ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2020/2008

Asupra contestației în anulare de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 118/com din 22 martie 2006 a Tribunalului Bihor Oradea, secția comercială și contencios administrativ, s-a respins acțiunea formulată de reclamanții S.M.A. și S.M.I. prin care au solicitat să se constate nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 2809 din 1 iunie 2001, încheiat între pârâtele SC F. SA și SC V. SRL și nr. 2582 din 10 mai 2002, încheiat între SC V. SRL și pârâta SC S.V. SRL, radierea dreptului de proprietate al pârâtelor 1 și 2 asupra construcției de sub B5 și B6 și reînscrierea dreptului de proprietate asupra construcțiilor în favoarea SC F. SA.

Apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței instanței de fond, a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 128/C din 24 octombrie 2006 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Prin decizia nr. 2426 din 19 iunie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, s-au admis recursurile declarate de reclamanți împotriva acestei decizii ce a fost modificată în sensul că s-au admis și apelurile declarate de aceleași părți împotriva sentinței tribunalului ce a fost schimbată în tot în sensul că s-a admis acțiunea și s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 2809 din 1 iunie 2001 încheiat între SC F. SA Timișoara și SC V. SRL Timișoara și contractului nr. 2582 din 10 mai 2002 încheiat între SC V. SRL Timișoara și SC R. SRL Timișoara.

SC V. SRL și SC S.V. SRL, ambele cu sediul în Timișoara au formulat contestație în anularea deciziei pronunțată de instanța de recurs și au solicitat ca rejudecând cauza să se respingă ca nefondate recursurile declarate de reclamanți împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel. S-a invocat ca temei juridic dispozițiile art. 318 teza I C. proc. civ. și s-a susținut că dintr-o eroare materială instanța de recurs a reținut că obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2809 din 1 iunie 2001 1-a constituit și transmiterea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 1390 mp teren situat în Timișoara. Contestatoarele au precizat că aceasta este o greșeală esențială și de ordin material deoarece a determinat pronunțarea unei soluții eronate de instanța de recurs.

Un alt motiv al contestației s-a referit la faptul că recursul declarat de pârâta SC F. SA Timișoara era lipsit de interes întrucât viza schimbarea unor hotărâri prin care la două instanțe i s-a dat câștig de cauză. Recursul a fost promovat de persoane care nu au calitate procesuală activă, întrucât deși reclamanții au invocat calitatea lor de acționari ai societății comerciale pârâte numai aceasta din urmă are calitate procesuală să exercite calea de atac a recursului. In finalul contestației s-a precizat că prin decizia a cărei anulare se cere s-au încălcat dispozițiile art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a libertăților fundamentale și art. 6 alin. (1) din Convenție privind dreptul la un proces echitabil, întrucât nu s-a avut în vedere că anterior s-a pronunțat sentința nr. 2892/PI din 8 septembrie 2003 a Tribunalului Timiș prin care s-a respins acțiunea ce a avut același obiect formulată de reclamanta S.M.I.

în numele și pentru SC F. SA Timișoara. Contestația în anulare nu este fondată. Potrivit art. 318 teza I C. proc. civ. text de lege invocat de contestatoare "hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale." Aceste dispoziții legale se referă la erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursurilor, și nu la greșeli de judecată, de apreciere sau interpretare a probelor administrate. In speță, motivele invocate de contestatoare privind modul de interpretare a contractului de vânzare-cumpărare nr. 2809 din 1 iunie 2001 și stabilirea obiectului acestuia, lipsa de interes sau a calității procesuale active în promovarea căii de atac a recursului, se referă la greșeli de judecată, de interpretare și apreciere a probelor și nu la greșeli materiale în sensul dispozițiilor art. 318 teza C. proc.

civ. Contestația în anulare specială este o cale de atac extraordinară de retractare pentru îndreptarea unor greșeli materiale, nu și pentru reformarea unor greșeli de fond. Legea nu a urmărit să deschidă părților calea recursului la recurs, și care să fie soluționată de aceeași instanță sub motivul greșitei stabiliri a situației de fapt. Față de considerentele reținute, nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 318 teza I C. proc. civ. și urmează a se respinge contestația în anulare. Se va respinge cererea formulată de intimata SC F. SA Timișoara privind acordarea cheltuielilor de judecată, întrucât nu s-au făcut dovezi cu acte originale în acest sens.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de SC V. SRL TIMIȘOARA și SC S.V. SRL (fostă SC R. SRL) TIMIȘOARA împotriva deciziei nr. 2426 din 19 iunie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, în dosar nr. 16018/1/2006. Respinge cererea intimatei SC F. SA Timișoara privind acordarea de cheltuieli de judecată Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 iunie 2008.