ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2781/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. nr. 634 din 11 decembrie 2012, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondate excepția de nelegalitate a Ordinului nr. 832/2006 emis de Președintele ANAF, anexa 1, poz. XX și contestația împotriva deciziei nr. 232 din 20 august 2009 emisă de D.G.F.P. Galați, formulată de contestatoarea SC T. SRL, în contradictoriu cu intimatele Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați, Administrația Finanțelor Publice Galați.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut în esență următoarele: Reclamanta SC T. SRL Galați, în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați, Administrația Finanțelor Publice Galați, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea deciziei nr. 232 din 20 august 2009 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați, prin care a fost respinsă contestația formulată împotriva deciziei de impunere și a raportul de inspecție fiscală din 12 februarie 2009 emise de Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii Galați, prin care au fost impuse societății obligații fiscale suplimentare în valoare de 674.404 RON, din care: impozit pe profit 568.319 RON și majorări de întârziere 106.085 RON.

De asemenea, reclamanta a invocat, la data de 30 octombrie 2009, nelegalitatea Ordinului președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 832/2006 pentru aprobarea Listei contribuabililor inactivi și a Listei contribuabililor reactivați. Prin sentința nr. 102 din 30 martie 2010, Curtea de Apel Galați a respins ca nefondată acțiunea reclamantei, reținând, în esență, nu au fost formulate nici o susținere referitoare la neconcordanța cu legea a Ordinului președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 832/2006.

În ceea ce privește actele de impunere fiscală, s-a constatat a fi corectă măsura dispusă de organele fiscale, atâta vreme cât operațiunile fiscale incriminate au fost efectuate cu o societate declarată inactivă, fiind incidente dispozițiile art. 21 C. fisc., invocate de către autoritatea pârâtă, care sunt de strictă interpretare, legiuitorul nefăcând nici o distincție între contribuabilii inactivi care desfășoară activitate, chiar împotriva legii, și cei ce nu desfășoară efectiv activitate.

Împotriva sentinței nr. 102 din 30 martie 2010 a Curții de Apel Galați a declarat recurs reclamanta SC T. SRL Galați, iar prin decizia nr. 1124 din 24 februarie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de SC T. SRL Galați, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, reținând că, în mod nelegal, nu a fost citat în cauză și președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în calitate de emitent al ordinului a cărui nelegalitate a fost invocată de reclamantă.

Curtea de Apel Galați, rejudecând cauza, a dispus citarea președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în calitate de emitent al Ordinului nr. 832/2006 și, rejudecând cauza în fond, prin sentința civilă nr. 210 din 28 iunie 2011, a admis acțiunea reclamantei și, în consecință, a dispus anularea raportului de inspecție fiscală și a decizia de impunere nr. 1502/2009 emise de Administrația Finanțelor Publice Galați și a exonerat pe reclamanta SC T. SRL Galați de plata datoriilor bugetare stabilite prin actele de impunere anulate. Împotriva acestei sentințe civile au declarat recurs pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați și Agenția Națională de Administrare Fiscală, iar prin decizia nr. 2824/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, au fost admise recursurile, s-a casat sentința civilă și s-a trimis cauza spre rejudecare.

În rejudecare, s-a apreciat că excepția de nelegalitate a Ordinului nr. 832/2006 emis de președintele ANAF, anexa 1, poziția XX este nefondată, neputând fi reținută critica reclamantei că acest ordin este nelegal, pe motiv că nu i s-a suspendat contribuabilului certificatul de înregistrare emis la data de 31 martie 2005, întrucât a intervenit o suspendare de drept a certificatului de înregistrare fiscală, conform art. 4 din Ordinul ANAF nr. 575/2006. Pe fondul cauzei, s-a constatat că prin decizia nr. 232/2009, emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați, au fost stabilite în sarcina societății obligații fiscale suplimentare, în sumă totală de 674.404 RON, constând în 568.319 RON impozit pe profit și 106.085 RON majorări de întârziere, întrucât s-a considerat a nu fi deductibilă la calculul venitului impozabil suma de 3.551.993 RON, reprezentând marfă achiziționată de la SC I.C.

