ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2824/2012

Obiectul acțiunii. Prin cererea înregistrată la data de 10 septembrie 2009 pe rolul Curții de Apel Galați, reclamanta SC T.2 SRL – Galați, în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați, Administrația Finanțelor Publice Galați și președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea Deciziei nr. 232 din 20 august 2009 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați, prin care a fost respinsă contestația formulată împotriva deciziei de impunere și a raportul de inspecție fiscală nr. 1502 din 12 februarie 2009 emise de Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii Galați, prin care au fost impuse societății obligații fiscale suplimentare în valoare de 674.404 lei, din care: impozit pe profit 568.319 lei și majorări de întârziere 106.085 lei. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat, în esență, următoarele: Prin decizia de impunere și Raportul de inspecție fiscală au fost stabilite în sarcina societății obligații fiscale suplimentare în sumă totală de 674.404 lei constând în 568319 lei impozit pe profit și 106.085 lei majorări de întârziere, întrucât organele de control au considerat a nu fi deductibilă la calculul venitului impozabil suma de 3.551.993 lei reprezentând marfă achiziționată de la SC I.C. SRL, motivat de faptul că, în perioada ianuarie – iulie 2008, când reclamanta a pretins că a cumpărat de la societatea respectivă deșeuri metalice, SC I.C. SRL era inactivă, fiind declarată astfel prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 832 din 11 octombrie 2006, publicat în M. Of. al României, partea 1, nr. 850 din 17 octombrie 2006. organele fiscale au avut în vedere dispozițiile art. 21 alin. (4) lit. r) din C. fisc. Contestația formulată de societate împotriva deciziei de impunere și raportului de inspecție fiscală a fost respinsă prin Decizia nr. 232 din 20 august 2009. Reclamanta susține că, deși furnizorul SC I.C. SRL figura ca inactiv în perioada în care au fost efectuate tranzacțiile menționate în raportul de inspecție fiscală, totuși acesta a desfășurat activități generatoare de venituri, depunând declarații fiscale, iar faptul că cererea acestei societăți de scoatere de pe lista contribuabililor inactivi a fost formulată cu mare întârziere nu-i poate fi imputată reclamantei în privința derulării operațiunilor comerciale efectuate în realitate. La data de 30 octombrie 2009, reclamanta a invocat nelegalitatea Ordinului președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 832 din 11 octombrie 2006 pentru aprobarea Listei contribuabililor inactivi și a Listei contribuabililor reactivați.

Hotărârea instanței de fond. Prin Sentința nr. 102 din 30 martie 2010, Curtea de Apel Galați a respins ca nefondată acțiunea reclamantei, reținând, în esență, următoarele: Cu privire la nelegalitatea Ordinului președintelui A.N.A.F. nr. 832 din 11 octombrie 2006, în afară de susținerile privitoare la declararea ca inactivă a SC I.C. SRL, reclamanta nu a formulat nicio susținere referitoare la neconcordanța cu legea a respectivului act administrativ. În ceea ce privește actele de impunere fiscală, Curtea de apel a constatat a fi corectă măsura dispusă de organele fiscale, atâta vreme cât operațiunile fiscale incriminate au fost efectuate cu o societate declarată inactivă, fiind incidente dispozițiile art. 21 din C. fisc., invocate de către autoritatea pârâtă, care sunt de strictă interpretare, legiuitorul nefăcând nicio distincție între contribuabilii inactivi care desfășoară activitate, chiar împotriva legii, și cei ce nu desfășoară efectiv activitate. Susținerile reclamantei referitoare la culpa organelor fiscale care nu au soluționat cu celeritate cererea SC I.C. SRL de a fi reactivată, sunt lipsite de relevanță juridică, starea de inactivitate fiind una de necontestat în plan formal și procedural.

Recursul declarat de reclamanta SC T.2 SRL – Galați Împotriva Sentinței nr. 102 din 30 martie 2010 a Curții de Apel Galați a declarat recurs reclamanta SC T.2 SRL – Galați, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Hotărârea instanței de recurs. Prin Decizia nr. 1124 din 24 februarie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul declarat de SC T.2 SRL Galați împotriva sentinței nr. 102 din 30 martie 2010 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, reținând că, în mod nelegal, nu a fost citat în cauză și președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în calitate de emitent al ordinului a cărui nelegalitate a fost invocată de reclamantă.

