ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3985/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 95 din 11

octombrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția de contencios

administrativ și fiscal, în dosarul nr. 467/CAF/2005, a fost respinsă, ca

tardivă, acțiunea formulată de reclamanta SC E. SRL Focșani, în contradictoriu

cu pârâtul Ministerul Economiei și Comerțului.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut că reclamanta a solicitat obligarea

pârâtului la repararea daunelor materiale în sumă de 868.956 dolari SUA

reprezentând despăgubiri bănești, motivat de emiterea procesului-verbal de

constatare a contravenției nr. 242 din 13 mai 2004.

Acest proces-verbal a fost

nelegal încheiat și printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă s-a dispus

anularea lui, întrucât pe perioada cât s-a judecat cauza, reclamantei i-a fost

sistată activitatea economică și s-a solicitat obligarea autorității pârâte la

suportarea prejudiciului încercat de aceasta.

S-a apreciat că acțiunea

reclamantei este tardivă, pentru că actul administrativ cauzator de prejudicii

pe care și-a întemeiat reclamanta, acțiunea, i-a fost comunicat acesteia la

data de 13 septembrie 2004, putea fi promovată acțiunea cel mai târziu la data

de 13 martie 2005, iar acțiunea a fost expediată prin poștă la data de 28 iunie

2005.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, reclamanta, apreciind că sentința este nelegală și

netemeinică.

Se apreciază că excepția

tardivității a fost admisă greșit, având în vedere că actul administrativ

cauzator de prejudicii este procesul-verbal de contravenție nr. 242 din 13 mai

2004, prin care a fost anulată autorizația de valorificare a deșeurilor

metalice feroase Seria AV nr. 043/40, act comunicat la data de 20 mai 2004.

Termenul de 6 luni reținut

de instanță, precizat de art. 11 din Legea nr. 554/2004, nu ar avea

aplicabilitate în speță, fiind aplicabile dispozițiile art. 19 din aceeași

lege.

Acțiunea pentru despăgubiri

nu este tardivă exercitată separat de acțiunea în anularea procesului-verbal de

contravenție, pentru că termenul de prescripție curge potrivit art. 19 alin.

(1) de la data la care societatea a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea

pagubei, iar data de la care societatea putea să aibă certitudinea existenței

unei pagube și a cunoscut întinderea pagubei, este momentul rămânerii

irevocabile a hotărârii prin care a fost anulat procesul-verbal de

contravenție, respectiv 24 mai 2005.

În drept, cererea de recurs

a fost întemeiată pe art. 304

1

C. proc. civ.

Ministerul Economiei și

Comerțului a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca

nefondat.

A fost invocată și nulitatea

cererii de recurs, raportat la dispozițiile art. 302 alin. (1) lit. c) C. proc.

civ., pentru că cererea nu menționează motivele de drept, de nelegalitate

prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Referitor la soluția

instanței de fond, se consideră că actul la care face referire recurenta

(procesul-verbal de contravenție nr. 242 din 13 mai 2004), este supus analizei

prin prisma unui alt act normativ (O.G. nr. 2/2001, cu aprobările și

modificările ulterioare) și nu a Legii nr. 554/2004.

Actul administrativ cauzator

de prejudicii este considerat procesul-verbal de contravenție, dar acțiunea

reclamantei a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1 alin. (1) din Legea nr.

554/2004.

Prin raportarea la

dispozițiile Legii nr. 554/2004, trebuie să se țină seama de obiectul acțiunii

judiciare în contencios administrativ, așa cum a fost reglementat în art. 8.

Pentru ca instanța de

contencios administrativ să hotărască cu privire la despăgubirile pentru daune

materiale și morale cauzate, instanța ar trebui să soluționeze cererea al cărei

obiect trebuie să se regăsească în dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr.

554/2004.

Analizând actele depuse la

dosar, motivele de recurs, susținerile părților și dispozițiilor legale

incidente, Înalta Curte va respinge recursul declarat, ca nefondat, pentru

următoarele considerente:

Reclamanta-recurentă a fost

sancționată prin procesul-verbal de contravenție nr. 242 din 13 mai 2004, cu

anularea autorizației de valorificare Seria AV nr. 043/40 din 16 mai 2001.

