ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 357/2006
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 357/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Reclamanta SC B. SA Biharia a chemat
în judecată pârâții Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale,
Ministerul Finanțelor Publice, A.D.S. și A.V.A.S., solicitând instanței ca,
prin hotărârea pe care o va pronunța, să oblige pârâții la emiterea ordinului
comun privind acordarea înlesnirilor la plată, stabilite prin Legea nr.
190/2004, sub sancțiunea unor daune cominatorii de 3.000.000 lei pentru fiecare
zi de întârziere, calculate de la data rămânerii definitive a hotărârii, până
la data emiterii actului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a
arătat că a fost supusă procedurii privatizării în baza Legii nr. 268/2001 și
de la data transferului dreptului de proprietate asupra acțiunilor s-a născut
dreptul de a beneficia de înlesnirile fiscale acordate prin Legea nr. 190/2004.
Curtea de Apel Oradea, secția
comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr.
183/CA/2005 - PI din 6 iunie 2005, a respins excepția de necompetență materială
și teritorială a Curții de Apel Oradea, precum și excepția lipsei calității
procesuale pasive a pârâților.
Totodată, a admis acțiunea
reclamantei și a obligat pârâtele să emită ordinul comun privind acordarea
înlesnirilor de plată stabilite prin Legea nr. 190/2004. A respins cererea de
acordare a daunelor cominatorii și a respins acțiunea reclamantei față de
pârâtele A.V.A.S. și A.D.S. București.
Pentru a pronunța o astfel de
sentință, instanța a reținut că reclamanta este înscrisă în Anexa nr. 1 a Legii nr. 268/2001 și potrivit O.U.G. nr. 26/2005, art. II pct. 3, beneficiază de înlesnirile de
plată reglementate de Legea nr. 190/2004.
S-a reținut că reclamanta nu are
datorii către Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, unde A.V.A.S.
are atribuții de a emite ordin comun și nici față de A.D.S., astfel că față de
aceste două părți acțiunea a fost respinsă.
Referitor la plata daunelor
cominatorii, s-a reținut că Legea nr. 554/2004, în art. 24, reglementează modul
de punere în executare a unei hotărâri definitive, astfel că nu se poate aplica
măsura coercitivă a daunelor cominatorii.
Împotriva acestei sentințe,
considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs, Ministerul
Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale.
Recurentul a susținut, în esență, că
activitatea de post-privatizare este o sarcină care revine A.D.S., astfel că
aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 190/2004, în cazul reclamantei, revine
acestei Agenții. Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale nu
poate elabora un ordin, fără a avea la bază documentele necesare, prevăzute de
lege, în scopul emiterii actului administrativ.
A mai susținut și că obligarea
Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale la emiterea unui
ordin comun, privind acordarea înlesnirilor la plată conform Legii nr.
190/2004, este nefondată, deoarece următoarele etape revin, prin atribuții și
competențe, Ministerului Finanțelor Publice.
Recursul nu poate fi primit, pentru
următoarele considerente:
În fapt, prin acțiunea formulată, SC
B. SA Biharia a solicitat obligarea pârâților la emiterea unui ordin comun
privind acordarea înlesnirilor la plată stabilite prin Legea nr. 190/2004, sub
sancțiunea unor daune cominatorii de 3.000.000 lei pentru fiecare zi de
întârziere, calculate de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la
emiterea actului administrativ. Reclamanta a arătat că, întrucât la data de 30
ianuarie 2004, între A.D.S. și S.A. B.&C. a fost semnat contractul de
vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 3, prin care a devenit societate cu capital
privat, s-a născut dreptul acesteia de a beneficia de înlesnirile fiscale
acordate prin Legea nr. 190/2004.
Într-adevăr, potrivit dispozițiilor
art. 1 din Legea nr. 190/2004, „societățile comerciale care dețin în administrare
terenuri proprietate publică și privată a statului, precum și terenuri ale
altor proprietari, persoane fizice și/sau juridice, privatizate sau în curs de
privatizare la data intrării în vigoare a prezentei legi, beneficiază de
facilități”.
Înlesnirile la plată, potrivit
dispozițiilor art. 5 și 6 din actul normativ sus-menționat, se aprobă prin
Ordinul comun al Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și
al Ministerului Finanțelor Publice sau A.V.A.S., pentru contribuții la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, datorate și neachitate până la 30
iunie 2003.
Cum din certificatul de obligații
bugetare rezultă că reclamanta are datorii: C.A.S.A. angajator; contribuții la Fondul de pensii și asigurări sociale ale agricultorilor și impozit pe profit, în mod corect
instanța de fond a considerat că refuzul Ministerului Agriculturii, Pădurilor
și Dezvoltării Rurale și Ministerului Finanțelor Publice de a emite Ordinul
comun pentru acordarea înlesnirilor de plată, este un refuz nejustificat.
Având, însă, în vedere că în dosarul
de recurs s-a depus Ordinul comun privind acordarea de înlesniri la plata
obligațiilor bugetare datorate și neachitate de SC B. SA Biharia, județul
Bihor, fiind, deci, adusă la îndeplinire sentința recurată, rezultă că
Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale nu mai justifică un
interes procesual în promovarea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de
Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale împotriva sentinței
civile nr. 183/CA/2005 - PI din 6 iunie 2005 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 2 februarie 2006.