ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3985/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 95 din 11 octombrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. 467/CAF/2005, a fost respinsă, ca tardivă, acțiunea formulată de reclamanta SC E. SRL Focșani, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei și Comerțului.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la repararea daunelor materiale în sumă de 868.956 dolari SUA reprezentând despăgubiri bănești, motivat de emiterea procesului-verbal de constatare a contravenției nr. 242 din 13 mai 2004. Acest proces-verbal a fost nelegal încheiat și printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă s-a dispus anularea lui, întrucât pe perioada cât s-a judecat cauza, reclamantei i-a fost sistată activitatea economică și s-a solicitat obligarea autorității pârâte la suportarea prejudiciului încercat de aceasta.

S-a apreciat că acțiunea reclamantei este tardivă, pentru că actul administrativ cauzator de prejudicii pe care și-a întemeiat reclamanta, acțiunea, i-a fost comunicat acesteia la data de 13 septembrie 2004, putea fi promovată acțiunea cel mai târziu la data de 13 martie 2005, iar acțiunea a fost expediată prin poștă la data de 28 iunie 2005. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamanta, apreciind că sentința este nelegală și netemeinică. Se apreciază că excepția tardivității a fost admisă greșit, având în vedere că actul administrativ cauzator de prejudicii este procesul-verbal de contravenție nr. 242 din 13 mai 2004, prin care a fost anulată autorizația de valorificare a deșeurilor metalice feroase Seria AV nr. 043/40, act comunicat la data de 20 mai 2004. Termenul de 6 luni reținut de instanță, precizat de art. 11 din Legea nr. 554/2004, nu ar avea aplicabilitate în speță, fiind aplicabile dispozițiile art. 19 din aceeași lege.

Acțiunea pentru despăgubiri nu este tardivă exercitată separat de acțiunea în anularea procesului-verbal de contravenție, pentru că termenul de prescripție curge potrivit art. 19 alin. (1) de la data la care societatea a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei, iar data de la care societatea putea să aibă certitudinea existenței unei pagube și a cunoscut întinderea pagubei, este momentul rămânerii irevocabile a hotărârii prin care a fost anulat procesul-verbal de contravenție, respectiv 24 mai 2005. În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe art. 304 1 C. proc. civ. Ministerul Economiei și Comerțului a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat. A fost invocată și nulitatea cererii de recurs, raportat la dispozițiile art. 302 alin. (1) lit. c) C. proc.

civ., pentru că cererea nu menționează motivele de drept, de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Referitor la soluția instanței de fond, se consideră că actul la care face referire recurenta (procesul-verbal de contravenție nr. 242 din 13 mai 2004), este supus analizei prin prisma unui alt act normativ (O.G. nr. 2/2001, cu aprobările și modificările ulterioare) și nu a Legii nr. 554/2004. Actul administrativ cauzator de prejudicii este considerat procesul-verbal de contravenție, dar acțiunea reclamantei a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Prin raportarea la dispozițiile Legii nr. 554/2004, trebuie să se țină seama de obiectul acțiunii judiciare în contencios administrativ, așa cum a fost reglementat în art. 8. Pentru ca instanța de contencios administrativ să hotărască cu privire la despăgubirile pentru daune materiale și morale cauzate, instanța ar trebui să soluționeze cererea al cărei obiect trebuie să se regăsească în dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Analizând actele depuse la dosar, motivele de recurs, susținerile părților și dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte va respinge recursul declarat, ca nefondat, pentru următoarele considerente: Reclamanta-recurentă a fost sancționată prin procesul-verbal de contravenție nr. 242 din 13 mai 2004, cu anularea autorizației de valorificare Seria AV nr. 043/40 din 16 mai 2001. Această sancțiune contravențională a fost contestată de recurenta-reclamantă, în conformitate cu dispozițiile O.G.

nr. 2/2001, iar prin sentința civilă nr. 552 din 17 februarie 2005 a Judecătoriei Focșani, a fost admisă plângerea și a fost anulat procesul-verbal de contravenție nr. 242 din 13 mai 2004, sentință irevocabilă prin decizia civilă nr. 202 din 24 mai 2005 a Tribunalului Vrancea, secția comercială și de contencios administrativ.

La dosarul instanței de fond a fost depusă și plângerea adresată Judecătoriei Focșani, din care rezultă că recurenta-reclamantă a solicitat, alături de anularea procesului-verbal și obligarea Ministerului Economiei și Comerțului și a Comisiei Naționale pentru Reciclarea Materialelor, la plata sumei de 5000 Euro/zi de întârziere pentru pagubele materiale produse ca urmare a anulării nelegale a autorizației AV 043/40 din 16 mai 2001 și a refuzului de prelungire a autorizației de valorificare Seria AV nr. 043/40 din 16 mai 2001. Instanța care a soluționat plângerea contravențională, nu s-a pronunțat asupra cererii privind obligarea la plata daunelor materiale, provocate de anularea nelegală a autorizației și refuzul de prelungire a autorizației de valorificare.

Din cele prezentate rezultă că litigiul a vizat materia răspunderii contravenționale, având în vedere că sancțiunea contravențională aplicată prin procesul-verbal de contravenție a fost anularea autorizației de valorificare Seria AV nr. 043/40, iar plângerea împotriva sancțiunii aplicate a fost soluționată, în conformitate cu prevederile O.G. nr. 2/2001, ce reprezintă legea-cadru în materia contravențiilor, la judecătoria competentă. În prezenta cauză, se solicită, din nou, acordarea de despăgubiri materiale ca urmare a emiterii procesului-verbal de contravenție nr. 242 din 13 mai 2004, în temeiul art. 1 alin. (1) și art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termen legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată”. În art. 18 sunt arătate soluțiile pe care instanța de contencios administrativ le poate adopta. Pentru a putea acorda despăgubiri pentru daune morale sau materiale, instanța de contencios administrativ trebuie să fie învestită cu soluționarea unei cereri, în condițiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În aceste condiții, termenul de introducere a acțiunii este cel prevăzut de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar instanța de fond a reținut corect că cererea reclamantei a fost introdusă cu depășirea acestui termen. În cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 19 din Legea nr. 554/2004, care reglementează posibilitatea celor care au obținut, în temeiul Legii nr. 554/2004, anularea unui act administrativ, fără să ceară și despăgubiri în același timp, să solicite acordarea despăgubirilor cauzate. De altfel, acțiunea reclamantei-recurente este tardivă și chiar față de dispozițiile art. 19 din Legea nr. 554/2004. Plângerea împotriva procesului-verbal de contravenție nr. 242/2004, emis de Ministerul Economiei și Comerțului, a fost formulată la 14 mai 2004, iar în acea plângere, recurenta-reclamantă aprecia că pagubele create ar fi de 5000 Euro pe zi, ca urmare a anulării autorizației de valorificare.

În baza art. 312 C. proc. civ., va fi respins recursul declarat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC E. SRL Focșani împotriva sentinței civile nr. 95 din 11 octombrie 2005 a Curții de Apel Galați, secția pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 noiembrie 2006.