ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1899/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel București, la 3 aprilie 2006, SC A.T. SRL București a declarat recurs

împotriva sentinței nr. 719 din 22 martie 2006, pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a VIII-a de contencios administrativ, prin care s-a respins

excepția de nelegalitate formulată privind decizia Autorității Naționale a

Vămilor nr. 46510/MC din 12 august 2005, prin care s-a decis suspendarea

operațiunilor de vămuire a unei părți de mărfuri transportată de recurentă.

Recurenta a susținut că în cauză nu

s-a emis un ordin de suspendare a vămuirii și că, deși Legea nr. 202/2000 nu

dispune expres cu privire la actul ce trebuie emis de autoritate, actul emis

trebuia să se numească ordin, iar nu decizie.

S-a mai susținut că măsura Autorității

Naționale a Vămilor s-a dispus cu încălcarea art. 11 din Legea nr. 202/2002,

nerespectându-se termenele prevăzute de art. 11 (în privința prelungirii

termenului de 10 zile în care trebuie să se facă dovada formulării unei acțiuni

civile în justiție sau a unei plângeri penale și a constituirii unei garanții

în favoarea Direcții Generale a Vămilor).

Din actele cauzei, Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că la 22 martie 2006, Curtea de Apel București, secția

a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată,

excepția de nelegalitate a deciziei Autorității Naționale a Vămilor nr. 46510/MC

din 12 august 2005, invocată de pârâta SC A.T. SRL București, în cauza privind

pe reclamanta SC T.T., în contradictoriu cu pârâții SC A.T. SRL și Oficiul de

Stat pentru Invenții și Mărci.

Instanța de fond a reținut că

potrivit atribuțiilor prevăzute la cap. 3 din Legea nr. 202/2000, modificată

prin O.G. nr. 59/2002, aprobată prin Legea nr. 664/2002, în competența

autorității vamale intră emiterea deciziei de suspendare a operațiunii de

vămuire și reținerea mărfurilor susceptibile a aduce atingere unui drept de

proprietate intelectuală.

Actul administrativ constituit în

decizia nr. 46510/MC din 12 august 2005 a fost emis în temeiul art. 10 din lege, potrivit căruia „pe baza cererii efective, autoritățile vamale suspendă

operațiunea de vămuire și rețin mărfurile suspectate a aduce atingere unui

drept de proprietate intelectuală și comunică în scris această măsură,

solicitantului și declarantului”.

S-a mai reținut că în cauză nu s-au

încălcat nici dispozițiile art. 11 din Legea nr. 202/2000,așa cum rezultă din

decizia nr. 46510/MC din 12 august 2005.

Recursul declarat este neîntemeiat

și va fi respins.

În mod corect, excepția a fost

respinsă, cât timp actul administrativ contestat, respectiv decizia nr. 46510/MC

din 12 august 2005 a fost emisă în baza art. 10 din Legea nr. 202/2000, în

condițiile legii.

Susținerea că această decizie ar fi

trebuit să se numească ordin, nu rezultă din nici o reglementare legală:

dimpotrivă, actul administrativ în litigiu se numește decizie, potrivit cap. 3

din Legea nr. 202/2000, așa cum a fost modificată prin O.G. nr. 59/2002.

Cât privește procedura de după

emiterea deciziei, este prevăzută de art. 11 din Legea nr. 202/2000 și este o

procedură ulterioară emiterii actului administrativ și care privește

respectarea unor termene prevăzute de lege, pentru atitudinea față de vămuire,

situație care nu are legătură cu excepția de nelegalitate, în condițiile art. 4

din Legea nr. 554/2004.

Hotărârea atacată fiind legală și

temeinică, recursul declarat va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC A.T.

SRL București împotriva sentinței civile nr. 719 din 22 martie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 24 mai 2006.