SRL, deoarece, în perioada ianuarie – iulie 2008, SC I.C. SRL era inactivă, fiind declarată astfel prin Ordinul Ministrului finanțelor publice nr. 832/2006, publicat în M. Of. al României, Partea I, nr. 850/17.10.2006, conform dispozițiile art. 21 alin. (4) lit. r) din C. fisc. În fine, s-a constatat că reclamanta nu a luat toate măsurile de diligentă, efectuând tranzacții comerciale cu o societate inactivă, neputând fi reținută nici apărarea reclamantei potrivit căreia organul constatator a soluționat cu mare întârziere cererea SC I.C. SRL de a fi reactivată, având în vedere că potrivit dispozițiilor art. 21 alin. (4) lit. r) din C. fisc., operațiunile comerciale nu sunt deductibile cât timp societatea este inactivă . Împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs SC T. SRL criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.

Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, în motivarea ei punându-se accent pe greșita dezlegare dată excepției de nelegalitate a Ordinului nr. 832/2006 emis de Președintele ANAF (în continuare OPANAF) și subliniindu-se că o analiză corectă a motivelor invocate de recurenta-reclamantă și faptul că însuși legiuitorul a modificat prin ordine succesive Ordinul nr. 575/2006 tocmai pentru a clarifica necesitatea îndeplinirii celor două condiții cumulative la declararea contribuabilului inactiv sunt argumente de natură a schimba în tot sentința recurată în sensul admiterii excepției de nelegalitate a Ordinului nr. 823/2006 anexa 1, poz.

XX, admiterii contestației formulate împotriva deciziei nr. 232/2009 a Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați, cu consecința anulării raportului de inspecție fiscală emis de AFP Galați din 12 februarie 2009. În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că este incorectă constatarea instanței de fond că reclamanta nu a luat toate măsurile de diligență, efectuarea de tranzacții comerciale cu o societate inactivă nu poate constitui în acest caz culpa societății reclamante ci a organului fiscal care nu și-a îndeplinit obligația legală de a anula certificatul de înregistrare fiscală a contribuabilului SC I.C. SRL, după ce l-a declarat inactiv în mod ilegal și abuziv, certificat care nefiind anulat i-a permis acestuia să-și desfășoare activitatea în mod normal.

Instanța de fond nu a ținut cont de proba care atestă eliberarea noului certificat de înregistrare fiscală emis la data de 30 aprilie 2008, ceea ce vine în neconcordanță cu afirmația instanței că nu s-au luat toate măsurile de diligență. La efectuarea tranzacțiilor SC I.C. SRL a prezentat certificat de înregistrare fiscală, astfel că reprezentanții societății reclamante nu au putut bănui că această societate este declarată inactivă. Sancțiunea suspendării de drept prevăzută de art. 4 din Ordinul nr. 575/2006 nu se aplică și certificatului de înregistrare fiscală, sancțiunea anulării prevăzută de legiuitor pentru contribuabilul inactiv ce trebuie pusă în aplicare de organul competent fiind prevăzută în Ordinul MFP nr. 605/2008.

Furnizorul reclamantei s-a aflat în posesia unui certificat de înregistrare valabil pe toată perioada de timp în care a derulat relații comerciale cu reclamanta, certificat care i-a fost și preschimbat, ceea ce demonstrează că nu s-a urmat procedura prevăzută de art. 3 din Ordinul MFP nr. 605/2008 și în aceste condiții societatea și-a desfășurat activitatea în mod obișnuit și legal. Ordinul PANF nr. 832/2006 a fost emis cu încălcarea art. 21 alin. (4) lit. r) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc., fiindu-i încălcat recurentei dreptul la o impozitare corectă în concordanță cu prevederile C. fisc. [art. 21, art. 3 lit. d)]. Consideră recurenta că toate cele expuse sunt de natură a demonstra că Ordinul PANAF nr. 832/2006 nu-i este opozabil, ca urmare a blocării efectelor sale, fără a-i afecta validitatea, astfel încât deși valid, acesta fiind declarat nelegal să rămână inoperant în litigiul de față.

