ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6950/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr. 8269/30/2007

pe rolul Tribunalului Timiș, reclamanta M.E. a solicitat, în contradictoriu cu

pârâții D.S. (patron) și S.F. (administrator), pronunțarea unei hotărâri

judecătorești prin care aceștia să fie obligați la radierea din cartea de muncă

a reclamantei a funcției de manipulant mărfuri și trecerea meseriei/calificării

de bucătar, pe perioada cât aceasta lucrat, la plata diferenței de salariu ce i

se cuvine, precum și la plata de despăgubiri morale în sumă de 60 000 000 lei.

Î

n motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că

are calificarea de bucătar, fiind angajată cu contract individual de muncă pe

durată nedeterminată la SC T.F. SRL Timișoara, în meseria de bucătar pizzer,

însă a primit un salariu cuvenit funcției de muncitor necalificat, iar, din

data de 1 iunie 2007, nu a mai fost primită la lucru, refuzându-i-se concediul

de odihnă.

Prin sentința civilă nr. 2792/PI din 13

decembrie 2007, Tribunalul Timiș a respins acțiunea formulată de reclamanta M.E.,

consecință a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a

pârâților, reținându-se, în considerentele acestei sentințe, că raporturile de

muncă s-au format între reclamantă și menționata societate comercială, prin

urmare, calitate procesuală pasivă nu poate avea decât această societate

comercială în calitate de parte cocontractantă, iar nu persoanele fizice D.S.,

în calitate de patron al acestei societăți comerciale și S.F., în calitate de

administrator al acesteia.

Î

mpotriva acestei sentințe a declarat recurs

reclamanta, în motivare făcându-se precizarea că acțiunea este îndreptată

împotriva pârâtei SC T.F. SRL Timișoara.

Prin decizia civilă nr. 839 din 9 aprilie

2008, Curtea de Apel Timișoara a respins, ca nefondat, recursul declarat de

reclamantă împotriva sentinței civile nr. 2792/PI din 13 decembrie 2007 a

Tribunalului Timiș, reținându-se, în considerentele deciziei pronunțate că

precizarea acțiunii în fața instanței de recurs nu poate fi primită ca motiv de

recurs, deoarece, în recurs nu se poate schimba calitatea părților și nici nu

se pot face alte cereri noi.

Î

mpotiva acestei decizii a formulat

contestație în anulare M.E., invocându-se ca temei de drept dispozițiile art.

317 C. proc. civ. și ale art. 318-320 C. proc. civ. și susținându-se, în

esență, că instanța de recurs a omis din greșeală să cerceteze motivele de

casare și de modificare a hotărârii, iar dezlegarea pricinii este rezultatul

unei greșeli materiale.

La termenul din 2 decembrie 2008, fixat pentru

soluționarea contestației în anulare, Curtea de Apel Timișoara a respins

cererea formulată de contestatoarea M.E. pentru sesizarea Curții Constituționale

în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art.

149, art. 155 C. proc. civ. și ale dispozițiilor O.U.G. nr. 50/2005 și ale O.U.G.

nr. 154/2007, în raport de dispozițiile art. 115, art. 124, art. 126, art. 1, art.

16, art. 21, art. 52, art. 53, art. 73 și art. 148 din Constituție și a amânat

pronunțarea hotărârii privind soluționarea contestației în anulare la data de 9

decembrie 2008.

Pronunțându-se asupra cererii de sesizare a

Curții Constituționale, Curtea de Apel Timișoara a reținut, în practicaua

încheierii pronunțate la 2 decembrie 2008, că, dispozițiile legale pe care

contestatoarea le indică a fi neconstituționale, nu au legătură cu soluționarea

prezentei cauze.

Prin decizia civilă nr. 3495 din 9 decembrie

2008 a Curții de Apel Timișoara, s-a respins contestația în anulare formulată

de contestatoarea M.E. împotriva deciziei civile nr. 839 din 9 aprilie 2008 a

aceleiași instanțe și a fost obligată contestatoarea să-i plătească intimatei

suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată.

Î

mpotriva încheierii din 2 decembrie 2008 a

Curții de Apel Timișoara a declarat recurs reclamanta M.E., invocând motivele

prevăzute de art. 304 pct. 4 și 9 C. proc. civ. și dispozițiile Legii nr.

47/1992 și susținând că „în ideea de proces corect

(...)

se impune înregistrarea ședințelor de judecată" și că

„invocarea pretextului logistic are drept consecințe lipsa de transparență,

nemonitorizarea comportamentului instanței etc."

Recursul este nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1) din

Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituțională decide asupra

excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj

comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei

dispoziții dint-o lege sau dint-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu

soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul

acestuia.

Față de aceste dispoziții legale, se constată

că, în mod corect, Curtea de Apel Timișoara, verificând condițiile de

admisibilitate a cererii de sesizare a Curții Constituționale, a reținut, prin

încheierea atacată cu prezentul recurs, că dispozițiile legale pe care

contestatoarea le indică a fi neconstituționale, respectiv, dispozițiile art.

149, art. 155 C. proc. civ. și ale O.U.G. nr. 50/2005 și O.U.G. nr. 154/2007 nu

au legătură cu soluționarea cauzei și a respins cererea de sesizare a Curții

Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate

invocate.

Î

n ceea ce privește dispoziția de amânare a

pronunțării hotărârii privind soluționarea contestației în anulare, cuprinsă în

dispozitivul încheierii atacate cu prezentul recurs, se constată că și aceasta

este dată cu respectarea legii, dispozițiile art. 260 alin. (1) C. proc. civ.,

stipulând că, dacă instanța nu poate hotărî de îndată, pronunțarea se va amâna pentru

un termen pe care președintele îl va anunța și care nu va putea fi mai mare de

7 zile.

Astfel fiind, constatând neincidența

dispozițiilor art. 304 pct. 4 și 9 C. proc. civ., Înalta Curte va face

aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și va respinge

recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

contestatoarea M.E. împotriva încheierii din 2 decembrie 2008 a Curții de Apel

Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 iunie

2009.