ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 316/2007

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea ce a format obiectul dosarului nr. 1110/2002 al Tribunalului Sibiu, reclamanta SC CO.F.I.E. SRL Cisnădie a chemat în judecată pe pârâta SC D.S. SRL Sibiu pentru ca pârâta să fie obligată la plata sumei de 2.324.318.388 lei cu titlu de lipsă de folosință, TVA și diferență inflație pentru spațiile ocupate de pârâtă. Pârâta a formulat cerere reconvențională. Tribunalul Sibiu, prin sentința civilă nr. 4577 din 11 noiembrie 2003, a respins, ca nefondate, acțiunea reclamantei și cererea reconvențională a pârâtei. Au declarat apel împotriva sentinței de mai sus, atât reclamanta cât și pârâta.

Fiind investită cu judecarea apelurilor, urmare strămutării judecării lor de la Curtea de Apel Alba Iulia, Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, a pronunțat decizia nr. 143 din 17 iunie 2004 prin care a admis recursul reclamantei, a schimbat în parte sentința instanței de fond și admițând acțiunea reclamantei a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 1.800.295.157 lei reprezentând contravaloare lipsă de spațiu, cu cheltuieli de judecată. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. A fost respins, ca nefondat, prin aceeași hotărâre apelul pârâtei reconvenționale. Pârâta SC D.S. SRL Sibiu, a declarat recurs împotriva hotărârii instanței de apel, care, analizat prin prisma motivelor întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc.

civ., a fost respins, ca nefondat, de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 4190 din 21 septembrie 2005. Instanța de recurs a reținut la pronunțarea acestei hotărâri că decizia recurată nu a contravenit exigențelor legii, nu a dat o greșită interpretare actelor prezentate în cauză și nu a omis să se pronunțe asupra vreunui mijloc de apărare sau dovezi hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii. Împotriva acestei din urmă hotărâri SC D.S. SRL Sibiu a formulat contestație în anulare întemeiată în drept pe dispozițiile art. 318 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., susținând că instanța de recurs a omis, din greșeală să cerceteze și să se pronunțe cu privire la două motive de recurs, respectiv a omis să analizeze probațiunea care antrena răspunderea civilă delictuală a intimatei și nu a analizat unele probe administrate care erau hotărâtoare în dezlegarea pricinii.

Contestația în anulare este nefondată. Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, admisibilă numai în cazurile limitativ prevăzute de lege, prin care se urmărește anularea unei hotărâri definitive dacă la pronunțarea ei nu s-au observat neregularitățile actelor de procedură ori dacă soluția este rezultatul unor erori materiale evidente (art. 317 și art. 318 C. proc. civ.). Evocarea art. 318 alin. (1) teza II C. proc. civ., referitoare la omisiunea, din greșeală de a cerceta vreunul dintre motivele de modificare sau casare cu ocazia judecării recursului, nu are incidență în prezenta contestație în anulare. În cauză Înalta Curte de Casație și Justiție a analizat recursul pârâtei prin prisma motivelor prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc.

civ. și a constatat legal că pct. 11 al aceluiași articol, a fost abrogat prin O.U.G. nr. 138/2000 astfel că acest motiv de recurs nu mai putea fi cercetat. S-a pronunțat corect Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs cu privire la dispozițiile legale care antrenau răspunderea civilă delictuală a intimatei, reținând că sunt îndeplinite toate condițiile privind existența faptei, prejudiciul, vinovăția și legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciul produs. Cum scopul căii extraordinare de atac exercitată prin contestația în anulare nu este acela al rejudecării recursului pentru motive de netemeinicie, ci a retractării hotărârii irevocabile pentru motivele strict determinate de textele de lege menționate, se va respinge, ca nefondată, contestația în anulare în temeiul art. 320 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de SC D.S. SRL Sibiu împotriva deciziei nr. 4190 din 21 septembrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2007.