Această sancțiune

contravențională a fost contestată de recurenta-reclamantă, în conformitate cu

dispozițiile O.G. nr. 2/2001, iar prin sentința civilă nr. 552 din 17 februarie

2005 a Judecătoriei Focșani, a fost admisă plângerea și a fost anulat

procesul-verbal de contravenție nr. 242 din 13 mai 2004, sentință irevocabilă

prin decizia civilă nr. 202 din 24 mai 2005 a Tribunalului Vrancea, secția

comercială și de contencios administrativ.

La dosarul instanței de fond

a fost depusă și plângerea adresată Judecătoriei Focșani, din care rezultă că

recurenta-reclamantă a solicitat, alături de anularea procesului-verbal și

obligarea Ministerului Economiei și Comerțului și a Comisiei Naționale pentru

Reciclarea Materialelor, la plata sumei de 5000 Euro/zi de întârziere pentru

pagubele materiale produse ca urmare a anulării nelegale a autorizației AV

043/40 din 16 mai 2001 și a refuzului de prelungire a autorizației de

valorificare Seria AV nr. 043/40 din 16 mai 2001.

Instanța care a soluționat

plângerea contravențională, nu s-a pronunțat asupra cererii privind obligarea

la plata daunelor materiale, provocate de anularea nelegală a autorizației și

refuzul de prelungire a autorizației de valorificare.

Din cele prezentate rezultă

că litigiul a vizat materia răspunderii contravenționale, având în vedere că

sancțiunea contravențională aplicată prin procesul-verbal de contravenție a

fost anularea autorizației de valorificare Seria AV nr. 043/40, iar plângerea

împotriva sancțiunii aplicate a fost soluționată, în conformitate cu

prevederile O.G. nr. 2/2001, ce reprezintă legea-cadru în materia

contravențiilor, la judecătoria competentă.

În prezenta cauză, se

solicită, din nou, acordarea de despăgubiri materiale ca urmare a emiterii

procesului-verbal de contravenție nr. 242 din 13 mai 2004, în temeiul art. 1

alin. (1) și art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Potrivit art. 1 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004, „orice persoană care se consideră vătămată într-un

drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică,

printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termen legal a unei

cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente,

pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului

legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată”.

În art. 18 sunt arătate

soluțiile pe care instanța de contencios administrativ le poate adopta.

Pentru a putea acorda

despăgubiri pentru daune morale sau materiale, instanța de contencios

administrativ trebuie să fie învestită cu soluționarea unei cereri, în

condițiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În aceste condiții, termenul

de introducere a acțiunii este cel prevăzut de art. 11 alin. (1) din Legea nr.

554/2004, iar instanța de fond a reținut corect că cererea reclamantei a fost

introdusă cu depășirea acestui termen.

În cauză nu sunt incidente

dispozițiile art. 19 din Legea nr. 554/2004, care reglementează posibilitatea

celor care au obținut, în temeiul Legii nr. 554/2004, anularea unui act

administrativ, fără să ceară și despăgubiri în același timp, să solicite

acordarea despăgubirilor cauzate.

De altfel, acțiunea

reclamantei-recurente este tardivă și chiar față de dispozițiile art. 19 din

Legea nr. 554/2004.

Plângerea împotriva

procesului-verbal de contravenție nr. 242/2004, emis de Ministerul Economiei și

Comerțului, a fost formulată la 14 mai 2004, iar în acea plângere,

recurenta-reclamantă aprecia că pagubele create ar fi de 5000 Euro pe zi, ca

urmare a anulării autorizației de valorificare.

În baza art. 312 C. proc.

civ., va fi respins recursul declarat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta SC E. SRL Focșani împotriva sentinței civile nr. 95 din 11

octombrie 2005 a Curții de Apel Galați, secția pentru cauze de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 noiembrie 2006.