ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10120/2005

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10120/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamantul S.E.A. a formulat

contestație împotriva Dispoziției nr. 311 din 18 noiembrie 2003 emisă de

Consiliul județean Dolj, prin care a fost respinsă notificarea nr. 229/N/2001,

pentru motivul că nu a făcut dovada dreptului de proprietate și a calității de

moștenitor.

În contestație se arată că litigiul

privește un imobil situat în Craiova, respectiv terenul aflat la acea adresă.

Alte precizări nu se fac. Pe parcursul litigiului reclamantul face mai multe

precizări privind terenul solicitat a-i fi restituit în natură, cu mențiunea că

se referă la o cotă indiviză de ½.

Prin răspuns la precizări Consiliul

județean Dolj arată că prin dispoziția de restituire nr. 38 din 10 martie 2003

s-a dispus restituirea în natură petentelor S.M. și M.I.M.L. a unui teren în

suprafață de 832,50 mp situat în Craiova. Se mai arată că terenul restituit și

cel solicitat de contestator se suprapun.

Reclamantul a reprecizat acțiunea în

sensul că solicită anularea parțială a dispoziției nr. 38 din 10 martie 2004,

iar restituirea să se facă atât către S.M. și M.I.M.L. cât și către S.E.A.

Tribunalul Dolj, prin sentința

civilă nr. 376 din 14 octombrie 2004 a respins contestația precizată.

Instanța a reținut că

reclamantul-contestator, deși i s-a pus în vedere la mai multe termene să-și

probeze calitatea succesorală, acesta nu a făcut dovada că autoarea sa D.N.E.

ar fi moștenitoarea lui C.L. Se conchide că reclamantul nu a făcut dovada de

persoană îndreptățită, în sensul art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

Apelul declarat de reclamantul

S.E.A. a fost admis de Curtea de Apel Craiova, prin decizia civilă nr. 1305 din

16 mai 2005. A fost schimbată sentința instanței de fond, în sensul admiterii

acțiunii formulate de reclamant. A fost anulată dispoziția nr. 311 din 18

noiembrie 2003 și nr. 38 din 10 martie 2004 emise de Consiliul Județean Dolj.

S-a dispus emiterea unei noi dispoziții pentru terenul în suprafață de 832,50

mp, situat în Craiova, identificat potrivit anexei la dispoziția nr. 38/2004,

pe numele moștenitorilor S.E.A., S.M. și M.I.M.L.

Instanța de apel a reținut că din

actul de împărțeală voluntară și tranzacție rezultă că lotul 3 s-a atribuit

copartajantei L.C. iar la sfârșitul actului aceasta semnează E.L.I.C. Actul de

partaj s-a făcut în anul 1945 după divorțul lui N.D.E., revenind la numele de

C. Aceasta este mama lui D.N.E. care a lăsat testament universal reclamantului

S.E.A.. Astfel reclamantul are calitate de moștenitor testamentar de pe urma

autoarei D.N.E. care este fiica lui C.E.L., fostă D.N.E.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat recurs S.M. și M.I.M.L.

Se susține, în esență, existența

unor neconcordanțe între actele de stare civilă prezentate de reclamant, ce

conduc la ideea existenței unor persoane diferite cu același nume, dar cu ani

de naștere diferiți; nu s-a stabilit modul de dobândire al numelui de „N.”

dobândit de D.E., fostă C.E.; succesiunile nu au fost acceptate cronologic

astfel că reclamantul nu poate fi persoană îndreptățită; reprezentarea operează

numai în cazul moștenirii legale nu și în cazul celei testamentare; nu au fost

depuse copii legalizate sau certificate referitoare la calitatea de moștenitor

sau la cea de proprietar.

Recursul se privește ca fondat în

limitele și pentru considerentele ce urmează.

Se observă că o contestație îndreptată

împotriva unei dispoziții ce îl privește pe reclamant prin care se respinge o

„notificare” formulată în condițiile Legii nr. 10/2001 s-a transformat într-un

litigiu ce vizează dezbateri succesorale, calități de moștenitori legali și/sau

testamentari, identități între proprietarii inițiali și urmașii acestora, a

calității de a institui legate prin testament, cu consecința faptului de a

putea cere anularea unei decizii emise în temeiul legii citate, și care

privește alte persoane decât reclamantul.

Dezbătând un astfel de litigiu

complex, fără a pune în discuția părților eventuala disjungere a capetelor de

cere ce au temeiuri juridice diferite, instanțele au pronunțat hotărâri

contradictorii datorită materialului probator insuficient.

Conform art. 314 C. proc. civ.

Înalta Curte de Casație și Justiție hotărăște asupra fondului pricinii numai în

scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce nu au fost pe deplin

stabilite.

În speță, situația de fapt nu a fost

pe deplin stabilită pe bază de probe lămuritoare.

Reclamantul-contestator a prezentat

ca probe înscrisuri în xerocopie, nelegalizate și nici măcar certificate.

Acesta nu a dat satisfacție prevederilor art. 139 alin. (1) C. proc. civ. și nu

a prezentat originalul înscrisului. Mai mult, conform art. 1888 alin. (2) pct.

4 C. civ., copia copiilor nu are nici o putere probantă.

Existența unor atari situații nu a

fost verificată la instanța a cărei hotărâre a fost recurată.

Deși existau nepotriviri privind

date și nume în copiile actelor de stare civilă depuse la dosar, instanța nu a

verificat inadvertențele semnalate de pârâtele-apelante.

Toate acestea impun admiterea

recursului, casarea hotărârii instanței de apel și trimiterea cauzei spre

rejudecare aceleiași instanțe.

Instanța de trimitere va obliga

reclamantul contestator S.E.A. să prezinte schema arborelui genealogic al

familiei al cărei ultim moștenitor testamentar se pretinde, actele de stare

civilă pentru fiecare persoană acolo menționată (naștere, căsătorie și divorț

când este cazul, deces) în copii legalizate sau certificate cu prezentarea spre

verificare a originalului. Pe baza acestor acte și eventual a altor probe se va

stabili calitatea de „persoană îndreptățită” și a reclamantului asupra

terenului în litigiu.

Cu ocazia rejudecării vor fi

examinate și celelalte motive de recurs.

Față de cele ce preced, recursul va

fi admis în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâtele

S.M. și M.I.M.L. împotriva deciziei nr. 1305 din 16 mai 2005 a Curții de Apel

Craiova, secția civilă.

Casează decizia și trimite cauza

spre rejudecarea aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 decembrie 2005.