ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2824/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin cererea înregistrată la data de 10 septembrie 2009 pe

rolul Curții de Apel Galați, reclamanta SC T.2 SRL – Galați, în contradictoriu

cu pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați, Administrația

Finanțelor Publice Galați și președintele Agenției Naționale de Administrare

Fiscală, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună

anularea Deciziei nr. 232 din 20 august 2009 emisă de Direcția Generală a

Finanțelor Publice Galați, prin care a fost respinsă contestația formulată

împotriva deciziei de impunere și a raportul de inspecție fiscală nr. 1502 din

12 februarie 2009 emise de Administrația Finanțelor Publice pentru

Contribuabili Mijlocii Galați, prin care au fost impuse societății obligații

fiscale suplimentare în valoare de 674.404 lei, din care: impozit pe profit

568.319 lei și majorări de întârziere 106.085 lei.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat, în esență, următoarele:

Prin decizia de impunere și Raportul

de inspecție fiscală au fost stabilite în sarcina societății obligații fiscale

suplimentare în sumă totală de 674.404 lei constând în 568319 lei impozit pe

profit și 106.085 lei majorări de întârziere, întrucât organele de control au

considerat a nu fi deductibilă la calculul venitului impozabil suma de

3.551.993 lei reprezentând marfă achiziționată de la SC I.C. SRL, motivat de

faptul că, în perioada ianuarie – iulie 2008, când reclamanta a pretins că a

cumpărat de la societatea respectivă deșeuri metalice, SC I.C. SRL era

inactivă, fiind declarată astfel prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr.

832 din 11 octombrie 2006, publicat în M. Of. al României, partea 1, nr. 850

din 17 octombrie 2006. organele fiscale au avut în vedere dispozițiile art. 21 alin.

(4) lit. r) din C. fisc.

Contestația formulată de societate

împotriva deciziei de impunere și raportului de inspecție fiscală a fost

respinsă prin Decizia nr. 232 din 20 august 2009.

Reclamanta susține că, deși

furnizorul SC I.C. SRL figura ca inactiv în perioada în care au fost efectuate

tranzacțiile menționate în raportul de inspecție fiscală, totuși acesta a

desfășurat activități generatoare de venituri, depunând declarații fiscale, iar

faptul că cererea acestei societăți de scoatere de pe lista contribuabililor

inactivi a fost formulată cu mare întârziere nu-i poate fi imputată reclamantei

în privința derulării operațiunilor comerciale efectuate în realitate.

La data de 30 octombrie 2009,

reclamanta a invocat nelegalitatea Ordinului președintelui Agenției Naționale

de Administrare Fiscală nr. 832 din 11 octombrie  2006 pentru aprobarea Listei

contribuabililor inactivi și a Listei contribuabililor reactivați.

Prin Sentința nr. 102 din 30 martie 2010,

Curtea de Apel Galați a respins ca nefondată acțiunea reclamantei, reținând, în

esență, următoarele:

Cu privire la nelegalitatea Ordinului

președintelui A.N.A.F. nr. 832 din 11 octombrie 2006, în afară de susținerile privitoare

la declararea ca inactivă a SC I.C. SRL, reclamanta nu a formulat nicio

susținere referitoare la neconcordanța cu legea a respectivului act

administrativ.

În ceea ce privește actele de

impunere fiscală, Curtea de apel a constatat a fi corectă măsura dispusă de

organele fiscale, atâta vreme cât operațiunile fiscale incriminate au fost

efectuate cu o societate declarată inactivă, fiind incidente dispozițiile art. 21

din C. fisc., invocate de către autoritatea pârâtă, care sunt de strictă

interpretare, legiuitorul nefăcând nicio distincție între contribuabilii

inactivi care desfășoară activitate, chiar împotriva legii, și cei ce nu

desfășoară efectiv activitate.

Susținerile reclamantei referitoare

la culpa organelor fiscale care nu au soluționat cu celeritate cererea SC I.C.

SRL de a fi reactivată, sunt lipsite de relevanță juridică, starea de

inactivitate fiind una de necontestat în plan formal și procedural.

T.2 SRL – Galați

Împotriva Sentinței nr. 102 din 30

martie 2010 a Curții de Apel Galați a declarat recurs reclamanta SC T.2 SRL –

Galați, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin Decizia nr. 1124 din 24

februarie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal a admis recursul declarat de SC T.2 SRL Galați

împotriva sentinței nr. 102 din 30 martie 2010 a Curții de Apel Galați, secția contencios

administrativ și fiscal, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre

rejudecare la aceeași instanță, reținând că, în mod nelegal, nu a fost citat în

cauză și președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în calitate

de emitent al ordinului a cărui nelegalitate a fost invocată de reclamantă.

În rejudecare, Curtea de Apel Galați

a dispus citarea președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în

calitate de emitent al Ordinului nr. 832/2006 și, rejudecând cauza în fond,

prin Sentința civilă nr. 210 din 28 iunie 2011, a admis acțiunea reclamantei

și, în consecință, a dispus anularea Raportului de inspecție fiscală și a

Decizia de impunere nr. 1502/2009 emise de Administrația Finanțelor Publice

Galați și a exonerat pe reclamanta SC T.2 SRL – Galați de plata datoriilor

bugetare stabilite prin actele de impunere anulate.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în esență, că în privința SC I.C. SRL nu sunt

întrunite condițiile prevăzute de art. 21 alin. (4) lit. r) din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal, deoarece contribuabilului declarat inactiv trebuia să i

se suspende și certificatul de înregistrare fiscală, pentru ca incidentul

intervenit în activitatea acestuia să devină opozabil tuturor. Or, din adresa

O.R.C. Galați nr. 48662 din 22 octombrie 2009, nu rezultă că s-ar fi făcut

mențiuni în acest sens în Registrul Comerțului, așa încât din acest punct de

vedere declarația de inactivitate este inoperantă.

