ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3905/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la data de 5 octombrie 2004, reclamanta SC R.M. SRL a solicitat, în

contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei și Comerțului și Comisia

Națională pentru Reciclarea Materialelor, obligarea acesteia să-i aprobe prelungirea

autorizației de valorificare a deșeurilor metalice feroase seria AV nr. 251/11

din 25 iulie 2001 și suspendarea adresei nr. 1432/249932, emisă de pârât, prin

care i s-a respins nejustificat cererea de prelungire a autorizației.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că îndeplinește condițiile prevăzute de O.G. nr. 16/2001

privind menținerea valabilității autorizației inițiale, aspect reținut prin

sentința civilă nr. 4326/2002, rămasă definitivă și irevocabilă, de Judecătoria

Reșița.

Prin sentința civilă nr. 438

din 1 noiembrie 2004, Curtea de Apel Timișoara a respins acțiunea formulată de

reclamantă.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța a reținut că adresa nr. 1432/249932/2004, contestată, nu

constituie un act administrativ de refuz, ci doar o corespondență purtată între

reclamantă și pârât.

Hotărârea a fost atacată cu

recurs, iar Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, prin decizia nr. 2430 din 12 aprilie 2005, a casat sentința și a trimis cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță. Cu ocazia

rejudecării, instanța va verifica, prin suplimentare de probatoriu, dacă

reclamanta întrunește cerințele în vederea prelungirii autorizației.

În rejudecare, reclamanta a

precizat acțiunea, în sensul că a solicitat anularea adresei nr. 1432/249932/2004

și a normelor referitoare la procedura privind valorificarea deșeurilor

industriale, aprobate prin Ordinul nr. 265/503/2001.

Prin întâmpinare, pârâtul

Ministerul Economiei și Comerțului a invocat excepția tardivității contestării

ordinului mai sus menționat și a prematurității acestui capăt de cerere.

Curtea de Apel Timișoara,

prin sentința civilă nr. 349/PI din 22 noiembrie 2005, în dosarul nr. 659/CA/2005,

a respins acțiunea formulată de reclamanta SC M.S. SRL Reșița.

Instanța, pentru a pronunța

această hotărâre, a reținut, în esență următoarele:

Față de excepția de

prematuritate a capătului de cerere privind anularea Ordinului nr. 265/503/2001,

instanța a apreciat că este întemeiată, și pe cale de consecință a admis-o,

conform dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Pe fond,

instanța a reținut că prelungirea autorizației se realizează conform art. 10

din Normele aprobate prin Ordinul nr. 265/503/2001, cu respectarea condițiilor

cerute pentru acordarea unei astfel de autorizații. Pentru a obține prelungirea

autorizației, reclamanta trebuie să dețină la Teregova o platformă betonată de minim 5000 mp sau să facă dovada cu certificatul constatator

că la Teregova a fost declarat punct de lucru, autorizația de mediu, extrasul

de balanță a mijloacelor fixe pentru punctul de lucru unde trebuie avut în

proprietate un cântar de minim 10 tone și un încărcător-descărcător, condiții

în care reclamanta nu de încadrează.

Împotriva acestei hotărâri,

în termen legal, a declarat recurs reclamanta SC M.S. SRL Reșița, criticând-o

pentru nelegalitate, invocând în drept art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. și a susținut, în esență, următoarele:

- hotărârea cuprinde

considerente străine de natura cauzei, ceea ce echivalează cu o nemotivare a

soluției pronunțate.

- instanța de fond a

pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal, interpretând în mod greșit

prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, admițând excepția de

prematuritate a capătului de cerere care viza anularea Ordinului nr. 265/503/2001,

din moment ce în cauză se invocase excepția de nelegalitate a ordinului

respectiv.

Acest ultim motiv de recurs

a fost dezvoltat de societatea comercială recurentă și în notele de ședință

depuse cu ocazia dezbaterilor asupra recursului.

A mai susținut că hotărârea

este și netemeinică, instanța de fond reținând în mod greșit că nu ar îndeplini

condițiile legale pentru prelungirea autorizației.

