ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3470/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 201

din 4 octombrie 2004, Curtea de Apel Galați, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis acțiunea SC C.G. SA Galați, formulată în contradictoriu

cu Autoritatea Națională a Vămilor și cu Direcția Regională Vamală Galați și,

în consecință, a anulat Ordinul nr. 912/2004, prin care prima autoritate

publică pârâtă a dispus suspendarea autorizației de comisionar vamal eliberată

reclamantei, pentru Birourile Vamale Galați și Zona Liberă Galați, pe o

perioadă de 6 luni.

În motivare s-a reținut că,

întrucât comisia de soluționare a contestațiilor a reconsiderat faptele imputate

reclamantei, nu se impune suspendarea autorizației acesteia de comisionar

vamal.

Împotriva sentinței a declarat

recurs, Autoritatea Națională a Vămilor, invocând prevederile art. 304 pct. 6 și

8 C. proc. civ. și ale art. 304

1

din același cod.

În acest sens, prin motivele

depuse la dosar, recurenta susține că, anulând actul administrativ atacat, deși

prin acțiune s-a solicitat numai suspendarea executării lui, instanța a acordat

mai mult decât s-a cerut.

Se mai susține, totodată, că

măsura luată de Autoritatea Națională a Vămilor, este justificată, deoarece în antrepozitul

gestionat defectuos de reclamantă s-a constatat lipsa cantității de 7,79 tone ferosiliconmangan,

pentru care societatea datorează drepturi de import, în sumă de 25.592.129 lei.

Recursul este întemeiat.

În adevăr, prin cererea de chemare

în judecată din 12 august 2004, reclamanta SC C.G. SA Galați a solicitat în

temeiul art. 1 și 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, atunci

în vigoare, suspendarea executării Ordinului nr. 912 din 11 august 2004, până la

soluționarea contestației formulată împotriva procesului-verbal de control

încheiat la 25 februarie 2004, de inspectori vamali din cadrul Direcției Regionale

Vamale Galați.

În cursul procesului,

Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Agenției Naționale

de Administrare Fiscală, prin decizia nr. 263 din 31 august 2004, a admis în

parte, contestația societății reclamante, ceea ce a determinat instanța, să pună

în discuția părților, la termenul din 13 septembrie 2004, „capătul de cerere

privitor la anularea Ordinului nr. 912/2004”.

Din actele dosarului nu

rezultă, însă, că reclamanta a formulat o astfel de cerere, încheierea de

ședință consemnând faptul că la cererea părților s-a acordat termen pentru

pregătirea apărării și pentru soluționarea pe cale amiabilă a litigiului.

Prin urmare, cum acțiunea reclamantei

a avut ca obiect suspendarea executării Ordinului nr. 912/2004, în temeiul art.

9 din Legea nr. 29/1990, iar prin sentința atacată s-a dispus anularea acelui

ordin, instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ceea ce constituie motiv de

nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ.

Pe fondul pricinii, Înalta

Curte de Casație și Justiție constată că cererea de suspendare a executării

actului administrativ mai sus arătat, este neîntemeiată, nefiind întrunite

cerințele prevăzute de art. 9 din Legea nr. 29/1990.

Așa fiind, în raport cu cele

anterior prezentate, se va admite recursul, va fi casată sentința atacată și pe

fond, cererea reclamantei va fi respinsă ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Direcția Regională Vamală Galați, în numele și pentru Autoritatea Națională a

Vămilor, împotriva sentinței civile nr. 201 din 4 octombrie 2004, a Curții de

Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și

pe fond, respinge cererea formulată de SC C.G. SA Galați.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 iunie 2005.