Pe cale de consecință, Curtea de

apel, reținând nelegalitatea Ordinului nr. 832 din 11 octombrie 2006 emis de

președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală în privința SC I.C. SRL,

a apreciat că operațiunile efectuate de către reclamantă cu acest comerciant

sunt valabile, astfel că nu subzistă aprecierea organelor fiscale privind

nerealitatea achizițiilor efectuate de societate.

Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați și Agenția Națională de

Administrare Fiscală împotriva Sentinței civile nr. 210 din 28 iunie 2011 a

Curții de Apel Galați.

6.1. Recursul formulat de pârâta

D.G.F.P. Galați.

Motivele de recurs sunt întemeiate

pe dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

Recurenta consideră că în mod greșit

instanța de fond a reținut neîntrunirea condițiilor prevăzute de art. 21 alin. (4)

lit. r) din Legea nr. 57/ 2003, deoarece data declarării/încetării stării de

inactivitate este data publicării în M. Of. al României a Ordinului

Președintelui A.N.A.F., emis în acest sens.

Suspendarea la care face referire

instanța de fond este o suspendare de drept, conform art. 4 din O.P. A.N.A.F. nr.

575/2006, fără a îndeplinirea vreunei formalități.

6.2. Recursul formulat de pârâta

Agenția Națională de Administrare Fiscală.

Motivele de recurs sunt întemeiate

pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurenta critică respingerea

excepției lipsei calității procesuale pasive a Președintelui A.N.A.F.,

avându-se în vedere că ordinul atacat este un act administrativ normativ ce

emană de la un organ administrativ și prin care se statornicesc norme juridice

cu caracter general.

Sunt invocate prevederile art. 1 și

4 alin. (2) pct. 37,art. 12 alin. (1), art. 12 alin. (3), art. 12 alin. (8) și art.

4 alin. (2) pct. 8 din H.G. nr. 109/2009 privind organizarea și funcționarea

A.N.A.F.

Pe fondul cauzei, recurenta

consideră că prima instanță nu a ținut seama de prevederile legale incidente,

respectiv art. 1 și 3 din O.P. A.N.A.F. nr. 575/2006.

intimata-reclamantă S.C. Tastrom 2 SRL Galați.

Prin întâmpinare, intimata solicită

respingerea recursurilor ca nefondate.

Hotărârea instanței de fond este

legală și temeinică, în speță nu sunt întrunite prevederile art. 21 alin. (4) lit.

r) C. proc. civ., au fost depuse toate documentele doveditoare, iar

contribuabilului SC I.C. SRL, deși declarat inactiv, nu i s-a suspendat

certificatul de înregistrare fiscală, ci i s-a emis un certificat nou cu nr. B0526969

din 31 martie 2005.

II. Considerentele Înaltei Curți,

instanța competentă să soluționeze calea de atac exercitată

motivele ce vor fi arătate în continuare.

1.1. Din oficiu, instanța de recurs

a pus în discuția părților motivul de recurs de ordine publică, prevăzut de art.

304 pct. 1 C. proc. civ., când instanța nu a fost alcătuită potrivit

dispozițiilor legale.

Se constată că Sentința nr. 2010 din

28 iunie 2011 pronunțată în rejudecare a fost dată de același judecător care a hotărât

și în primul ciclu procesual, prin Sentința nr. 102 din 30 martie 2010.

Cele două hotărâri judecătorești au

analizat fondul cauzei, astfel încât judecătorul ce a pronunțat sentința

recurată în prezentul dosar se află în incompatibilitate, situație prevăzută de

art. 24 alin. (4) C. proc. civ. și sancționată de dispozițiile art. 312 alin. (3)

teza a II-a C. proc. civ. prin casarea hotărârii astfel pronunțată, ca o

garanție a imparțialității judecătorului.

1.2. Se mai reține că deși prin

Decizia civilă nr. 1124 din 24 februarie 2011, Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a dispus ca excepția de

nelegalitate a Ordinului nr. 832/2006 să fie soluționată în contradictoriu cu

emitentul actului, Președintele A.N.A.F., conform dispozițiilor art. 4 din

Legea nr. 554/2004 modificată și completată, instanța de rejudecare nu a citat

în dosar în calitate de pârât pe președintele A.N.A.F.

Mai mult, deși a respins excepția

lipsei calității procesuale pasive a președintelui A.N.A.F., la dosar nu se

regăsește dovada citării acestuia în proces, alături de instituția al cărei

conducător este, respectiv Agenția Națională de Administrare Fiscală.

alin. (1) teza I și alin. (3) C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin. (3) din

Legea nr. 554/2004 modificată și completată, recursurile vor fi admise,

sentința atacată va fi casată, urmând a se trimite cauza spre rejudecare

aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Generală a Finanțelor

Publice Galați împotriva sentinței civile nr. 210 din 28 iunie 2011 a Curții de

Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite

cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 7 iunie 2012.