ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9088/2006

Asupra recursului de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La 25 iulie 2005, reclamanta G.E. a

chemat în judecată pe pârâții Comisia județeană Timiș de aplicare a Legii

fondului funciar, Comisia comunei Găvojdia de aplicare a aceleiași legi, comuna

Găvojdia și G.I.V., solicitând anularea titlului de proprietate nr. 28545/26,

emis în favoarea defunctului G.I., fiul ei și obligarea celor două comisii la

emiterea unui nou titlu, conform cererii sale din 19 ianuarie 1998.

Pe parcursul procesului, respectiv la 23

septembrie 2005, la cererea reclamantei, în cauză a fost introdusă I.C., în

calitate de pârâtă.

Judecătoria Lugoj, prin sentința civilă

nr. 3243 din 16 decembrie 2005, a respins acțiunea, ca nedovedită și a

obligat-o pe reclamantă să-i plătească 200 Ron cheltuieli de judecată pârâtului

G.I.V.

Tribunalul Timiș, secția civilă, prin decizia

nr. 232 din 1 martie 2006, a respins recursul declarat de reclamantă, pe care a

obligat-o la 300 Ron cheltuieli de judecată în favoarea pârâtului G.I.V.

La 16 martie 2006, G.E. a solicitat anularea

ultimei hotărâri, în temeiul art. 317 pct. 2 C. proc. civ., pe considerentul că

la prima instanță pricina nu a fost soluționată de unul din cele două complete

specializate în cauzele privind Legea fondului funciar, înființate în luna

octombrie 2005.

Tribunalul Timiș, secția civilă, prin decizia

nr. 586 din 10 mai 2006, și-a declinat competența în favoarea Judecătoriei

Lugoj, reținând că, deși contestatoarea se referă la decizia pronunțată în

recurs, contestația sa în anulare vizează, de fapt, soluția instanței de fond.

Judecătoria Lugoj, prin sentința civilă nr.

1886 din 14 iunie 2006, și-a declinat competența în favoarea Tribunalului

Timiș, a constatat existența unui conflict negativ și a înaintat dosarul Curții

de Apel Timișoara, pentru regulator de competență.

S-a reținut că, potrivit precizărilor

apărătoarei contestatoarei, aceasta din urmă înțelege să-și îndrepte

contestația în anulare împotriva deciziei instanței de recurs.

Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, prin

sentința nr. 125 din 30 august 2006, a stabilit competența în favoarea

Tribunalului Timiș, reținând că decizia acestei ultime instanțe formează

obiectul contestației în anulare dedusă judecății.

Contestatoarea a declarat recurs, prin care,

conform art. 304 pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ., a solicitat modificarea

hotărârii curții de apel, în sensul trimiterii contestației, spre soluționare,

Judecătoriei Lugoj.

Concret, contestatoarea recurentă a susținut că

ultima instanță nu ar fi analizat pricina cu atenția cuvenită, ar fi expus

superficial considerentele hotărârilor de declinare și nu și-ar fi motivat

soluția.

Aceste critici, formulate la modul

general, sunt nefondate deoarece în partea expozitivă a sentinței atacate,

curtea de apel a prezentat, sintetic, hotărârile de declinare, precum și

motivele care au determinat stabilirea competenței în favoarea tribunalului.

Așa fiind, conform art. 312 alin.

(1) C. proc. civ., prezentul recurs va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatoarea G.E.

împotriva sentinței civile nr. 125 din 30 august 2006 a Curții de Apel

Timișoara.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 9 noiembrie 2006.