Hotărârea instanței de rejudecare. În rejudecare, Curtea de Apel Galați a dispus citarea președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în calitate de emitent al Ordinului nr. 832/2006 și, rejudecând cauza în fond, prin Sentința civilă nr. 210 din 28 iunie 2011, a admis acțiunea reclamantei și, în consecință, a dispus anularea Raportului de inspecție fiscală și a Decizia de impunere nr. 1502/2009 emise de Administrația Finanțelor Publice Galați și a exonerat pe reclamanta SC T.2 SRL – Galați de plata datoriilor bugetare stabilite prin actele de impunere anulate. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că în privința SC I.C. SRL nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 21 alin. (4) lit. r) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, deoarece contribuabilului declarat inactiv trebuia să i se suspende și certificatul de înregistrare fiscală, pentru ca incidentul intervenit în activitatea acestuia să devină opozabil tuturor. Or, din adresa O.R.C. Galați nr. 48662 din 22 octombrie 2009, nu rezultă că s-ar fi făcut mențiuni în acest sens în Registrul Comerțului, așa încât din acest punct de vedere declarația de inactivitate este inoperantă. Pe cale de consecință, Curtea de apel, reținând nelegalitatea Ordinului nr. 832 din 11 octombrie 2006 emis de președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală în privința SC I.C. SRL, a apreciat că operațiunile efectuate de către reclamantă cu acest comerciant sunt valabile, astfel că nu subzistă aprecierea organelor fiscale privind nerealitatea achizițiilor efectuate de societate.

Recursurile formulate de pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați și Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva Sentinței civile nr. 210 din 28 iunie 2011 a Curții de Apel Galați. 6.1. Recursul formulat de pârâta D.G.F.P. Galați. Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 și art. 304 1 C. proc. civ. Recurenta consideră că în mod greșit instanța de fond a reținut neîntrunirea condițiilor prevăzute de art. 21 alin. (4) lit. r) din Legea nr. 57/ 2003, deoarece data declarării/încetării stării de inactivitate este data publicării în M. Of. al României a Ordinului Președintelui A.N.A.F., emis în acest sens. Suspendarea la care face referire instanța de fond este o suspendare de drept, conform art. 4 din O.P. A.N.A.F. nr. 575/2006, fără a îndeplinirea vreunei formalități. 6.2. Recursul formulat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală. Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurenta critică respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Președintelui A.N.A.F., avându-se în vedere că ordinul atacat este un act administrativ normativ ce emană de la un organ administrativ și prin care se statornicesc norme juridice cu caracter general. Sunt invocate prevederile art. 1 și 4 alin. (2) pct. 37,art. 12 alin. (1), art. 12 alin. (3), art. 12 alin. (8) și art. 4 alin. (2) pct. 8 din H.G. nr. 109/2009 privind organizarea și funcționarea A.N.A.F. Pe fondul cauzei, recurenta consideră că prima instanță nu a ținut seama de prevederile legale incidente, respectiv art. 1 și 3 din O.P. A.N.A.F. nr. 575/2006.

Apărările formulate de intimata-reclamantă S.C. Tastrom 2 SRL Galați. Prin întâmpinare, intimata solicită respingerea recursurilor ca nefondate. Hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, în speță nu sunt întrunite prevederile art. 21 alin. (4) lit. r) C. proc. civ., au fost depuse toate documentele doveditoare, iar contribuabilului SC I.C. SRL, deși declarat inactiv, nu i s-a suspendat certificatul de înregistrare fiscală, ci i s-a emis un certificat nou cu nr. B0526969 din 31 martie 2005. II. Considerentele Înaltei Curți, instanța competentă să soluționeze calea de atac exercitată 1. Recursurile sunt fondate pentru motivele ce vor fi arătate în continuare. 1.1. Din oficiu, instanța de recurs a pus în discuția părților motivul de recurs de ordine publică, prevăzut de art. 304 pct. 1 C. proc. civ., când instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale. Se constată că Sentința nr. 2010 din 28 iunie 2011 pronunțată în rejudecare a fost dată de același judecător care a hotărât și în primul ciclu procesual, prin Sentința nr. 102 din 30 martie 2010. Cele două hotărâri judecătorești au analizat fondul cauzei, astfel încât judecătorul ce a pronunțat sentința recurată în prezentul dosar se află în incompatibilitate, situație prevăzută de art. 24 alin. (4) C. proc. civ. și sancționată de dispozițiile art. 312 alin. (3) teza a II-a C. proc. civ. prin casarea hotărârii astfel pronunțată, ca o garanție a imparțialității judecătorului. 1.2. Se mai reține că deși prin Decizia civilă nr. 1124 din 24 februarie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a dispus ca excepția de nelegalitate a Ordinului nr. 832/2006 să fie soluționată în contradictoriu cu emitentul actului, Președintele A.N.A.F., conform dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, instanța de rejudecare nu a citat în dosar în calitate de pârât pe președintele A.N.A.F. Mai mult, deși a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a președintelui A.N.A.F., la dosar nu se regăsește dovada citării acestuia în proces, alături de instituția al cărei conducător este, respectiv Agenția Națională de Administrare Fiscală. 2. Față de acestea, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I și alin. (3) C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, recursurile vor fi admise, sentința atacată va fi casată, urmând a se trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.