ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3470/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 201 din 4 octombrie 2004, Curtea de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea SC C.G. SA Galați, formulată în contradictoriu cu Autoritatea Națională a Vămilor și cu Direcția Regională Vamală Galați și, în consecință, a anulat Ordinul nr. 912/2004, prin care prima autoritate publică pârâtă a dispus suspendarea autorizației de comisionar vamal eliberată reclamantei, pentru Birourile Vamale Galați și Zona Liberă Galați, pe o perioadă de 6 luni. În motivare s-a reținut că, întrucât comisia de soluționare a contestațiilor a reconsiderat faptele imputate reclamantei, nu se impune suspendarea autorizației acesteia de comisionar vamal.

Împotriva sentinței a declarat recurs, Autoritatea Națională a Vămilor, invocând prevederile art. 304 pct. 6 și 8 C. proc. civ. și ale art. 304 1 din același cod. În acest sens, prin motivele depuse la dosar, recurenta susține că, anulând actul administrativ atacat, deși prin acțiune s-a solicitat numai suspendarea executării lui, instanța a acordat mai mult decât s-a cerut. Se mai susține, totodată, că măsura luată de Autoritatea Națională a Vămilor, este justificată, deoarece în antrepozitul gestionat defectuos de reclamantă s-a constatat lipsa cantității de 7,79 tone ferosiliconmangan, pentru care societatea datorează drepturi de import, în sumă de 25.592.129 lei. Recursul este întemeiat.

În adevăr, prin cererea de chemare în judecată din 12 august 2004, reclamanta SC C.G. SA Galați a solicitat în temeiul art. 1 și 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, atunci în vigoare, suspendarea executării Ordinului nr. 912 din 11 august 2004, până la soluționarea contestației formulată împotriva procesului-verbal de control încheiat la 25 februarie 2004, de inspectori vamali din cadrul Direcției Regionale Vamale Galați. În cursul procesului, Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, prin decizia nr. 263 din 31 august 2004, a admis în parte, contestația societății reclamante, ceea ce a determinat instanța, să pună în discuția părților, la termenul din 13 septembrie 2004, „capătul de cerere privitor la anularea Ordinului nr. 912/2004”.

Din actele dosarului nu rezultă, însă, că reclamanta a formulat o astfel de cerere, încheierea de ședință consemnând faptul că la cererea părților s-a acordat termen pentru pregătirea apărării și pentru soluționarea pe cale amiabilă a litigiului. Prin urmare, cum acțiunea reclamantei a avut ca obiect suspendarea executării Ordinului nr. 912/2004, în temeiul art. 9 din Legea nr. 29/1990, iar prin sentința atacată s-a dispus anularea acelui ordin, instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ceea ce constituie motiv de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ. Pe fondul pricinii, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că cererea de suspendare a executării actului administrativ mai sus arătat, este neîntemeiată, nefiind întrunite cerințele prevăzute de art. 9 din Legea nr. 29/1990.

Așa fiind, în raport cu cele anterior prezentate, se va admite recursul, va fi casată sentința atacată și pe fond, cererea reclamantei va fi respinsă ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Direcția Regională Vamală Galați, în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor, împotriva sentinței civile nr. 201 din 4 octombrie 2004, a Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința atacată și pe fond, respinge cererea formulată de SC C.G. SA Galați. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 iunie 2005.