ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3696/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 55/CA/2006

- P.I. din 20 martie 2006, Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de B.I., în contradictoriu

cu Casa Județeană de Pensii Bihor, a anulat hotărârea nr. 12.490 din 23 decembrie

2005, emisă de pârâtă și a obligat-o pe pârâtă să recunoască reclamantului,

calitatea de beneficiar al prevederilor O.G. nr. 105/1999, cu modificările și

completările ulterioare.

În motivarea sentinței

civile pronunțate, curtea de apel a reținut, în esență, aspectele ce vor fi

arătate în continuare.

Din analiza probelor

administrate, rezultă că reclamantul s-a născut la data de 15 ianuarie 1944, în

localitatea Arad, unde părinții săi se refugiaseră, venind, în luna septembrie

1940, din localitatea Oradea, datorită persecuțiilor din motive etnice suferite

în localitatea de domiciliu, așa cum rezultă din declarațiile martorilor F.I.

și F.L., iar tatăl reclamantului a lucrat la Chestura Poliției din Ploiești, în perioada 1 noiembrie 1940 - 6 martie 1945, perioadă la

sfârșitul căreia întreaga familie a revenit la Oradea.

Instanța de fond a reținut

că, incontestabil, familia reclamantului a suferit persecuții din motive

etnice, a apreciat ca irelevantă împrejurarea că părinții reclamantului s-au

aflat în localități diferite în perioada de refugiu și a avut în vedere

nașterea lui B.I. în perioada și localitatea de refugiu a părinților săi. Pe

cale de consecință, curtea de apel a concluzionat, în sensul că reclamantul a

dobândit un statut similar celui al părinților săi, și anume, de refugiat,

astfel că se încadrează în ipoteza reglementată de art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999,

cu modificările și completările ulterioare.

Împotriva

sentinței civile nr. 55/CA/2006 - P.I. din 20 martie

2006 a

Curții de Apel Oradea, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs, pârâta Casa

Județeană de Pensii Bihor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în temeiul

art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Prin motivele de recurs, Casa

Județeană de Pensii Bihor contestă, în esență, faptul că instanța a acordat

reclamantului, beneficiul O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările

ulterioare și susține că acesta nu se încadrează în ipoteza reglementată de art.

1 lit. c) din ordonanță și de art. 2 din Normele aprobate prin H.G. nr. 127/2002,

întrucât nu era născut la data refugiului părinților săi și, astfel, nu avea un

domiciliu de unde să se refugieze.

Analizând cauza, prin prisma

motivelor de recurs invocate de recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii Bihor,

în raport cu prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., ale O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare și ale Normelor aprobate prin H.G.

nr. 127/2002, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele

ce vor fi arătate în continuare.

În esență, criticile

recurentei-pârâte vizează acordarea beneficiului O.G. nr. 105/1999, persoanelor

născute în localitatea în care părinții lor fuseseră nevoiți să se refugieze

datorită persecuțiilor din motive etnice exercitate asupra lor în perioada

regimurilor

instaurate cu începere de la 6 septembrie

1940, până la 6 martie 1945

.

În cauză, recurenta-pârâtă

nu contestă faptul că familia intimatului-reclamant s-a refugiat din Oradea, în

Arad, ca urmare a cedării Ardealului de Nord și persecuțiilor din motive etnice

suferite.

Curtea reține că instanța de

fond a realizat o apreciere corectă a situației de fapt în contextul prevederilor

art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările

ulterioare, care au drept obiect și scop, acordarea unor drepturi compensatorii

pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile

respective, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945.

Astfel, întemeiat și în

acord cu practica unitară a Înaltei Curți de Casație și Justiție, curtea de

apel a apreciat că reclamantul, născut ulterior datei la care părinții săi au

fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași

consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca

urmare a persecuțiilor din motive etnice și refugiului.

A admite teza

recurentei-pârâte ar însemna acceptarea unui tratament discriminatoriu între intimatul-reclamant,

pe de o parte, și părinții săi, pe de altă parte, cu care acesta s-a aflat în

aceeași situație, în speță cea de refugiat, suportând consecințe nefavorabile similare

datorate persecuțiilor din motive etnice.

În consecință, pe baza

probatoriului administrat, curtea de apel, întemeiat și legal, a reținut că

familia reclamantului s-a refugiat în luna septembrie 1940, din Oradea, în Arad,

iar B.I., fiind născut la data de 15 ianuarie 1944, în localitatea de refugiu a

familiei sale, se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999,

cu modificările și completările ulterioare și beneficiază de prevederile

ordonanței pentru perioada cuprinsă între data nașterii și data limită

prevăzută de lege, respectiv 6 martie 1945.

Față de cele

arătate, Curtea constată că sunt neîntemeiate criticile recurentei-pârâte, în

sensul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. și că sentința civilă atacată este

legală și temeinică, urmând ca, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C.

proc. civ., să fie respins

recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr. 55/CA/2006 -

P.I. din 20 martie 2006 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 31 octombrie 2006.