ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1955/2008

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 2426 din 19 iunie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, în dosarul nr. 16018/1/2006, a admis recursurile declarate de reclamanții S.M.A. și S.M.I.

și de pârâta SC F. SA Timișoara împotriva deciziei nr. 128/C/2006 - A din 24 octombrie 2006 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, pe care a modificat-o, în sensul că a admis și apelurile declarate de aceleași părți împotriva sentinței nr. 118 din 22 martie 2006 a Tribunalului Bihor, secția comercială și de contencios administrativ, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a admis acțiunea și a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare nr. 2809 din 1 iulie 2001 încheiat între SC F. SA Timișoara și SC V. SRL Timișoara, precum și a contractului nr. 2582 din 10 mai 2002, încheiat între SC V. SRL Timișoara și SC R. SRL Timișoara.

Pârâtele SC V. S.R.L. Timișoara și SC S.V. SRL Timișoara au formulat, în termenul legal, cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 și 7 C. proc. civ. Cu privire la primul motiv de revizuire, întemeiat pe art. 322 pct. 5 și 7 C. proc. civ., revizuentele au arătat că din certificatul constatator nr. 10031 din 25 iunie 2007, eliberat de O.R.C. de pe lângă Tribunalul Timiș, rezultă că, la data sesizării instanței de judecată și ulterior, în cursul soluționării litigiului în fond și căii de atac, reclamantul S.M.A. și S.M.I. nu aveau în cadrul SC F. SA Timișoara nici una din calitățile cerute de lege pentru a solicita protecția judiciară a unor drepturi în numele societății comerciale sau în nume propriu.

Față de aceasta, au arătat revizuentele că admiterea căii de atac și, în final, a acțiunii formulate de o persoană ce nu își poate legitima calitatea procesuală activă, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept, în raport de împrejurarea că soluția legală, în raport de acest aspect, constă în invocarea, chiar și din oficiu, a excepției lipsei calității procesuale active și respingerea acțiunii și căilor de atac pentru acest motiv. Au mai arătat că, din conținutul celorlalte înscrisuri noi rezultă incontestabil, cert, neechivoc, că SC F. SA Timișoara nu deține terenuri, nici incluse în capitalul social și nici măcar în administrare, deși în această din urmă situație, în măsura în care ar fi existat, societatea sa ar fi avut calitate de non dominus, așa încât acestea nu puteau face obiectul transmisiunii dreptului de proprietate; prin urmare, în mod eronat a fost reținută în recurs incidența Protocolului nr. 391/2000.

În fine, au mai arătat revizuentele că, realizând o armonioasă proporționalitate între imperativul, principiile și cerințele stabilității ordinii de drept, legea procesual civilă a determinat precis, limitativ și restrictiv cazurile în care partea interesată poate exercita căile extraordinare de atac, în vederea retractării hotărârii judecătorești pe această cale. Prin urmare, demersul lor este supus inerent acestor constrângeri, cu referire la determinarea unor împrejurări relevante, care, arată revizuentele, se încadrează riguros în unul dintre cazurile de revizuire, determinate limitativ de legiuitor. Prin cel de-al doilea motiv de revizuire, întemeiat pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., revizuentele au arătat, în esență, că, în cauză, contrarietatea cerută de textul menționat există, atâta timp cât dreptul de proprietate, consolidat prin sentința nr. 2892 din 08 septembrie 2003, definitivă și irevocabilă, a Tribunalului Timiș, este anulat, cu nesocotirea autorității lucrului judecat, prin decizia nr. 2426 din 19 iunie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială. La data de 26 mai 2008, revizuentele SC V. SRL Timișoara și SC S.V. SRL (fostă SC R. SRL) Timișoara au depus la dosar cerere de renunțare la judecata cererii de revizuire întemeiată pe cazul de retractare prevăzut în art. 322 pct. 7 C. proc. civ., cerere de care instanța a luat act la termenul de astăzi, în temeiul art. 246 C. proc.

civ. Cererea de revizuire, astfel cum a fost restrânsă numai la motivul prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., este nefondată și urmează a fi respinsă pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților. Astfel, sintetizând elementele imanente de admisibilitate ale cererii de revizuire, în temeiul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., rezultă că, pentru a putea admite o astfel de cerere, înscrisul trebuie să fi existat în momentul soluționării, înscrisul să fi fost necunoscut pentru instanță și pentru revizuent, partea să fi fost împiedicată a-l prezenta din împrejurări mai presus de voința sa și să fie determinant pentru soluția dată.

Or, actul la care se face referire în susținerea motivului de revizuire, prevăzut de pct. 5 al art. 322 C. proc. civ., este ulterior soluționării cauzei, astfel încât nu întrunește nici una dintre aceste condiții pentru a fi în măsură să conducă la revizuirea hotărârii. Nefiind îndeplinite condițiile arătate, nu se poate reține ca fondată cererea de revizuire pentru motivul prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., încât aceasta urmează a fi respinsă. În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ., va obliga revizuentele să plătească intimatei SC F. SA Timișoara suma de 4760 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentele SC V. SRL Timișoara și SC S.V. SRL (fostă SC R. ) SRL Timișoara cu privire la decizia nr. 2426 din 19 iunie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, în dosarul nr. 16018/1/2006. Obligă revizuentele să plătească intimatei SC F. SA Timișoara suma de 4760 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 iunie 2008.