ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1794/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Dîmbovița, secția comercială și de contencios administrativ, sub

nr. 3003/120/2008, reclamantul P.C. a chemat în judecată pe pârâții SC M. SRL, F.P.

și I.Ș., solicitând instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate

că valoarea capitalului social subscris și vărsat al SC M. SRL este de

4.028.196 lei corespunzător la 40.282 părți sociale cu o valoare nominală de

100 lei fiecare la care cei trei asociați P.C., F.P. și I.Ș. cu următoarea

participație: P.C. 3.720.196 lei corespunzător la 437.202 părți sociale

reprezentând un procent de 92,3538%; F.P. - 299.200 lei corespunzător la 2.992

părți sociale reprezentând 7,4276%; I.Ș. - 8.800 lei corespunzător la 99 părți

sociale reprezentând 0,2184%.

Tribunalul Dîmbovița, secția comercială

și de contencios administrativ, prin sentința nr. 1004 din 8 octombrie 2008 a

respins cererea formulată de reclamantul P.C., domiciliat în Târgoviște, județul

Dâmbovița în contradictoriu cu pârâții SC M. SRL, cu sediul în Târgoviște, județul

Dâmbovița, F.P., domiciliat în Târgoviște, domiciliat în Târgoviște, județul

Dâmbovița.

Instanța de fond a reținut că

cererea reclamantului privește regularizarea capitalului social al SC M. SRL,

prin majorarea părții de capital deținute de aceasta de către reclamant.

Prin sentința nr. 232 pronunțată la

6 decembrie 2007 în dosarul de faliment nr. 667/120/2006, s-a deschis procedura

insolvenței împotriva SC M. SRL, aceasta fiind dizolvată.

Falimentul societății este prevăzut

ca modalitate legală de dizolvare conform art. 227 alin. (1) lit. f) din Legea

nr. 31/1990, iar din acest moment conform art. 233 din aceeași lege nu se mai

pot întreprinde niciun fel de operațiuni noi referitoare chiar și la

modificarea actelor constitutive, precum în speță, regularizarea capitalului

social prin majorarea acestuia.

Cum din momentul dizolvării

societatea își păstrează o personalitate juridică restrânsă doar la

operațiunile de lichidare, se apreciază că nu mai poate interveni o majorare a

capitalului social chiar și prin regularizarea acestuia așa cum a solicitat

reclamantul.

Curtea de Apel Ploiești, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 237 din 17

decembrie 2008 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul P.C.

împotriva sentinței nr. 1004 din 8 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul

Dâmbovița, secția comercială și de contencios administrativ, în contradictoriu

cu intimații pârâți F.P., SC M. SRL Târgoviște, SC M. SRL prin lichidator C.A.I.

și I.Ș.

Instanța de apel a reținut că nu mai

poate interveni o majorare a capitalului social, chiar și prin regularizarea

capitalului, întrucât prin sentința nr. 232 din 6 decembrie 2007, pronunțată de

Tribunalul Dâmbovița s-a dispus deschiderea insolvenței față de debitoarea SC M.

SRL, dispunându-se totodată și dizolvarea societății debitoare, astfel încât,

în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 233 alin. (2) și (3) din Legea nr. 31/1990,

republicată, privind societățile comerciale.

Prin cererea de recurs formulată,

reclamantul P.C. a susținut că au fost interpretate și aplicate greșit

dispozițiile art. 233 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societățile

comerciale, precum și dispozițiile art. 21 alin. (1) și (2) din Constituție și

art. 109 C. proc. civ.

Se precizează că interdicția

enunțată de art. 233 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 nu privește raporturile

dintre asociați și atât timp cât reclamantul revendică un drept născut înainte

de deschiderea procedurii de insolvență, acesta nu poate pierde dreptul la

acțiune prin intervenirea stării de insolvență, iar cauza trebuia trimisă

judecătorului sindic.

Recurentul nu a indicat în mod

expres motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 C. proc. civ., dar din

dezvoltarea motivelor de recurs rezultă posibila încadrare a acestora în

prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Prin întâmpinarea formulată,

intimatul-pârât F.P. a solicitat respingerea recursului ca nefondat și

menținerea deciziei nr. 237 din 17 decembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel

Ploiești, în dosarul nr. 3003/120/2008, ca fiind temeinică și legală.

Părțile nu au depus înscrisuri

potrivit art. 305 C. proc. civ.

Recursul nu este fondat.

Înalta Curte analizând decizia

recurată în raport de motivele invocate de recurent, de actele dosarului și de

dispozițiile incidente constată că acestea nu sunt de natură să conducă la

modificarea sau casarea hotărârii.

Dispozițiile art. 233 alin. (2) din

Legea nr. 31/1990, privind societățile comerciale, prevăd că "Din momentul

dizolvării, directorii, respectiv directoratul nu mai pot întreprinde noi

operațiuni. În caz contrar, aceștia sunt personal și solidar răspunzători

pentru acțiunile întreprinse".

În cauză, prin sentința nr. 232 din 6

decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, s-a dispus deschiderea

insolvenței față de debitoarea SC M. SRL, dispunându-se totodată și dizolvarea

societății debitoare.

Așadar, din momentul în care s-a

dispus dizolvarea societății nu se mai pot efectua operațiuni referitoare la

modificarea actelor constitutive, respectiv majorarea capitalului social prin

regularizarea acestuia și stabilirea cotelor de participație la beneficii,

astfel cum a solicitat reclamantul.

Art. 233 alin. (4) din Legea nr. 31/1990

prevede că societatea își păstrează personalitatea juridică strict numai pentru

operațiunile lichidării, până la terminarea acesteia.

Referitor la cel de-al doilea motiv

de recurs, respectiv încălcarea dispozițiilor art. 21 alin. (1) și (2) din

Constituție și ale art. 109 C. proc. civ., acesta este neîntemeiat, întrucât nu

se constată inexistența dreptului la acțiune, litigiul fiind soluționat.

Nici susținerea recurentului,

potrivit căreia cauza ar fi trebuit trimisă judecătorului sindic, nu este

fondată, deoarece acțiunea formulată nu era de competența judecătorului sindic,

ci era o acțiune comercială de competența în primă instanță a tribunalului.

Pentru aceste considerente, în

temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a

respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul P.C. împotriva deciziei

nr. 237 din 17 octombrie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială,

contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat recursul

declarat de reclamantul P.C. împotriva deciziei nr. 237 din 17 octombrie 2008 a

Curții de Apel Ploiești, secția comercială contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 5 iunie 2009.