ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3696/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 55/CA/2006 - P.I. din 20 martie 2006, Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de B.I., în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Bihor, a anulat hotărârea nr. 12.490 din 23 decembrie 2005, emisă de pârâtă și a obligat-o pe pârâtă să recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al prevederilor O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare. În motivarea sentinței civile pronunțate, curtea de apel a reținut, în esență, aspectele ce vor fi arătate în continuare.

Din analiza probelor administrate, rezultă că reclamantul s-a născut la data de 15 ianuarie 1944, în localitatea Arad, unde părinții săi se refugiaseră, venind, în luna septembrie 1940, din localitatea Oradea, datorită persecuțiilor din motive etnice suferite în localitatea de domiciliu, așa cum rezultă din declarațiile martorilor F.I. și F.L., iar tatăl reclamantului a lucrat la Chestura Poliției din Ploiești, în perioada 1 noiembrie 1940 - 6 martie 1945, perioadă la sfârșitul căreia întreaga familie a revenit la Oradea. Instanța de fond a reținut că, incontestabil, familia reclamantului a suferit persecuții din motive etnice, a apreciat ca irelevantă împrejurarea că părinții reclamantului s-au aflat în localități diferite în perioada de refugiu și a avut în vedere nașterea lui B.I.

în perioada și localitatea de refugiu a părinților săi. Pe cale de consecință, curtea de apel a concluzionat, în sensul că reclamantul a dobândit un statut similar celui al părinților săi, și anume, de refugiat, astfel că se încadrează în ipoteza reglementată de art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare. Împotriva sentinței civile nr. 55/CA/2006 - P.I. din 20 martie 2006 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. Prin motivele de recurs, Casa Județeană de Pensii Bihor contestă, în esență, faptul că instanța a acordat reclamantului, beneficiul O.G.

nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare și susține că acesta nu se încadrează în ipoteza reglementată de art. 1 lit. c) din ordonanță și de art. 2 din Normele aprobate prin H.G. nr. 127/2002, întrucât nu era născut la data refugiului părinților săi și, astfel, nu avea un domiciliu de unde să se refugieze. Analizând cauza, prin prisma motivelor de recurs invocate de recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii Bihor, în raport cu prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., ale O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare și ale Normelor aprobate prin H.G. nr. 127/2002, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

În esență, criticile recurentei-pârâte vizează acordarea beneficiului O.G. nr. 105/1999, persoanelor născute în localitatea în care părinții lor fuseseră nevoiți să se refugieze datorită persecuțiilor din motive etnice exercitate asupra lor în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945 . În cauză, recurenta-pârâtă nu contestă faptul că familia intimatului-reclamant s-a refugiat din Oradea, în Arad, ca urmare a cedării Ardealului de Nord și persecuțiilor din motive etnice suferite. Curtea reține că instanța de fond a realizat o apreciere corectă a situației de fapt în contextul prevederilor art. 1 lit. c) din O.G.

nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, care au drept obiect și scop, acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945. Astfel, întemeiat și în acord cu practica unitară a Înaltei Curți de Casație și Justiție, curtea de apel a apreciat că reclamantul, născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuțiilor din motive etnice și refugiului. A admite teza recurentei-pârâte ar însemna acceptarea unui tratament discriminatoriu între intimatul-reclamant, pe de o parte, și părinții săi, pe de altă parte, cu care acesta s-a aflat în aceeași situație, în speță cea de refugiat, suportând consecințe nefavorabile similare datorate persecuțiilor din motive etnice.

În consecință, pe baza probatoriului administrat, curtea de apel, întemeiat și legal, a reținut că familia reclamantului s-a refugiat în luna septembrie 1940, din Oradea, în Arad, iar B.I., fiind născut la data de 15 ianuarie 1944, în localitatea de refugiu a familiei sale, se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare și beneficiază de prevederile ordonanței pentru perioada cuprinsă între data nașterii și data limită prevăzută de lege, respectiv 6 martie 1945. Față de cele arătate, Curtea constată că sunt neîntemeiate criticile recurentei-pârâte, în sensul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. și că sentința civilă atacată este legală și temeinică, urmând ca, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc.

civ., să fie respins recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr. 55/CA/2006 - P.I. din 20 martie 2006 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 octombrie 2006.