ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 218/2009

Asupra contestației în anulare de față, Din examinarea lucrărilor din dosar constată că, în temeiul art. 318 C. proc. civ., împotriva deciziei nr. 1617 din 3 mai 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, prin care s-au admis recursurile declarate de pârâții SC S.B. SRL TIMIȘOARA și U.C.G. împotriva deciziei nr. 134/A din 19 septembrie a Curții de Apel Timișoara, s ecția comercială, în sensul că s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul Z.C. împotriva sentinței civile nr. 2242 din 12 octombrie 2004 a Tribunalului Timiș, s-a formulat contestație în anulare de către reclamant. Contestatorul a susținut că instanța de recurs a săvârșit mai multe erori materiale, anume: a reținut în mod greșit că U.C.

a fost achitat în dosarul penal, a ignorat motivele esențiale pentru care instanța de apel a admis apelul contestatorului și a reținut greșit că pentru încheierea contractului de cesiune de creanță a existat mandatul prealabil al Consulului de administrație. Analizând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge contestația în anulare pentru următoarele considerente: Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, împotriva hotărârilor judecătorești rămase definitive și poate fi promovată numai pentru motivele prevăzute expres și limitativ la art. 317 și art. 318 C. proc. civ. Potrivit art. 318 C. proc. civ., invocat de contestator, hotărârile instantelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.

Primul motiv prevăzut de art. 318 C. proc. civ. pentru formularea contestației în anulare are în vedere erori materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale judecății recursului. Textul legal vizează greșe1i de fapt, involuntare, iar nu greșeli de judecată, respectiv de interpretare a unor dispoziții legale, de apreciere a probelor sau de rezolvare a unui incident procedural. În consecință, Înalta Curte constată faptul că motivele invocate de către contestator, expuse mai sus, exced motivului de contestație prevăzut de art. 3 18 teza I C. proc. civ. Astfel, cu privire la primul motiv de contestație, anume că Instanța Supremă a reținut în mod greșit că U.C. a fost achitat în dosarul penal, Înalta Curte reține că: obiectul dosarului prezent este constatarea nulității contractului de cesiune și nu are relevanță că U.C.

a fost condamnat, (ulterior grațiat) pentru o infracțiune de fals intelectual ca urmare a încheierii acestui contract de cesiune. Motivarea pentru această condamnare se află la fila 7 a sentinței penale, iar pentru a se reține o eroare materială, în conformitate cu dispozițiile art. 318 C. proc. civ., ar fi trebuit ca încheierea contractului a cărui anulare se cere, să fie un element al cauzei care să ducă la condamnarea acestuia. Atât timp cât inculpatul U. a fost achitat pentru infracțiuni cum ar fi: bancruta frauduloasă, evaziune fiscală, delapidare, nu rezultă modalitatea în care acest dosar penal, în care a fost implicat, poate avea vreo consecință asupra contractului de cesiune încheiat.

Cu privire la al doilea motiv al contestației în anulare, potrivit art. 318 C. proc. civ., Înalta Curte reține că trebuie să fie vorba despre anumite de erori, și nu despre cum înțelege instanța să judece pricina. Faptul că instanța de recurs a înțeles să nu împărtășească aceeași opinie cu instanța de apel, nu constituie elementele unei greșeli materiale, acesta fiind și scopul cu care legiuitorul a permis părților să atace o sentință, respectiv decizia la o instanță superioară, tocmai pentru a putea fi reformate hotărârile celor ce judecă dosarul în prima și a doua instanță. Nici cel de-al treilea motiv al contestației în anulare nu se încadrează în prevederile art. 318 alin. (1) teza 1 C. proc.

civ. deoarece prin critica formulată se reiterează apărări din recurs și nu se invocă greșeli materiale, în sensul definit în cele ce preced. Oricum, la fila 30 din dosarul de fond se află certificatul constatator al S.C. S.B. S.R.L. din care rezultă că S.E. este unicul administrator al celor patru firme asociate, iar la fila 44 se afla Hotărârea Adunării Generale a Asociaților prin care S.V.A. a fost împuternicit să semneze contractul de cesiune. Pentru toate considerentele reținute, conform art. 320 C. proc. civ. se va respinge contestația în anulare formulată de contestatorul Z.C. prin mandatar L.D.T. împotriva deciziei nr. 1617 din 3 mai 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul Z.C. prin mandatar L.D.T. împotriva deciziei nr. 1617 din 3 mai 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 28 ianuarie 2009.