Recursul este neîntemeiat și

va fi respins ca atare.

Verificând hotărârea

instanței de fond, prin prisma motivului de recurs prevăzut la art. 304 pct. 7 C. proc. civ., rezultă că soluția atacată a fost motivată cu respectarea prevederilor art. 261 alin.

(1) C. proc. civ., considerentele acesteia cuprinzând motivele de fapt și

temeiul de drept care au fundamentat adoptarea acesteia, corespunzătoare

naturii litigiului dedus judecății.

Astfel, instanța de fond a

stabilit și a motivat în mod corespunzător că obiectul acțiunii îl constituie

cererea recurentei-reclamante, de prelungire a autorizației A.V. nr. 251/11 din

25 iulie 2001, eliberată de Comisia Națională pentru Reciclarea Materialelor

din cadrul fostului Minister al Industriei și Resurselor, precum și că

respingerea cererii de către autoritatea competentă este justificată de

neîndeplinirea condițiilor expres cerute de Normele aprobate prin Ordinul comun

nr. 265/503/2001, emis de ministrul industriei și resurselor și ministrul administrației

publice.

În ceea ce privește cel

de-al doilea motiv de recurs, prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., rezultă că instanța de fond a interpretat și aplicat în mod corect prevederile art. 7

alin. (1) din Legea nr. 554/2004, recurenta-reclamantă depunând la dosarul

instanței de fond o precizare de acțiune prin care a solicitat anularea

Normelor aprobate prin Ordinul nr. 265/503/2001, iar nu invocând o excepție de

nelegalitate a Normelor respective, așa cum a susținut ulterior în motivele de

recurs și în notele de ședință.

Or, în raport cu acest capăt

de cerere, așa cum a fost precizat de recurenta-reclamantă, în mod corect

instanța de fond a constatat aplicabilitatea prevederilor art. 7 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004, nefiind parcursă procedura recursului administrativ.

Într-adevăr, prin Ordinul

comun nr. 265/503 din 20 august 2001, emis în baza prevederilor art. 9 alin. (1)

din O.U.G. nr. 16/2001 privind gestionarea deșeurilor industriale reciclabile,

au fost aprobate Normele privind procedura de acordare, prelungire, suspendare

sau anulare a autorizației de colectare a deșeurilor industriale reciclabile de

la persoanele fizice și a Normelor privind procedura de acordare, prelungire,

suspendare sau anulare a autorizației de valorificare a deșeurilor industriale,

ordin care constituie un act administrativ ce poate fi atacat în fața

instanțelor de contencios administrativ fie pe calea unei acțiuni, fie pe calea

excepției de nelegalitate.

Or, în cauza de față,

societatea comercială recurentă, așa cum rezultă din precizarea de acțiune, a

atacat actul administrativ pe calea unei acțiuni vizând anularea acestuia,

astfel că în mod legal a verificat îndeplinirea condiției parcurgerii

procedurii plângerii prealabile.

Astfel fiind, cel de-al

doilea motiv de recurs este neîntemeiat, pentru considerentele arătate mai sus.

Cel de-al treilea motiv de

recurs este, la rândul său, neîntemeiat.

Astfel, societatea

comercială a cerut autorității competente prelungirea autorizației de

valorificare a deșeurilor metalice feroase Seria AV nr. 251/11 din 25 iulie

2001, cu valabilitate până la 25 iulie 2004, ceea ce impunea îndeplinirea

condițiilor minime prevăzute în Anexa nr. 2 la Normele aprobate prin Ordinul comun nr. 265/503/2001.

Or, așa cum a reținut și

instanța de fond, societatea comercială recurentă nu îndeplinea aceste condiții

în privința punctului de lucru din localitatea Teregova, județul Caraș-Severin,

ceea ce confirmă caracterul legal al refuzului autorității competente de a

prelungi valabilitatea autorizației respective.

În concluzie, pentru

motivele prezentate mai sus, recursul va fi respins ca nefondat, soluția curții

de apel fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta SC M.S. SRL Reșița împotriva sentinței civile nr. 349/PI din 22

noiembrie 2005 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 noiembrie 2006.