ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1138/2012

Ședința publică de la 1 martie 2012 Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă, revizuientul T.V., a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 939 din 1 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă. Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia civilă nr. 1064 din 22 septembrie 2011 a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel în ceea ce privește cererea de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 2 C. proc. civ., a fost declinată competența de soluționare a cererii de revizuire, întemeiată pe art. 322 pct. 2 C. proc.

civ., formulată de revizuientul T.V., împotriva deciziei civile nr. 939 din 01 aprilie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în favoarea Tribunalului București și a fost respinsă cererea de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ. În argumentarea acestei decizii Curtea de Apel București a reținut, în esență, că prin sentința civilă nr. 4218 din 17 mai 2006, Judecătoria sector 2 a respins ca neîntemeiată cererea reclamantului, apreciind, în esență, că pârâții nu sunt ținuți să-l despăgubească pe reclamant pentru trecerea prin curtea imobilului, întrucât aceștia au conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 611 din 16 mai 2003 un drept de trecere prin curtea imobilului, contract ce reprezintă o stipulație pentru altul, pârâții devenind beneficiarii unui drept de trecere fără o obligație corelativă, cea prevăzută de art. 616 C. civ., dreptul născut în favoarea lor, neputând fi revocat.

Împotriva acestei sentințe a fost declarat recurs de către reclamant, recurs admis prin decizia civilă nr. 1931 R din 17 noiembrie 2006, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin care s-a dispus casarea sentinței civile nr. 4218 din 17 mai 2006 și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, în vederea completării probatoriului, pentru a determina în mod corect și legal despăgubirile datorate de pârâți prin trecerea lor spre calea publică pe terenul proprietatea reclamantului, prin determinarea pe de o parte a întinderii suprafeței necesare servituții de trecere a intimaților pârâți și calculul în consecință a despăgubirii datorate de aceștia raportat la această suprafață, având în vedere că trecerea pârâților spre calea publică nu poate constitui lipsirea de folosință a întregii suprafețe de către reclamant.

Prin sentința civilă nr. 2860 din 16 martie 2010 Judecătoria Sectorului 2 București, secția civilă, a luat act de renunțarea reclamantului la capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata daunelor morale; a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată, completată, formulată de reclamantul T.V. în contradictoriu cu pârâții A.N. și A.M.; a fost respinsă cererea reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul T.V., iar prin decizia civila nr. 939 din 1 aprilie 2011, Tribunalul București, secția a III - a civilă, a respins recursul ca nefondat. Prin raportare la obiectul și temeiul revizuirii formulate împotriva deciziei civile nr. 939 din 1 aprilie 2011 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, Curtea de Apel referitor la cererea de revizuire, întemeiată pe prevederile înscrise în art. 322 pct. 2 C. proc.

civ., analizând cu prioritate excepția necompetentei materiale a instanței, a reținut că în cauză, revizuientul a formulat cerere de revizuire în temeiul art. 322 pct. 2 C. proc. civ., împotriva unei hotărâri judecătorești pronunțate în recurs, decizia civilă nr. 939 din 1 aprilie 2011 fiind pronunțată de Tribunalul București, secția a III a civilă, iar pe de altă parte, în susținerea acestei cereri s-a invocat drept motiv de revizuire pct. 2 al art. 322 C. proc. civ., constatând astfel că, în raport de prevederile art. 323 alin. (1) C. proc. civ., revizuientul s-a adresat unei instanțe necompetente material. În ceea ce privește cererea de revizuire formulată de revizuient împotriva aceleiași decizii și întemeiată pe dispozițiile înscrise în art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. Curtea de Apel verificând actele de procedură efectuate în dosarul soluționat prin decizia civilă nr. 939 din 1 aprilie 2011 de către Tribunalului București, secția a III -a civilă, a reținut, în esență, că în cel de-al doilea ciclu procesual, prin raportare la hotărârea judecătorească în raport de care revizuientul susține încălcarea autorității de lucru judecat s-a soluționat această apărare. Așadar prin decizia a cărei revizuire s-a solicitat, instanța de recurs prin decizia civilă nr. 939 din 1 aprilie 2011, a respins apărarea invocată de către revizuientul din prezenta cauză și care se întemeia pe caracterul obligatoriu, cu putere de lege al deciziei civile nr. 1931/2006 a Tribunalul București, secția a IV a civilă.

Or, pe calea revizuirii, partea nu este îndreptățită să solicite efectuarea unui control de legalitate al hotărârii pronunțate ci este ținută să dovedească incidența motivului de revizuire pe care și-a întemeiat calea de atac extraordinară, condiție neîndeplinită în cauză. S-a constatat că nu este îndeplinită nici cerința ca cele două hotărâri, pretins contradictorii să fie pronunțate în procese diferite și în consecință, Curtea de Apel a reținut că în cauza nu sunt îndeplinite cerințele impuse de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Împotriva acestei decizii T.V. a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 punctele 7, 8 și 9 C. proc. civ. În motivarea punctului 7 al art. 304 C. proc. civ., recurentul, după o prezentare detaliată a situației de fapt, a susținut, în esență, că deși instanța a fost investită prin acțiune introductivă să soluționeze o cerere întemeiată pe dispozițiile art. 616 C. civ.

