ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 247/2007

Asupra contestației în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 1939 din 31 mai 2006 pronunțată în dosar nr. 16966/1/2005 al Înaltei Curți de Casație și Justiție s-au respins, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta SC O. SA Oradea și pârâta SC L. SRL Oradea împotriva sentinței nr. 5 din 24 octombrie 2005 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ. Pentru a pronunța această soluție, instanța de control judiciar a reținut, în esență, că sunt nefondate criticile reclamantei privind încălcarea dispozițiilor art. 364 lit. i) C. proc. civ., deoarece nerespectarea unor prevederi convenționale nu poate constitui motiv de anulare a hotărârii arbitrale.

Textul legal are în vedere încălcarea normelor de ordine publică, a bunelor moravuri sau a dispozițiilor imperative ale legii spre deosebire de prevederile contractuale care sunt guvernate de principiul libertății de voință, interpretarea acestora nefiind supusă controlului judiciar pe calea acțiunii în anulare, astfel că nu sunt incidente nici dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În privința recursului declarat de pârâta SC L. SRL Oradea, curtea a constatat că motivele vizează aspecte legate de aprecierea probelor care nu mai pot fi examinate în condițiile abrogării art. 304 pct. 11 C. proc. civ. Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatoarea SC O. SA Oradea solicitând anularea deciziei și în urma rejudecării recursului, admiterea acțiunii în anulare, în temeiul dispozițiilor art. 318 C. proc.

civ. În motivarea contestației se susține că instanța de recurs a omis să cerceteze toate motivele de casare invocate, pronunțând o hotărâre nelegală, prin aprecierea greșită a faptului că încălcarea clauzelor contractuale nu reprezintă și o nerespectare a dispozițiilor legale imperative prevăzute în art. 969 – art. 970 C. civ., aspecte ce trebuiau cercetate atât de instanța de fond cât și de cea de recurs. Prin urmare, contrar concluziilor acestor instanțe, încălcarea legii de către intimată reprezintă și o încălcare a ordinii publice și a bunelor moravuri, situație în care se impune admiterea contestației în anulare, deoarece instanța de recurs trebuia să cerceteze toate motivele, chiar dacă acestea vizau și aspecte de netemeinicie a soluțiilor pronunțate de instanța arbitrală și cea de fond.

Examinând contestația în anulare în raport de motivele invocate, curtea constată că aceasta este neîntemeiată. Temeiul de drept al contestației în anulare a fost indicat de către contestatoare ca fiind art. 318 C. proc. civ. Potrivit acestor dispoziții legale hotărârile instanței de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea pricinii este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța respingând recursul sau admițându-l numai în parte a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare. Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, prin care se urmărește desființarea unei hotărâri pentru motivele de nelegalitate constând într-una din deficiențele prevăzute expres și limitativ de art. 318 C. proc.

civ. Prevederile art. 318 C. proc. civ., vizează greșeli de fapt, involuntare, iar nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor de interpretare a unor dispoziții legale, pentru că în aceste din urmă situații s-ar deschide părților dreptul de a provoca rejudecarea căii de atac, astfel încât contestația în anulare ar deveni o cale ordinară de atac. Motivele invocate de contestatoare nu se circumscriu dispozițiilor art. 318 C. proc. civ., întrucât nu sunt greșeli materiale în sensul acestei norme, iar contestatoarea nu a indicat în mod expres un motiv de recurs care să nu fi fost cercetat de instanța de recurs. Din analiza considerentelor deciziei atacate, reiese că dimpotrivă instanța de recurs a analizat în întregime motivele de recurs.

De altfel, critica contestatoarei vizează tocmai modul în care au fost interpretate dispozițiile art. 364 lit. i) C. proc. civ., situație ce nu poate fi însă încadrată în categoria erorilor materiale sau omisiunilor avute în vedere de dispozițiile art. 318 C. proc. civ., motiv pentru care, contestația în anulare fiind nefondată va fi respinsă ca atare. Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 274 C. proc. civ., contestatoarea va fi obligată și la plata sumei de 6.255,53 lei cheltuieli de judecată către intimată.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea SC O. SA Oradea împotriva deciziei nr. 1939 din 31 mai 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială. Obligă contestatoarea SC O. SA Oradea la 6.255,53 lei cheltuieli de judecată către intimata SC L. SRL Oradea. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2007.