ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1124/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 102 din 30 martie 2010 Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată acțiunea privind contestația împotriva deciziei nr. 232 din 20 august 2009 emisă de D.G.F.P. Galați, formulată de contestatoarea SC T. SRL Galați, în contradictoriu cu intimatele D.G.F.P. Galați și A.F.P. Galați. Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin decizia de impunere fiscală nr. 1502 din 12 februarie 2009 și raportul de inspecție fiscală - R.I.F. din aceeași dată au fost stabilite în sarcina reclamantei SC T. 2 SRL Galați, obligații fiscale suplimentare în sumă totală de 674.404 RON constând în 568.319 RON impozit pe profit și 106.085 RON majorări de întârziere.

Organele de control au considerat a nu fi deductibilă la calculul venitului impozabil suma de 3.551.993 RON reprezentând marfă achiziționată de la SC I.C. SRL. Refuzul deductibilități a fost motivat prin aceea că furnizarea reclamantei, SC I.C. SRL era declarată inactivă în perioada ianuarie - iulie 2008 când reclamanta a pretins că a cumpărat de la aceasta deșeuri metalice. Această societate a fost declarată inactivă potrivit Ordinului Miniterului Finanțelor Publice nr. 832 din 11 octombrie 2006 publicat în M. Of. nr. 850/17.10.2006. Până la data controlului efectuat reclamantei, sus menționata societate nu a fost reactivată, astfel încât organele fiscale nu au luat în considerațiune operațiunile efectuate de aceasta.

În motivarea deciziei de impunere a fost invocat art. 21 alin. (4) lit. r) din C. fisc., potrivit căruia „nu sunt deductibile cheltuielile înregistrate în evidența contabilă, care au la bază un document emis de un contribuabil inactiv a cărui certificat de înregistrare fiscală a fost suspendat". Contestația formulată împotriva acestor acte administrative a fost respinsă prin decizia nr. 232 din 20 august 2009. În motivarea acțiunii de anulare a actelor de impunere fiscală și constatare a nelegalității Ordinului Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 832 din 11 octombrie 2006, reclamanta a susținut că deși furnizorul SC I.C. SRL figura ca fiind inactiv în perioada în care au fost efectuate tranzacțiile menționate în R.I.F., totuși acesta a desfășurat activități generatoare de venituri, depunând declarații fiscale.

Faptul că cererea acesteia de scoatere de pe lista contribuabililor inactivi a fost făcută cu mare întârziere nu-i poate fi imputată în privința derulării operațiunilor comerciale efectuate în realitate. A invocat totodată și nelegalitatea Ordinului Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 832 din 11 octombrie 2006. Cu privire la nelegalitatea Ordinului Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 832 din 11 octombrie 2006, s-a apreciat că în afară de susținerile reclamantei privitoare la declararea ca inactivă a SC I.C. SRL, reclamanta nu a făcut nicio susținere referitoare la neconcordanța cu legea a actului normativ criticat. Cel care invocă excepția de nelegalitate, a apreciat instanța de fond, are obligația de a arăta motivele de nelegalitate a actului administrativ pe care le consideră susceptibile să influențeze soluționarea fondului în cauza dedusă judecății.

Cum reclamanta nu a făcut nici susțineri și nici dovezi în acest sens, acest capăt de cerere a fost respins ca nefondat. În ceea ce privește actele de impunere fiscală, Curtea de Apel a constatat corectă măsura dispusă de organele fiscale, atâta vreme cât operațiunile fiscale incriminate au fost într-adevăr efectuate cu o societate declarată inactivă. Dispozițiunile art. 21 din C. fisc. invocate de către autoritatea pârâtă sunt de strictă interpretare, legiuitorul nefăcând nici o distincție între contribuabilii inactivi care desfășoară activitate, chiar împotriva legii și cei ce nu desfășoară efectiv activitate. În fine, prima instanță a mai reținut că susținerile reclamantei potrivit cărora ar fi fost culpa organelor fiscale care nu au soluționat cu celeritate cererea SC I.C.

SRL de a fi reactivată, sunt lipsite de relevanță juridică, starea de inactivitate fiind una de necontestat în plan formal și procedural. Împotriva hotărârii instanței de fond, reclamanta SC T. SRL Galați a declarat recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică întrucât a fost dată cu interpretarea greșită a legii. Se apreciază în motivele de recurs că prima instanță nu a făcut decât să menționeze foarte succint că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 21 din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc., din actele depuse rezultând că acest alin. este citat și în decizia nr. 232/2009, recurentul arătând clar că trebuiesc îndeplinite cumulativ condițiile impuse de lege. Recursul este întemeiat și va fi admis pentru următoarele considerente: La instanța de fond prin sentința civilă atacată, contestatoarea prin reprezentant legal a invocat excepția de nelegalitate a Ordinului Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 832/2006.

Acest ordin a fost emis în 11 octombrie 2006 de Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală, care însă nu a figurat ca parte la soluționarea pricinii de către Curtea de Apel Galați. Conform art. 4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 instanța competentă se pronunță în ședința publică cu citarea părților și a emitentului actului în litigiu. Față de aceste considerente și de dispozițiile legale mai sus invocate, constatându-se că hotărârea judecătorească a fost pronunțată fără a fi citat emitentul ordinului în raport cu care s-a invocat excepția de nelegalitate, Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul declarat de SC T. SRL Galați și va casa sentința cu trimitere spre rejudecare aceleiași instanțe.

Cu ocazia rejudecării pricinii se va cita Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală emitentul actului administrativ, Ordinul nr. 832/2006.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de SC T. SRL Galați, împotriva sentinței civile nr. 102 din 30 martie 2010 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 februarie 2011.