privind dreptul de trecere și nu drept de servitute de trecere și art. 480 C. civ. s-a apreciat greșit că prin hotărârile anterioare s-a procedat corect întrucât reclamantul nu le-a investit cu o cerere privind un drept de servitute de trecere și cu toate acestea instanțele se referă la un drept de trecere de servitute. Totodată recurentul a susținut că instanța a încălcat dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. în sensul că în mod neîndoielnic din contractul de vânzare-cumpărare nr. 611 din 16 mai 2003 și a Încheierii nr. 431796 din 06 octombrie 2008 rezultă că reclamantul T.V. deține în exclusivitate curtea liberă de construcții și de corpul A și prin acțiunea introductivă a solicitat și a investit instanța în temeiul dispozițiilor art. 616 C. civ.

– drept de trecere și nu un drept de servitute de trecere și a renunțat la judecata cu privire la al doilea capăt de cerere întemeiat pe dispozițiile art. 998 C. civ. În susținerea punctului 9 al art. 304 C. proc. civ., recurentul a arătat că s-a reținut eronat că ar exista două litigii în care s-au pronunțat două hotărâri judecătorești și nu un singur litigiu cu mai multe cicluri procesuale, astfel că în prezenta cauză nu sunt incidente dispozițiile art.1201 C. civ.. Totodată recurentul susține că nu se impunea declinarea competenței de soluționare pentru motivele prevăzute de art. 322 pct. 2 ci soluționarea împreună cu revizuirea întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ., întrucât Curtea de Apel era competentă să soluționeze în totalitate cererea de revizuire.

Pentru aceste motive recurentul a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată. Prin concluziile scrise depuse la dosar intimații A.N. și A.M. au solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă. Înalta Curte verificând în cadrul controlului de legalitate, decizia atacată, în raport de motivele invocate, constată că recursul este nefondat. Motivul prevăzut de art. 304 alin. (7) C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii. În legătură cu acest motiv se va reține că din motivarea și argumentele aduse în sprijinul soluției rezultă că s-au respectat circumstanțele cauzei și că au fost analizate motivele invocate de revizuent apreciindu-se corect că nu sunt întrunite cerințele dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., motiv ce va fi respins ca nefondat. Motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. vizează interpretarea greșită a actului dedus judecății și schimbarea naturii ori înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. În analiza acestui motiv trebuie reținut că prin analiza cererii de revizuire întemeiată pe punctul 7 al art. 322 C. proc. civ. nu se poate analiza fondul cauzei și nici nu se poate solicita un control de legalitate al hotărârii pronunțate ci instanța este ținută să dovedească incidența motivului de revizuire indicat ceea ce instanța a și făcut constatând corect că nu sunt incidente cerințele art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Astfel, că și acest motiv va fi respins ca nefondat.

Nici motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. prin care recurentul a susținut că hotărârea este lipsită de temei legal și că a fost dată cu aplicarea greșită a legii, nu poate fi reținut. Astfel, cale extraordinară de atac de retractare revizuirea fundamentată pe prevederile art. 322 alin. (7) C. proc. civ., se întemeiază pe existența de hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau grade deosebite în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Observând cerințele art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Curtea de Apel prin decizia civilă nr. 1064 recurată, a reținut corect că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele impuse de art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. neexistând decizii pretins contradictorii pronunțate în procese diferite. Astfel se constată că p rin sentința civilă nr. 4218 din 17 mai 2006, Judecătoria sector 2 a respins ca neîntemeiată cererea reclamantului, recursul declarat de către reclamant împotriva acestei sentințe, a fost admis prin decizia civilă nr. 1931 R din 17 noiembrie 2006, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin care s-a dispus casarea sentinței civile nr. 4218 din 17 mai 2006 și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. În fond după casare, prin sentința civilă nr. 2860 din 16 martie 2010 Judecătoria Sectorului 2 București, secția civilă, a luat act de renunțarea reclamantului la capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata daunelor morale; a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată, completată, formulată de reclamantul T.V.

și a fost respinsă cererea reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată, recursul declarat împotriva acestei sentințe de către reclamantul T.V. a fost respins ca nefondat de Tribunalul București, secția a III-a civilă, prin decizia civilă nr. 939 R din 1 aprilie 2011. Rezultă din rezumatul privind ordinea de soluționare și pronunțare a hotărârilor, despre care se afirmă că sunt potrivnice că, în realitate, este în ființă numai sentința nr. 939 R din 1 aprilie 2011 care a fost pronunțată după rejudecarea cauzei în unul și același proces astfel că nu sunt aplicabile prevederile art. 322 alin. (7) C. proc. civ. Susținerea recurentului conform căreia Curtea de Apel a apreciat că ar exista două litigii în care s-au pronunțat două hotărâri judecătorești nu poate fi reținută, neavând suport, întrucât Curtea de Apel a constatat corect că nu este îndeplinită cerința ca cele două hotărâri pretins contradictorii să fie pronunțate în procese diferite.

În consecință, pentru considerentele menționate, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul T.V. împotriva deciziei civile nr. 1064 din 22 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 martie 2012.