ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2181/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 28 din 17 februarie 2006 a Curții de Apel Brașov, pronunțată în dosarul nr. 376/2005, a fost admisă cererea reclamantei C.M., formulată în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, fiind obligat acesta la plata sumei de 20.000 RON, cu titlu de daune morale și 113 RON, cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, în limitele casării dispuse de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 3938 din 21 iunie 2005, acordarea daunelor morale presupune administrarea de probe care să dovedească suferințele psihice ale reclamantei, care să justifice apoi acordarea și stabilirea concretă a daunelor.

A considerat instanța că cererea trebuie soluționată sub incidența dispozițiilor care reglementează răspunderea civilă delictuală - art. 998 și 999 C. civ. și că, în speță, prejudiciul, ca element structural al acestei răspunderi, este unul nepatrimonial, ținând de statutul personal și moral al fiecărui individ. A stabilit instanța că, în raport cu datele personale ale reclamantei: magistrat în funcție, căsătorită și având un copil, prejudiciile încercate de ea se situează în sfera personalității afective și a celei sociale.

Pentru a statua astfel, instanța a avut în vedere depozițiile martorilor audiați în rejudecare, din care a dedus că hotărârea nr. 138 din 8 septembrie 2004 a Consiliului Superior al Magistraturii, de eliberare din funcție a reclamantei, a afectat relația de cuplu devenită tensionată; relația cu alte cunoștințe (colegi de serviciu, prieteni) care au început să evite familia și se purtau cu răceală; relația mamă-copil în care, datorită lipsei de comunicare, a nervozității reclamantei, copilul, neglijat, nu vorbește. A reținut instanța, ca situație de fapt care a avut ca efect prejudicierea morală a reclamantei, nu numai difuzarea deciziei de excludere din magistratură în mediul profesional al acesteia, ci și publicarea în presă a unui articol privitor la excludere.

Ca urmare, a apreciat instanța că actul emis de Consiliul Superior al Magistraturii a produs prejudicii, atât în domeniul afectiv, cât și în cel al personalității sociale a reclamantei, vizând onoarea, cinstea, demnitatea și reputația acesteia. În ceea ce privește fapta cauzatoare de prejudiciu, instanța a reținut că vina pârâtului constă în emiterea hotărârii sale, cu consecința excluderii reclamantei și cu încălcarea dispozițiilor art. 21 lit. d) din O.U.G. 96/2003 privind protecția maternității la locul de muncă. Asupra legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, instanța a considerat dovedită perturbarea gravă a vieții private și a existenței sociale a reclamantei, ca efect al excluderii din magistratură, prin hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii.

În ceea ce privește echivalentul valoric al daunelor morale, instanța a apreciat că, prin natura lor, acestea sunt incomensurabile, întrucât și dreptul subiectiv vătămat este inestimabil, astfel încât a acordat exact suma solicitată de reclamantă, în rejudecare, prin schimbarea câtimii cererii de la 100 milioane lei (ROL), la 200 milioane lei (ROL). Împotriva acestei sentințe a declarat în termen recursul de față, pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, cererea fiind legal timbrată. În motivarea cererii, recurenta susține, în esență: - Că probele administrate nu sunt concludente în a dovedi prejudiciul moral suferit de reclamantă, astfel cum în mod greșit a apreciat instanța.

Susține recurentul că prejudiciul nu există, întrucât situația de fapt reală constă în mutarea la cerere, prin detașare, a reclamantei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov, scop în care aceasta a revenit din concediul pentru creșterea copilului, la cerere, mai devreme decât data legală a expirării acestuia. - Că situația de fapt, care a dus la eliberarea din funcție, pentru neîndeplinirea condiției bunei reputații, nu a fost contrazisă de probele administrate, întrucât sancțiunea disciplinară a îndepărtării din magistratură nu a fost infirmată în fond, completul de 9 judecători al Curții Supreme de Justiție admițând contestația reclamantei, pentru introducerea tardivă a acțiunii disciplinare.

- Că fapta reclamantei, pentru care a fost cercetată disciplinar, a fost săvârșită cu vinovăție și, chiar dacă nu a prezentat gradul de pericol social al infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., a fost sancționată prin aplicarea dispozițiilor art. 18 1 C. proc. pen., iar săvârșirea ei a fost de natură a afecta grav imaginea procurorului și a instituției, prin compromiterea demnității de care trebuie să se bucure magistratul în exercitarea funcției și în societate. Recursul se fondează, sentința urmând a fi modificată în parte, în ceea ce privește sursa și conținutul prejudiciului moral și, pe cale de consecință, echivalentul bănesc al acestui prejudiciu, sub incidența art. 304 pct. 6 și 9 C. proc.

civ., pentru următoarele considerente: 1. Prin sentința civilă nr. 28 din 29 martie 2005 a Curții de Apel Brașov, a fost anulată hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 138 din 8 septembrie 2004, prin care s-a dispus îndepărtarea din magistratură a reclamantei, pentru un motiv de ordin formal: aplicarea măsurii într-o perioadă prohibită de lege (când reclamanta se afla în concediul pentru creșterea copilului), în conformitate cu dispozițiile art. 21 lit. d) din O.U.G. nr. 96/2003. Decizia nr. 3938 din 21 iunie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a menținut această soluție privind legalitatea, casarea operând numai asupra temeiniciei acordării daunelor morale. Ca urmare, instanța de fond în rejudecare a extins în mod nepermis sursa și conținutul prejudiciului moral la domeniul relațiilor afective de cuplu, și la cel al personalității sociale, deși limita statuată era cea a raportului afectiv mamă-copil.

Relevante în cauză sunt depozițiile martorilor, în măsura în care atestă modul în care aplicarea măsurii de către Consiliul Superior al Magistraturii, în perioada concediului pentru creșterea și îngrijirea copilului până la 2 ani, i-a diminuat reclamantei, capacitatea fizică, mentală și afectivă de a se ocupa de creșterea copilului ei. Ele sunt relevante, de asemenea, în măsura în care atestă modul în care emiterea hotărârii în perioada prohibită a avut ca efect o reducere a timpului afectat de reclamantă, îngrijirii copilului, ca urmare a preocupării sale de a acționa pentru anularea actului. Doar aceste două aspecte, unul subiectiv, ținând de persoana reclamantei, celălalt obiectiv, legat de timpul efectiv alocat îngrijirii copilului său, sunt de interes în cauză.

Iar sub aceste două aspecte, martorii au relevat că reclamanta și-a neglijat copilul ca urmare a situației create de emiterea hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii. Ca urmare, echivalentul valoric al daunelor morale stabilit de instanța de fond în rejudecare, prin raportare și la alte aspecte decât cele statuate (aspecte de fond care nu au fost analizate și înlăturate de către instanță la prima judecată), este disproporționat, urmând a fi redus de la 200 de milioane lei (ROL), la 50 de milioane lei (ROL). Vor fi menținute dispozițiile sentinței civile cu privire la celelalte aspecte.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Consiliul Superior al Magistraturii împotriva sentinței civile nr. 28/F din 17 februarie 2006 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința atacată, în sensul reducerii sumei la care a fost obligat Consiliul Superior al Magistraturii, cu titlu de daune morale de la 20.000 RON, la 5.000 RON. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 iunie 2006.