Examinând cauza din perspectiva obiectului ei, a normelor legale aplicabile și a dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte reține că recursul este nefondat și îl va respinge ca atare, pentru cele ce vor fi punctate în continuare. Așa cum se observă din motivarea recursului, redată rezumativ, principala critică adusă de recurentă vizează soluția dată excepției de nelegalitate a Ordinului PANAF nr. 832/2006, anexa 1, poziția XX, soluție considerată de societatea recurentă ca fiind greșită pentru raționamentul deja expus.

Limitele controlului de legalitate exercitat asupra actelor administrative pe calea excepției reglementate de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 sunt unanim recunoscute de doctrină și confirmate de jurisprudența în materie, statuându-se că „instanța de contencios administrativ învestită cu excepția de nelegalitate are de examinat concordanța actului administrativ dedus judecății cu actele normative cu forță juridică superioară, în temeiul și în executarea cărora a fost emis, conform principiului ierarhiei și forței juridice a actelor normative, consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituția României și art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative” (decizia ÎCCJ-SCAF nr. 3937/2006).

În acest context, în mod corect aceleași argumente, prezentate de reclamantă și în fața instanței de fond, nu au fost primite remarcându-se că exced procedurii speciale prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, remarcându-se că ele privesc analizarea condițiilor în care a fost declarat inactiv contribuabilul SC I.C. SRL. De altfel, instanța a stabilit că în privința certificatului de înregistrare fiscală emis la data de 31 martie 2005 (preschimbat în certificatul de înregistrare fiscală emis la data de 30 aprilie 2008) a intervenit suspendarea de drept, conform art. 4 din Ordinul PANAF nr. 575/2006 privind stabilirea și declararea contribuabililor inactivi.

Considerentele sentinței pe fondul cauzei își găsesc de asemenea suport, în probatoriul existent și în dispozițiile legale enunțate cu ocazia acestei analize, în finalul căreia s-a concluzionat în mod just că organul fiscal a aplicat corect prevederile art. 21 alin. (4) lit. r) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc., constatând că nu sunt deductibile cheltuielile înregistrate în evidența contabilă, care au la bază un document emis de SC I.C. SRL – contribuabil declarat inactiv. În aceste condiții este nerelevantă apărarea societății reclamante că cererea de reactivare formulată de SC I.C. SRL a fost soluționată cu mare întârziere.

Totodată, față de conținutul neechivoc al dispozițiilor art. 7 alin. (1), (2) și (3) din Ordinul PANAF nr. 575/2006, în mod corect prima instanță a reținut că reclamanta nu a manifestat diligență și a efectuat tranzacții comerciale cu o societate inactivă, declarată astfel prin OPANAF nr. 832/2006, Anexa nr. 1, poziția XX, pentru aprobarea Listei contribuabililor inactivi începând cu data publicării în M. Of. al României Partea I respectiv publicat în M. Of. Partea I nr. 850/17.10.2006. În aceste condiții, considerându-se a nu fi deductibilă la calculul venitului impozabil suma de 3.551.9963 RON reprezentând marfă achiziționată de la SC I.C.

SRL – inactivă în perioada ianuarie –iunie 2008 – s-au stabilit în sarcina societății reclamante obligațiile fiscale suplimentare (impozit pe profit și majorări de întârziere) prin decizia de impunere și raportul de inspecție fiscală din 12 februarie 2009 întocmite de Administrația Finanțelor Publice Galați – Contribuabili Mijlocii și menținute prin decizia nr. 232 din 20 august 2009 emisă de DGFP Galați în soluționarea contestației formulate de SC T. SRL. Cele arătate demonstrează că nu există temei pentru reformarea sentinței atacate și având în vedere dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC T. SRL împotriva sentinței nr. 634 din 11 decembrie 2012 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 iunie 2014.