ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2088/2011
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2088/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursurilor
de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Vrancea sub nr. 4227/91/2008, reclamanta
SC D.T.V.R.P. SRL,
a chemat în judecată pe pârâtele SC F.D. S
R
L
și SC D.C.S. SA solicitând obligarea pârâtei SC F.D. S
R
L
să sisteze emisia peste puterea autorizată de autoritățile abilitate,
precum și obligarea celeilalte pârâte să sisteze retransmisia prin cablu a
programului emis de pârâta SC F.D. SRL în toate localitățile județului Vrancea
cu excepția orașului Focșani. În motivarea cererii se arată că pârâta SC F.D. SRL
a mărit puterea de emisie a emițătorului de la 50 wați-putere autorizată la
circa 450 depășind limitele autorizate. Mai mult reprezentanții SC D.C.S. SA nu
au respectat clauzele contractului nr. 6427 din 20 decembrie 2007, aceasta
nemaiputând să transmită un alt program local decât A. TV pentru care avea
clauză de exclusivitate, motiv pentru care reclamanta înregistrează zilnic
prejudicii.
La 4 martie 2009 reclamanta depune o
cerere completatoare prin care solicită obligarea pârâților și la 510.000 Euro
reprezentând beneficiu nerealizat.
La acest dosar au fost conexate și
dosarele nr. 4614/91/2008, nr. 137/91/2009, nr. 10654/231/2008 care aveau aceleași
părți și același obiect. De asemenea a fost conexat și dosarul nr. 304/91/2009
în care reclamanți sunt
M.I., I.M., B.M.E., B.O.A., M.M.M. și SC D.T.V.R.P. S SRL
pârâtele
și obiectul cererii fiind același.
C
a urmare a încheierii nr. 2850 din 11 noiembrie 2009
pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție
dosarul a fost
strămutat la Tribunalul Dâmbovița fiind înregistrat sub nr. 5399/120/2009.
La data de 24 februarie 2010 reclamanta SC D.T.V.R.P. S SRL
și-a precizat câtimea pretențiilor acestea fiind în valoare de 121.581 Euro
conform raportului de expertiza B.S.
Pârâta SC D.C.S. SA a depus obiecțiuni la raportul de expertiză
efectuat în cauză. Tribunalul a revenit asupra probei cu martori admisă de celelalte
instanțe, apreciind că aceasta nu este utilă și pertinentă în cauză. De
asemenea tribunalul a respins cererea de recuzare a expertului formulată de
pârâte.
Tribunalul Dâmbovița,
secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 569 din 13
mai 2010 a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta SC F.D. SRL să sisteze
emisia peste puterea autorizată de autoritățile abilitate și au fost respinse
celelalte cereri.
Pentru a se pronunța
astfel, instanța de fond a reținut că
între
reclamanții
M.I., I.M., B.M.E., B.O.A., M.M.M. asociați
ai SC D.D. SRL (înregistrată sub nr. J/39/1033/2007) pe de o parte și
SC D.C.S. SA
și P.M.O. pe de altă parte, a fost încheiat
contractul de cesiune părți sociale din 17 decembrie 2007 înregistrat de
societatea pârâtă sub nr. 6427 din 20 decembrie 2007 prin care aceștia din urmă
au devenit asociați ai SC D.D. SRL cu 92 % părți sociale și respectiv 8 % părți
sociale.
La 27 decembrie 2007 a fost încheiat actul adițional nr.1 prin care s-a modificat art. 4 din contractul de cesiune,
stabilindu-se prețul în RON pornind de la o valoare totală a firmei de
2.950.000 lei Euro, incluzând părțile sociale și datoria de 523.391 plus TVA aferent
care este datorat de firmă dar care nu intră în calculul prețului. De asemenea
prin art. 3 din acest act adițional, părțile au fost de acord ca prețul total
de referință să fie de 2.950.000 lei Euro minus 523.391 RON, cursul Euro fiind
cel stabilit de BNR, valabil pentru data în care se fac plățile.
Ulterior acestui
contract a fost încheiat la 28 martie 2008 un acord de finalizare a cesiunii
din 17 decembrie 2008 urmare a faptului că prețul cesiunii a fost negociat de
părți sub îndeplinirea condiției existenței unui număr de 17.400 abonați, iar
la verificare a rezultat un număr mai mic de abonați, motiv pentru care din
suma negociată inițial pentru a fi plătită reclamanților M.I., I.M., B.M.E., B.O.A.,
M.M.M. foști asociați ai SC D.D. SRL, s-a scăzut 169.540 Euro proporțional cu
procentul la capitalul social deținut de reclamanții cedenți. Au mai precizat
părțile prin acest acord în mod expres că ”contractul de cesiune încheiat la 17
decembrie 2007 s-a executat integral și nu mai au nici o pretenție patrimonială
derivată din executarea acestui contract”.
Contractul de cesiune
la art. 17 prevede că
”
Cesionarii se obligă să
preia gratuit spre difuzare programul de producție al SC D.A. SRL cunoscut sub
denumirea de A. TV, pe toată perioada existenței rețelelor de cablu situate în
județul Vrancea, indiferent de cei care își dobândesc dreptul de proprietate,
beneficiind de exclusivitate în județ”.
