ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9088/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 25 iulie 2005, reclamanta G.E. a chemat în judecată pe pârâții Comisia județeană Timiș de aplicare a Legii fondului funciar, Comisia comunei Găvojdia de aplicare a aceleiași legi, comuna Găvojdia și G.I.V., solicitând anularea titlului de proprietate nr. 28545/26, emis în favoarea defunctului G.I., fiul ei și obligarea celor două comisii la emiterea unui nou titlu, conform cererii sale din 19 ianuarie 1998. Pe parcursul procesului, respectiv la 23 septembrie 2005, la cererea reclamantei, în cauză a fost introdusă I.C., în calitate de pârâtă. Judecătoria Lugoj, prin sentința civilă nr. 3243 din 16 decembrie 2005, a respins acțiunea, ca nedovedită și a obligat-o pe reclamantă să-i plătească 200 Ron cheltuieli de judecată pârâtului G.I.V.

Tribunalul Timiș, secția civilă, prin decizia nr. 232 din 1 martie 2006, a respins recursul declarat de reclamantă, pe care a obligat-o la 300 Ron cheltuieli de judecată în favoarea pârâtului G.I.V. La 16 martie 2006, G.E. a solicitat anularea ultimei hotărâri, în temeiul art. 317 pct. 2 C. proc. civ., pe considerentul că la prima instanță pricina nu a fost soluționată de unul din cele două complete specializate în cauzele privind Legea fondului funciar, înființate în luna octombrie 2005. Tribunalul Timiș, secția civilă, prin decizia nr. 586 din 10 mai 2006, și-a declinat competența în favoarea Judecătoriei Lugoj, reținând că, deși contestatoarea se referă la decizia pronunțată în recurs, contestația sa în anulare vizează, de fapt, soluția instanței de fond.

Judecătoria Lugoj, prin sentința civilă nr. 1886 din 14 iunie 2006, și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Timiș, a constatat existența unui conflict negativ și a înaintat dosarul Curții de Apel Timișoara, pentru regulator de competență. S-a reținut că, potrivit precizărilor apărătoarei contestatoarei, aceasta din urmă înțelege să-și îndrepte contestația în anulare împotriva deciziei instanței de recurs. Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, prin sentința nr. 125 din 30 august 2006, a stabilit competența în favoarea Tribunalului Timiș, reținând că decizia acestei ultime instanțe formează obiectul contestației în anulare dedusă judecății. Contestatoarea a declarat recurs, prin care, conform art. 304 pct. 7, 9 și 10 C. proc.

civ., a solicitat modificarea hotărârii curții de apel, în sensul trimiterii contestației, spre soluționare, Judecătoriei Lugoj. Concret, contestatoarea recurentă a susținut că ultima instanță nu ar fi analizat pricina cu atenția cuvenită, ar fi expus superficial considerentele hotărârilor de declinare și nu și-ar fi motivat soluția. Aceste critici, formulate la modul general, sunt nefondate deoarece în partea expozitivă a sentinței atacate, curtea de apel a prezentat, sintetic, hotărârile de declinare, precum și motivele care au determinat stabilirea competenței în favoarea tribunalului. Așa fiind, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., prezentul recurs va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatoarea G.E. împotriva sentinței civile nr. 125 din 30 august 2006 a Curții de Apel Timișoara. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 noiembrie 2006.