ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1124/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 102 din 30 martie 2010 Curtea

de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată

acțiunea privind contestația împotriva deciziei nr. 232 din 20 august 2009 emisă

de D.G.F.P. Galați, formulată de contestatoarea SC T. SRL Galați, în contradictoriu

cu intimatele D.G.F.P. Galați și A.F.P. Galați.

Pentru a hotărî astfel

prima instanță a reținut că prin decizia de impunere fiscală nr. 1502 din 12

februarie 2009 și raportul de inspecție fiscală - R.I.F. din aceeași dată au fost

stabilite în sarcina reclamantei SC T. 2 SRL Galați, obligații fiscale suplimentare

în sumă totală de 674.404 RON constând în 568.319 RON impozit pe profit și 106.085

RON majorări de întârziere.

Organele de control au

considerat a nu fi deductibilă la calculul venitului impozabil suma de 3.551.993

RON reprezentând marfă achiziționată de la SC I.C. SRL. Refuzul deductibilități

a fost motivat prin aceea că furnizarea reclamantei, SC I.C. SRL era declarată inactivă

în perioada ianuarie - iulie 2008 când reclamanta a pretins că a cumpărat de la

aceasta deșeuri metalice. Această societate a fost declarată inactivă potrivit Ordinului

Miniterului Finanțelor Publice nr. 832 din 11 octombrie 2006 publicat în M. Of.

nr. 850/17.10.2006.

Până la data controlului

efectuat reclamantei, sus menționata societate nu a fost reactivată, astfel încât

organele fiscale nu au luat în considerațiune operațiunile efectuate de aceasta.

În motivarea deciziei

de impunere a fost invocat art. 21 alin. (4) lit. r) din C. fisc., potrivit căruia

„nu sunt deductibile cheltuielile înregistrate în evidența contabilă, care au la

bază un document emis de un contribuabil inactiv a cărui certificat de înregistrare

fiscală a fost suspendat".

Contestația formulată

împotriva acestor acte administrative a fost respinsă prin decizia nr. 232 din

20 august 2009.

În motivarea acțiunii

de anulare a actelor de impunere fiscală și constatare a nelegalității Ordinului

Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 832 din 11

octombrie 2006, reclamanta a susținut că deși furnizorul SC I.C. SRL figura ca fiind

inactiv în perioada în care au fost efectuate tranzacțiile menționate în R.I.F.,

totuși acesta a desfășurat activități generatoare de venituri, depunând declarații

fiscale. Faptul că cererea acesteia de scoatere de pe lista contribuabililor inactivi

a fost făcută cu mare întârziere nu-i poate fi imputată în privința derulării operațiunilor

comerciale efectuate în realitate. A invocat totodată și nelegalitatea Ordinului

Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 832 din 11

octombrie 2006.

Cu privire la nelegalitatea

Ordinului Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 832 din

11 octombrie 2006, s-a apreciat că în afară de susținerile reclamantei privitoare

la declararea ca inactivă a SC I.C. SRL, reclamanta nu a făcut nicio susținere referitoare

la neconcordanța cu legea a actului normativ criticat.

Cel care invocă excepția

de nelegalitate, a apreciat instanța de fond, are obligația de a arăta motivele

de nelegalitate a actului administrativ pe care le consideră susceptibile să influențeze

soluționarea fondului în cauza dedusă judecății.

Cum reclamanta nu a făcut

nici susțineri și nici dovezi în acest sens, acest capăt de cerere a fost respins

ca nefondat.

În ceea ce privește actele

de impunere fiscală, Curtea de Apel a constatat corectă măsura dispusă de organele

fiscale, atâta vreme cât operațiunile fiscale incriminate au fost într-adevăr efectuate

cu o societate declarată inactivă. Dispozițiunile art. 21 din C. fisc. invocate

de către autoritatea pârâtă sunt de strictă interpretare, legiuitorul nefăcând nici

o distincție între contribuabilii inactivi care desfășoară activitate, chiar împotriva

legii și cei ce nu desfășoară efectiv activitate.

În fine, prima instanță

a mai reținut că susținerile reclamantei potrivit cărora ar fi fost culpa organelor

fiscale care nu au soluționat cu celeritate cererea SC I.C. SRL de a fi reactivată,

sunt lipsite de relevanță juridică, starea de inactivitate fiind una de necontestat

în plan formal și procedural.

Împotriva hotărârii instanței

de fond, reclamanta SC T. SRL Galați a declarat recurs, criticând-o ca nelegală

și netemeinică întrucât a fost dată cu interpretarea greșită a legii.

Se apreciază în motivele

de recurs că prima instanță nu a făcut decât să menționeze foarte succint că în

speță sunt aplicabile dispozițiile art. 21 din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc.,

din actele depuse rezultând că acest alin. este citat și în decizia nr. 232/2009,

recurentul arătând clar că trebuiesc îndeplinite cumulativ condițiile impuse de

lege.

Recursul este întemeiat

și va fi admis pentru următoarele considerente:

La instanța de fond prin

sentința civilă atacată, contestatoarea prin reprezentant legal a invocat excepția

de nelegalitate a Ordinului Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 832/2006.

Acest ordin a fost emis

în 11 octombrie 2006 de Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală,

care însă nu a figurat ca parte la soluționarea pricinii de către Curtea de Apel

Galați. Conform art. 4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 instanța competentă se pronunță

în ședința publică cu citarea părților și a emitentului actului în litigiu.

Față de aceste considerente

și de dispozițiile legale mai sus invocate, constatându-se că hotărârea judecătorească

a fost pronunțată fără a fi citat emitentul ordinului în raport cu care s-a invocat

excepția de nelegalitate, Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul

declarat de SC T. SRL Galați și va casa sentința cu trimitere spre rejudecare aceleiași

instanțe.

Cu ocazia rejudecării

pricinii se va cita Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală emitentul

actului administrativ, Ordinul nr. 832/2006.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de SC T. SRL Galați, împotriva sentinței civile nr. 102 din 30 martie 2010 a Curții

de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată

și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 februarie 2011.