ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1164/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată, la data de 1 septembrie 2006, reclamantul U.I. a chemat în judecată pârâta SC I.T.T. SRL solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a actului intitulat „contract de vânzare-cumpărare pentru un autovehicul folosit” ce apare a fi încheiat în Hamburg, la data de 12 aprilie 2004, între părți având ca obiect Remorca Schmitz, cu obligarea și la plata cheltuielilor de judecată. Tribunalul comercial Cluj, prin sentința nr. 2877 din 29 mai 2007, a respins acțiunea reclamantului. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut la începutul anului 2001 reclamantul a fost asociat în societatea pârâtă s-a retras din societate, iar formalitățile de ieșire s-au finalizat la data de 12 aprilie 2004, ocazie cu care s-a decis și cu privire la soarta a două semiremorci.

Actele aferente acestora au fost predate de către reclamant în original precum și contractul de vânzare-cumpărare. Mai mult, acesta a urgentat înscrierea semiremorcii în România pentru a putea fi radiată din circulația din Germania. Aceste aspecte au fost confirmate și de cercetările penale efectuate în cauză. De aceea, argumentul juridic de care se prevalează reclamantul în sensul că nu și-ar fi dat consimțământul la vânzarea semiremorcii este unul greșit și ca atare nu poate fi vorba de inexistența acestuia, fiind nefondată. Împotriva acestei soluții a promovat apel reclamantul criticile vizând modul eronat de apreciere a probatoriilor față de obiectul cauzei dedus judecății respectiv constatarea nulității absolute pentru lipsa consimțământului vânzătorului la înstrăinare.

Pe de altă parte, susține apelantul, instanța de fond a făcut o gravă și nepermisă confuzie între existența valabilă a unui contract de vânzare-cumpărare singurul act apt să transfere dreptul de proprietate asupra semiremorcii și radierea acesteia din circulație, actul intitulat contract de vânzare-cumpărare este un înscris nesemnat de vânzător. Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 224 din 16 octombrie 2007, a admis apelul a schimbat în tot sentința criticată și pe fond a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare din 12 aprilie 2004. Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar a reținut că obiectul cauzei dedus judecății a fost constatarea nulității absolute a actului intitulat „contract de vânzare-cumpărare pentru autovehiculul remorca încheiat la Hamburg, la data de 12 aprilie 2004, pentru lipsa consimțământului la vânzare.

Actele atașate cauzei respectiv Rezoluția Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, la data de 31 iulie 2003, în dosarul nr. 377/P/2003, confirmă că contractul de vânzare-cumpărare în speță nu a fost semnat de către cumpărătorul reclamant. Aceiași concluzie se reține și din conținutul Rezoluției dată, la data de 11 aprilie 2005, în dosarul nr. 1171/P/2004 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, sentința penală nr. 374 din 4 mai 2005 pronunțată în dosarul nr. 177/2005 a Judecătoriei Turda, coroborat cu restul probelor administrate. De asemenea, instanța de apel a mai reținut și că instanța de fond a greșit deoarece nu numai că a reținut existența unui viciu de consimțământ în încheierea contractului de vânzare-cumpărare, ceea ce nu s-a cerut, dar nu s-a pronunțat pe existența consimțământului deși tocmai acest lucru s-a solicitat.

S-a considerat că au fost încălcate dispozițiile art. 948 C. civ., în sensul că contractul de vânzare-cumpărare nu cuprinde existența consimțământului vânzătorului reclamant, ceea ce conduce la sancțiunea constatării nulității absolute. Cu petiția înregistrată, la data de 13 noiembrie 2007, pârâta I.T.T. SRL a declarat recurs criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Astfel, se susține că ipoteza de la care pleacă reclamantul în momentul în care formulează solicitarea de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare de vânzare-cumpărare este strict formulată, pentru că tinde să speculeze absența unei semnături într-un contract tipizat, ce nu conține rubrica „vânzător”.

S-a mai arătat că nu se poate accepta ideea inexistenței consimțământului câtă vreme toate acțiunile ulterioare ale intimatului probează fără echivoc acordul său la definitivarea operațiunilor de înmatriculare și radierea. Argumentul juridic de care se prevalează reclamantul este categoric greșit pentru că potrivit art. 953 C. civ., „consimțământul nu este valabil când este dat prin eroare, smuls prin violență sau surprins prin dol”. Recursul este nefondat. Materializarea consimțământului părților unui contract de vânzare-cumpărare se concretizează în semnătura pe care aceștia o pun pe actul juridic, expresie a întâlnirii acordului de voință dintre părți și factor determinant în îndeplinirea cerinței de realizare „ad probationum” a înscrisului.

Așa cum a reținut și instanța de apel pe înscrisul din 12 aprilie 2004 nu există semnătura reclamantului – intimat și pe cale de consecință nu se poate reține că și-a dat acordul la înstrăinarea semiremorcii. De altfel, această situație s-a statuat cu puterea lucrului judecat în sentința penală nr. 374/2005 care prevede expres că „în cauză nu a rezultat existența vreunei convenții între părți”. Cum nu se poate vorbi despre existența unei convenții între părți, nu se poate vorbi nici de existența consimțământului la vânzare astfel că în mod justificat instanța de apel a constatat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare din 12 aprilie 2004. Față de cele arătate văzând dispozițiile art. 312 C. proc.

civ. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC I.T.T. SRL Turda, împotriva deciziei nr. 224 din 16 octombrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 martie 2008.