ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5338/2006

Asupra recursurilor de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 36/

F din 13 iunie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, în dosarul nr. 294/P/F/2006,

s-a dispus respingerea plângerii formulată de petiționarul S.A. împotriva

rezoluției din 27 februarie 2006 a Procurorului General al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Brașov și a rezoluției procurorului din 7 februarie 2006

dată în dosarul nr. 262/1/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Brașov.

Petiționarul a fost obligat

la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această

hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Petiționara S.U. a sesizat

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A. cu privire la

săvârșirea de către magistratul judecător G.C., de la Judecătoria Zărnești, a

infracțiunilor de abuz în serviciu, fals și uz de fals, fapte săvârșite în

cursul judecării cauzei civile de a format obiectul dosarului civil nr. 527/2002

a Judecătoriei Zărnești.

Deși în plângere se face

referire la calitatea de mandatar al numitului S.A. mandatul nu a fost atașat

la plângere.

Având în vedere dispozițiile

art. 278

1

C. proc. pen., plângerea a fost trimisă, spre competentă

soluționare, Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, care prin rezoluția

din 7 februarie 2006 dată în dosarul nr. 262/P/2005, a dispus, în temeiul

dispozițiilor art. 228 alin. (4) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1)

lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de numitul G.C.,

judecător în cadrul Judecătoriei Zărnești, pentru faptele prevăzute de art. 289

C. pen., art. 291 C. pen., și art. 246 C. pen.

Împotriva acestei rezoluții,

petentul S.A., în nume propriu, a formulat plângere la Procurorul General al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov. Această plângere a fost respinsă

prin rezoluția din 27 februarie 2006 dată în dosarul nr. 181/II/2/2006.

În temeiul art. 278

1

C. proc. pen., petiționarul S.A., în nume propriu, a formulat plângere

împotriva rezoluțiilor procurorului, solicitând desființarea acestora și

trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale.

Petiționarul a susținut că a

acționat astfel, în numele soției sale S.U., în baza procurii dată în dosarul

civil ce a avut ca obiect contestația la executare.

Instanța de fond nu a

procedat la analiza fondului cauzei constatând că plângerea petiționarului,

întemeiată pe dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen., este

inadmisibilă.

În ceea ce privește procura

judiciară dată de numita S.U., la data de 30 mai 2006 privind reprezentarea,

operează, doar pentru viitor.

Actele efectuate de

petiționar, în locul soției sale, nu capătă legitimitate pentru că nici în

plângerea adresată procurorului general și nici în cea adresată instanței nu se

menționează că este mandatarul soției sale.

Prin urmare, cum plângerea a

fost formulată de o persoană fără a avea calitatea cerută de lege, aceasta este

inadmisibilă.

Instanța de fond reține, de

asemenea, că lipsa mandatului special și a mențiunii din procura ulterioară a

acoperirii privind cererile deja efectuate, fac plângerea petiționarului ca

inadmisibilă, chiar dacă ar aparține persoanei interesate, pentru lipsa

plângerii persoanei interesate la procurorul general.

Împotriva hotărârii

pronunțate de către instanța de fond, au declarat recurs petiționarii S.U. și S.A.,

solicitând casarea acestuia și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași

instanță pentru soluționarea fondului cauzei.

În motivele scrise,

recurentul petiționar apreciază că mandatul primit îl îndrituia să formuleze

plângerea în condițiile prevăzute de dispozițiile art. 278 C. proc. pen.

Examinând sentința penală

recurată sub toate aspectele de drept și de fapt, conform art. 385

6

alin.

(3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen., după respingerea plângerii făcută conform art. 275 – art. 278 C.

proc. pen., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a

ordonanței, ori după caz, a rezoluției de clasare, de scoaterea de sub urmărire

penală sau de încetare a urmăririi penale, persoana vătămată, precum și orice

alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere în

termen de 20 zile la instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în

primă instanță.

Din analiza textului invocat

rezultă că, dreptul de a declanșa procedura verificării legalității și

temeiniciei rezoluțiilor procurorului de către instanța de judecată aparține,

în exclusivitate, persoanelor arătate în art. 278

1

C. proc. pen.

Procedura instituită, prin

dispozițiile art. 278 C. proc. pen., constituie o etapă obligatorie ce trebuie

parcursă de persoana vătămată sau de persoana ale cărei interese legitime au

fost vătămate, înainte de a se adresa instanței cu plângere împotriva

rezoluției procurorului de netrimitere în judecată.

Dispozițiile de procedură

sunt de strictă interpretare, astfel încât plângerea împotriva soluțiilor

procurorului nu poate fi făcută decât de persoanele indicate în mod expres de

lege.

În speța analizată, potrivit

procurii speciale aflată în dosarul civil nr. 3087/2004 al Judecătoriei

Zărnești, petiționarul S.A. a fost mandatat să acționeze în numele soției sale,

în cauza civilă respectivă, la instanța de fond și în căile de atac.

Procura, ca negotium, este

un act juridic unilateral, iar ca instrumentum, este înscrisul în care se

enumeră actele juridice ce urmează să fie îndeplinite de mandatar în numele

mandantului. Părțile redactează un înscris tocmai pentru a se putea verifica

puterile conferite mandatarului, precum și limitele în care acesta poate

contracta în numele mandantului.

În cauză, mandatul primit de

petiționarul S.A. a fost un mandat special, fiind enumerate operațiunile

juridice ce urmau să fie efectuate în numele soției sale, în cauza ce a format

obiectul dosarului civil nr. 3087/2004 al Judecătoriei Zărnești, și nu un

mandat general. Pe de altă parte, fie că este special sau general, mandatarul

trebuie să se încadreze în limitele împuternicirii primite.

Ca atare, așa cum corect a

reținut instanța de fond, petiționarul S.A. nu putea formula plângere împotriva

rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dată în dosarul nr. 262/P/2005 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, neavând calitatea de persoană

vătămată, calitate ce revine doar petiționarei S.U.

Cât privește procura

judiciară dată de petiționara S.U., la data de 30 mai 2006, depusă la dosarul

instanței de fond, aceasta nu poate să producă efecte decât pentru viitor și

numai în limitele date prin mandat.

Referitor la recurenta

petiționară S.U. urmează a se constata că aceasta nu a formulat plângere

împotriva rezoluției dată de procuror și nici nu a uzat de dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen.

Față de considerentele ce

preced, Înalta Curte de Casație și Justiție, în conformitate cu dispozițiile art.

385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de petiționarii S.A. și S.U. împotriva

sentinței penale nr. 36/ F din 13 iunie 2006 a Curții de Apel Brașov.

În temeiul art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., obligă fiecare recurent la plata sumei de câte 100 lei cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de petiționarii S.U. și S.A. împotriva sentinței penale nr. 36/ F din

13 iunie 2006 a Curții de Apel Brașov.

Obligă recurenții petiționari la

plata sumei de câte 100 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 18 septembrie 2006.