ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 656/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC S.B.

SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, secretariatul

general al Guvernului, Prefectul Județului Buzău, Primăria Comunei Valea

Râmnicului suspendarea efectelor Ordinului nr. 792/2007 emis de Instituția

Prefectului județului Buzău, prin care s-a dispus restituirea în proprietatea

comunei Valea Râmnicului a suprafeței de 2,33 ha pentru reîntregirea iazului

comunal, precum și, a răspunsului nr. 15/A/329/CA din 18 februarie 2008 emis de

Guvernul României, secretariatul general al Guvernului prin care a fost

respinsă reclamația administrativă, până la soluționarea irevocabilă a cauzei.

În motivarea acțiunii reclamanta

a arătat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004,

modificată și completată, existând un caz bine justificat pentru a dispune

suspendarea actelor administrative contestate, măsura fiind necesară pentru

prevenirea unei pagube iminente.

Pârâtele Primăria Comunei Valea

Râmnicului și Instituția Prefectului Județului Buzău au invocat prin

întâmpinare excepția necompetenței materiale, în raport de faptul că Ordinul

Prefectului nr. 792 din 8 noiembrie 2007 a fost emis în conformitate cu

prevederile Legii nr. 18/1991, republicată, modificată și completată, act

normativ care stabilește competența judecătoriei în soluționarea cererilor de

anulare a unor astfel de acte administrative.

Pârâtul Guvernul

României, secretariatul general al guvernului a invocat prin întâmpinare

excepția inadmisibilității capătului doi de cerere pe motiv că adresa de

răspuns nu este act administrativ.

Prin sentința civilă nr.

2083 din 25 august 2008 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat

competența de soluționarea a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Sărat.

Pentru a hotărî

astfel, Curtea de Apel a reținut în esență că Ordinul nr. 792 din 8 noiembrie 2007

a fost emis de Prefectul Județului Buzău în baza Legii nr. 18/1991,

republicată, modificată și completată, care stabilește potrivit art. 54 cu

referire la art. 53 din această lege că, judecătoria în a cărei rază

teritorială este situat terenul, este competentă să soluționeze în fond

acțiunea prin care se contestă acest ordin.

În ceea ce privește excepția

inadmisibilității capătului doi de cerere, invocată de pârâtul Guvernul

României, secretariatul general al guvernului, prin întâmpinare, Curtea a

reținut că în conformitate cu dispozițiile art. 137, se va pronunța mai întâi

asupra excepției de necompetență materială, excepție de procedură, dilatorie și

absolută.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs reclamanta SC S.B. SRL criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

În motivarea căii de

atac se susține că instanța care a pronunțat hotărârea ce face obiectul

prezentului recurs ar fi trebuit să observe că, în condițiile în care cererea

de anulare a actelor administrative este de competența Curții de Apel

București, este mai mult decât evident că și cererea de suspendare a acestor

acte este de competența aceeași instanțe.

Examinând sentința atacată în

raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă,

precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea constată că

recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

În dezvoltarea motivelor de recurs,

recurenta SC S.B. SRL precizează că cererea de suspendare a Ordinului nr. 792

din 8 noiembrie 2007 emis de Prefectul Județului Buzău în baza Legii nr. 18/1991,

republicată, modificată și completată, trebuia soluționată de Curtea de Apel

București, având în vedere temeiul de drept indicat, respectiv art. 15 din

Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Față de aceste precizări, Curtea

consideră această critică nefondată, instanța de fond reținând în mod corect că

nu are relevanță în stabilirea competenței de soluționare a acțiunii în

contencios administrativ calitatea sau nivelul la care funcționează instituția

care a soluționat plângerea administrativă, competența materială stabilindu-se,

exclusiv, în raport de instituția care a emis actul administrativ contestat.

Pe de altă parte,

Legea nr. 554/2004, modificată și completată, reprezintă legea generală în

materia contenciosului administrativ,aplicabilă actelor administrative în

măsura în care nu este prevăzută o procedură specială de contestare.

Or, în prezenta

cauză, ordinul contestat a fost emis de Prefectul Județului Buzău în baza Legii

nr. 18/1991, republicată, modificată și completată, care stabilește la art. 54

cu referire la art. 53 că, judecătoria în a cărei rază teritorială este situat

terenul, este competentă să soluționeze în fond acțiunea prin care se contestă

ordinul Prefectului.

Este adevărat că recurenta a

introdus acțiunea, având ca obiect anularea Ordinului nr. 792/2007 emis de

Instituția Prefectului județului Buzău precum și a răspunsului nr. 15/A/329/CA

din 18 februarie 2008 emis de Guvernul României, secretariatul general al

guvernului, la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, însă și această cauză a fost trimisă spre competentă

soluționare Judecătoriei Buzău, prin admiterea excepției de necompetență

materială.

Pe cale de consecință, având în

vedere dispozițiile anterior indicate precum și în virtutea principiului

conform căruia specialul prevalează generalului, se va respinge recursul

declarat în cauză, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC

S.B. SRL împotriva sentinței civile nr. 2083 din data de 25 august 2008 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 10 februarie 2009.