ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 316/2007
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 316/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra contestației în
anulare de față;
Din examinarea lucrărilor
dosarului, constată următoarele:
Prin acțiunea ce a format obiectul
dosarului nr. 1110/2002 al Tribunalului Sibiu, reclamanta SC CO.F.I.E. SRL
Cisnădie a chemat în judecată pe pârâta SC D.S. SRL Sibiu pentru ca pârâta să
fie obligată la plata sumei de 2.324.318.388 lei cu titlu de lipsă de
folosință, TVA și diferență inflație pentru spațiile ocupate de pârâtă.
Pârâta a formulat cerere
reconvențională.
Tribunalul Sibiu, prin sentința
civilă nr. 4577 din 11 noiembrie 2003, a respins, ca nefondate, acțiunea
reclamantei și cererea reconvențională a pârâtei.
Au declarat apel împotriva sentinței
de mai sus, atât reclamanta cât și pârâta.
Fiind investită cu judecarea
apelurilor, urmare strămutării judecării lor de la Curtea de Apel Alba Iulia,
Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, a
pronunțat decizia nr. 143 din 17 iunie 2004 prin care a admis recursul
reclamantei, a schimbat în parte sentința instanței de fond și admițând
acțiunea reclamantei a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 1.800.295.157 lei
reprezentând contravaloare lipsă de spațiu, cu cheltuieli de judecată.
Au fost menținute celelalte
dispoziții ale sentinței.
A fost respins, ca nefondat, prin
aceeași hotărâre apelul pârâtei reconvenționale.
Pârâta SC D.S. SRL Sibiu, a declarat
recurs împotriva hotărârii instanței de apel, care, analizat prin prisma
motivelor întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., a
fost respins, ca nefondat, de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială,
prin decizia nr. 4190 din 21 septembrie 2005.
Instanța de recurs a reținut la
pronunțarea acestei hotărâri că decizia recurată nu a contravenit exigențelor
legii, nu a dat o greșită interpretare actelor prezentate în cauză și nu a omis
să se pronunțe asupra vreunui mijloc de apărare sau dovezi hotărâtoare pentru
dezlegarea pricinii.
Împotriva acestei din urmă hotărâri
SC D.S. SRL Sibiu a formulat contestație în anulare întemeiată în drept pe
dispozițiile art. 318 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., susținând că instanța de
recurs a omis, din greșeală să cerceteze și să se pronunțe cu privire la două
motive de recurs, respectiv a omis să analizeze probațiunea care antrena
răspunderea civilă delictuală a intimatei și nu a analizat unele probe administrate
care erau hotărâtoare în dezlegarea pricinii.
Contestația în anulare este
nefondată.
Contestația în anulare este o cale
extraordinară de atac, admisibilă numai în cazurile limitativ prevăzute de
lege, prin care se urmărește anularea unei hotărâri definitive dacă la
pronunțarea ei nu s-au observat neregularitățile actelor de procedură ori dacă
soluția este rezultatul unor erori materiale evidente (art. 317 și art. 318 C.
proc. civ.).
Evocarea art. 318 alin. (1) teza II C.
proc. civ., referitoare la omisiunea, din greșeală de a cerceta vreunul dintre
motivele de modificare sau casare cu ocazia judecării recursului, nu are
incidență în prezenta contestație în anulare.
În cauză Înalta Curte de Casație și
Justiție a analizat recursul pârâtei prin prisma motivelor prevăzute de art. 304
pct. 9 și 10 C. proc. civ. și a constatat legal că pct. 11 al aceluiași articol,
a fost abrogat prin O.U.G. nr. 138/2000 astfel că acest motiv de recurs nu mai
putea fi cercetat.
S-a pronunțat corect Înalta Curte de
Casație și Justiție în recurs cu privire la dispozițiile legale care antrenau
răspunderea civilă delictuală a intimatei, reținând că sunt îndeplinite toate
condițiile privind existența faptei, prejudiciul, vinovăția și legătura de
cauzalitate între faptă și prejudiciul produs.
Cum scopul căii extraordinare de
atac exercitată prin contestația în anulare nu este acela al rejudecării
recursului pentru motive de netemeinicie, ci a retractării hotărârii
irevocabile pentru motivele strict determinate de textele de lege menționate,
se va respinge, ca nefondată, contestația în anulare în temeiul art. 320 C.
proc. civ.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestația
în anulare formulată de SC D.S. SRL Sibiu împotriva deciziei nr. 4190 din 21
septembrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 23 ianuarie 2007.