ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3905/2006
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3905/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 5 octombrie 2004, reclamanta SC R.M. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei și Comerțului și Comisia Națională pentru Reciclarea Materialelor, obligarea acesteia să-i aprobe prelungirea autorizației de valorificare a deșeurilor metalice feroase seria AV nr. 251/11 din 25 iulie 2001 și suspendarea adresei nr. 1432/249932, emisă de pârât, prin care i s-a respins nejustificat cererea de prelungire a autorizației. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că îndeplinește condițiile prevăzute de O.G. nr. 16/2001 privind menținerea valabilității autorizației inițiale, aspect reținut prin sentința civilă nr. 4326/2002, rămasă definitivă și irevocabilă, de Judecătoria Reșița.
Prin sentința civilă nr. 438 din 1 noiembrie 2004, Curtea de Apel Timișoara a respins acțiunea formulată de reclamantă. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că adresa nr. 1432/249932/2004, contestată, nu constituie un act administrativ de refuz, ci doar o corespondență purtată între reclamantă și pârât. Hotărârea a fost atacată cu recurs, iar Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 2430 din 12 aprilie 2005, a casat sentința și a trimis cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță. Cu ocazia rejudecării, instanța va verifica, prin suplimentare de probatoriu, dacă reclamanta întrunește cerințele în vederea prelungirii autorizației.
În rejudecare, reclamanta a precizat acțiunea, în sensul că a solicitat anularea adresei nr. 1432/249932/2004 și a normelor referitoare la procedura privind valorificarea deșeurilor industriale, aprobate prin Ordinul nr. 265/503/2001. Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Economiei și Comerțului a invocat excepția tardivității contestării ordinului mai sus menționat și a prematurității acestui capăt de cerere. Curtea de Apel Timișoara, prin sentința civilă nr. 349/PI din 22 noiembrie 2005, în dosarul nr. 659/CA/2005, a respins acțiunea formulată de reclamanta SC M.S. SRL Reșița. Instanța, pentru a pronunța această hotărâre, a reținut, în esență următoarele: Față de excepția de prematuritate a capătului de cerere privind anularea Ordinului nr. 265/503/2001, instanța a apreciat că este întemeiată, și pe cale de consecință a admis-o, conform dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Pe fond, instanța a reținut că prelungirea autorizației se realizează conform art. 10 din Normele aprobate prin Ordinul nr. 265/503/2001, cu respectarea condițiilor cerute pentru acordarea unei astfel de autorizații. Pentru a obține prelungirea autorizației, reclamanta trebuie să dețină la Teregova o platformă betonată de minim 5000 mp sau să facă dovada cu certificatul constatator că la Teregova a fost declarat punct de lucru, autorizația de mediu, extrasul de balanță a mijloacelor fixe pentru punctul de lucru unde trebuie avut în proprietate un cântar de minim 10 tone și un încărcător-descărcător, condiții în care reclamanta nu de încadrează. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs reclamanta SC M.S.
SRL Reșița, criticând-o pentru nelegalitate, invocând în drept art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. și a susținut, în esență, următoarele: - hotărârea cuprinde considerente străine de natura cauzei, ceea ce echivalează cu o nemotivare a soluției pronunțate. - instanța de fond a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal, interpretând în mod greșit prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, admițând excepția de prematuritate a capătului de cerere care viza anularea Ordinului nr. 265/503/2001, din moment ce în cauză se invocase excepția de nelegalitate a ordinului respectiv. Acest ultim motiv de recurs a fost dezvoltat de societatea comercială recurentă și în notele de ședință depuse cu ocazia dezbaterilor asupra recursului.
A mai susținut că hotărârea este și netemeinică, instanța de fond reținând în mod greșit că nu ar îndeplini condițiile legale pentru prelungirea autorizației. Recursul este neîntemeiat și va fi respins ca atare. Verificând hotărârea instanței de fond, prin prisma motivului de recurs prevăzut la art. 304 pct. 7 C. proc. civ., rezultă că soluția atacată a fost motivată cu respectarea prevederilor art. 261 alin. (1) C. proc. civ., considerentele acesteia cuprinzând motivele de fapt și temeiul de drept care au fundamentat adoptarea acesteia, corespunzătoare naturii litigiului dedus judecății. Astfel, instanța de fond a stabilit și a motivat în mod corespunzător că obiectul acțiunii îl constituie cererea recurentei-reclamante, de prelungire a autorizației A.V.
nr. 251/11 din 25 iulie 2001, eliberată de Comisia Națională pentru Reciclarea Materialelor din cadrul fostului Minister al Industriei și Resurselor, precum și că respingerea cererii de către autoritatea competentă este justificată de neîndeplinirea condițiilor expres cerute de Normele aprobate prin Ordinul comun nr. 265/503/2001, emis de ministrul industriei și resurselor și ministrul administrației publice. În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., rezultă că instanța de fond a interpretat și aplicat în mod corect prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, recurenta-reclamantă depunând la dosarul instanței de fond o precizare de acțiune prin care a solicitat anularea Normelor aprobate prin Ordinul nr. 265/503/2001, iar nu invocând o excepție de nelegalitate a Normelor respective, așa cum a susținut ulterior în motivele de recurs și în notele de ședință.
Or, în raport cu acest capăt de cerere, așa cum a fost precizat de recurenta-reclamantă, în mod corect instanța de fond a constatat aplicabilitatea prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, nefiind parcursă procedura recursului administrativ. Într-adevăr, prin Ordinul comun nr. 265/503 din 20 august 2001, emis în baza prevederilor art. 9 alin. (1) din O.U.G. nr. 16/2001 privind gestionarea deșeurilor industriale reciclabile, au fost aprobate Normele privind procedura de acordare, prelungire, suspendare sau anulare a autorizației de colectare a deșeurilor industriale reciclabile de la persoanele fizice și a Normelor privind procedura de acordare, prelungire, suspendare sau anulare a autorizației de valorificare a deșeurilor industriale, ordin care constituie un act administrativ ce poate fi atacat în fața instanțelor de contencios administrativ fie pe calea unei acțiuni, fie pe calea excepției de nelegalitate.
Or, în cauza de față, societatea comercială recurentă, așa cum rezultă din precizarea de acțiune, a atacat actul administrativ pe calea unei acțiuni vizând anularea acestuia, astfel că în mod legal a verificat îndeplinirea condiției parcurgerii procedurii plângerii prealabile. Astfel fiind, cel de-al doilea motiv de recurs este neîntemeiat, pentru considerentele arătate mai sus. Cel de-al treilea motiv de recurs este, la rândul său, neîntemeiat. Astfel, societatea comercială a cerut autorității competente prelungirea autorizației de valorificare a deșeurilor metalice feroase Seria AV nr. 251/11 din 25 iulie 2001, cu valabilitate până la 25 iulie 2004, ceea ce impunea îndeplinirea condițiilor minime prevăzute în Anexa nr. 2 la Normele aprobate prin Ordinul comun nr. 265/503/2001.
Or, așa cum a reținut și instanța de fond, societatea comercială recurentă nu îndeplinea aceste condiții în privința punctului de lucru din localitatea Teregova, județul Caraș-Severin, ceea ce confirmă caracterul legal al refuzului autorității competente de a prelungi valabilitatea autorizației respective. În concluzie, pentru motivele prezentate mai sus, recursul va fi respins ca nefondat, soluția curții de apel fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC M.S. SRL Reșița împotriva sentinței civile nr. 349/PI din 22 noiembrie 2005 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 noiembrie 2006.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.