motiv de ordin formal:

aplicarea măsurii într-o perioadă prohibită de lege (când reclamanta se afla în

concediul pentru creșterea copilului), în conformitate cu dispozițiile art. 21 lit.

d) din O.U.G. nr. 96/2003.

Decizia nr. 3938 din 21 iunie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a menținut această soluție privind legalitatea, casarea

operând numai asupra temeiniciei acordării daunelor morale.

Ca urmare, instanța de fond în rejudecare a extins în mod

nepermis sursa și conținutul prejudiciului moral la domeniul relațiilor

afective de cuplu, și la cel al personalității sociale, deși limita statuată

era cea a raportului afectiv mamă-copil.

Relevante în cauză sunt depozițiile

martorilor, în măsura în care atestă modul în care aplicarea măsurii de către

Consiliul Superior al Magistraturii, în perioada concediului pentru creșterea

și îngrijirea copilului până la 2 ani, i-a diminuat reclamantei, capacitatea

fizică, mentală și afectivă de a se ocupa de creșterea copilului ei.

Ele sunt relevante, de asemenea, în

măsura în care atestă modul în care emiterea hotărârii în perioada prohibită a

avut ca efect o reducere a timpului afectat de reclamantă, îngrijirii

copilului, ca urmare a preocupării sale de a acționa pentru anularea actului.

Doar aceste două aspecte, unul

subiectiv, ținând de persoana reclamantei, celălalt obiectiv, legat de timpul

efectiv alocat îngrijirii copilului său, sunt de interes în cauză.

Iar sub aceste două aspecte,

martorii au relevat că reclamanta și-a neglijat copilul ca urmare a situației

create de emiterea hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii.

Ca urmare, echivalentul valoric al

daunelor morale stabilit de instanța de fond în rejudecare, prin raportare și

la alte aspecte decât cele statuate (aspecte de fond care nu au fost analizate

și înlăturate de către instanță la prima judecată), este disproporționat,

urmând a fi redus de la 200 de milioane lei (ROL), la 50 de milioane lei (ROL).

Vor fi menținute dispozițiile sentinței

civile cu privire la celelalte aspecte.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Consiliul Superior al Magistraturii împotriva sentinței civile nr. 28/F din 17

februarie 2006 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și

fiscal.

Modifică în parte sentința atacată,

în sensul reducerii sumei la care a fost obligat Consiliul Superior al

Magistraturii, cu titlu de daune morale de la 20.000 RON, la 5.000 RON.

Menține celelalte dispoziții ale

sentinței atacate.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 8 iunie 2006.