Reclamanții au susținut
că datorită acestei clauze de exclusivitate a fost redus prețul avut în vedere
la cesiunea părților sociale, pe abonat cu 30 Euro, clauză care nu a fost
respectată de către pârâta SC D.C.S. SA care nu putea să mai transmită un alt
program local decât pe cel al A. TV, ceea ce le-a adus prejudicii, iar prin
depășirea puterii de emisie de pârâta SC F.D. SRL (înregistrată sub nr. J/39/353/2008)
s-au adus alte prejudicii.
La 25 martie 2008 SC D.T.V.R.P.
S SRL prin reprezentatul său legal M.I. eliberează acordul de retransmisie nr. 365
a postului local TV A. către pârâta SC D.C.S. SA pentru a fi prezentat către
Consiliul Național al audiovizualului, fără ca acesta să conțină specificarea
unui drept de exclusivitate.
Mai reține tribunalul
că prin adresa nr. 574 din 31 octombrie 2008 SC D.A.P. SRL prin același
reprezentant legal M.I. sesizează ANRCTI Iași pentru verificarea puterii de
emisie a SC F.D. SRL. Prin adresa ANC nr. 861 din 14 noiembrie 2008 au fost
confirmate sesizările reclamantei privind depășirea puterii de emisie peste
puterea autorizată a pârâtei SC F.D. SRL.
În considerarea
acestor argumente Tribunalul Dâmbovița a apreciat că cererea privind obligația
pârâtei SC F.D. SRL de a sista emisia peste puterea autorizată se circumscrie
unor condiții legale care trebuiesc îndeplinite pentru eliberarea licențelor de
emisie, existând o obligație legală a acestei pârâte, de a emite în
conformitate cu licențele eliberate.
Cu privire la pârâta
SC D.C.S. SA, instanța de fond a luat act de prevederile art. 82 alin. (2) din O.U.G.
nr. 181/2008 care a modificat Legea nr. 504/2002 și care prevede că distribuitorii
care transmit servicii de programare au obligația, la nivel regional și local
să includă în oferta lor cel puțin două programe regionale.
Consideră instanța
fondului că există pentru această pârâtă o obligație legală de a transmite cel
puțin două programe locale.
În ce privește pârâta
SC F.D. SRL s-a considerat că obligația acesteia de a emite în conformitate cu
licențele eliberate, are la bază o cauză juridică precizată de lege, care este
de natură să creeze un beneficiu societății reclamante concurente un drept la
respectarea acestor dispoziții legale privind puterea de emisie aprobată prin
licență.
În ce privește
cererea pentru despăgubiri, tribunalul a considerat pe de o parte că
reclamantei SC D.T.V.R.P. SA nu i se cuvin întrucât nu a fost parte în
contractul de cesiune ce constituie cauza juridică ce stă la baza pretențiilor
acestuia iar pe de altă parte cu privire la reclamanții M.I., I.M., B.M.E., B.O.A.,
M.M.M. s-a făcut o aplicare a dispozițiilor art. 970 C. civ. care instituie
principiul forței obligatorii a contractului între părțile contractante.
Astfel s-a considerat
că
părțile acestui contract de cesiune, inclusiv reclamanții, au stabilit împreună
prin
acordul de finalizare a cesiunii din 17 decembrie 2008 că
acesta s-a executat integral și nu mai au nici o pretenție patrimonială
derivată din executarea acestui contract. De asemenea din nici o prevedere
contractuală nu reiese că prevederea de la art.17 din contractul de cesiune ar
fi condiționat prețul acestei cesiuni, cesiune în care societatea reclamantă SC
D.T.V.R.P. SRL producătoarea programului Atlas TV nu este parte.
Mai mult, prin
eliberarea de către reclamanta SC D.T.V.R.P. SRL prin reprezentatul său legal M.I.
(reclamant și el în cauza de față) a acordului de retransmisie nr.365 a
postului local TV Atlas către pârâta SC D.C.S. SA pentru a fi prezentat către
Consiliul Național al audiovizualului, fără ca acesta să conțină specificarea
unui drept de exclusivitate, nu poate să conducă instanța decât la concluzia că
nu a existat nici o condiționare reala a prețului cesiunii de retransmiterea
acestui post. De altfel, potrivit art. 984 C. civ. orice convenție realizată nu
poate cuprinde decât lucrurile asupra cărora părțile și-au propus a contracta,
oricât de generali ar fi termenii cu care s-a încheiat, iar convenția invocată
în cauză este privitoare la cesiunea părților sociale deținute de reclamanții
persoane fizice la o altă societate decât societatea reclamantă, și nu privește
drepturile de transmisie ale programului realizat de reclamantă.
Răspunzând criticilor
formulate de reclamanți, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios
administrativ și fiscal, – prin decizia nr. 111 din 26 octombrie 2010 a admis apelul a schimbat în parte sentința criticată în sensul admiterii în tot a acțiunii
reclamanților obligând pârâta SC D.C.S. SA să sinteze retransmisia prin cablu a
programului emis de pârâta SC F.D. SRL în toate localitățile din județ cu
excepția orașului Focșani. A obligat pârâții și la plata de despăgubiri în sumă
de 121.581 Euro sau echivalentul în lei la cursul BNR din ziua plății.
S-a menținut restul
dispozițiilor sentinței.
În fundamentarea
soluției, instanța de control judiciar a reținut că instanța de fond în mod
eronat a considerat că nu există răspundere juridică pentru ambele pârâte,
neobservând clauza de exclusivitate din art.17 din contractul nr.6427 din 20
decembrie 2007, conform căreia SC D.T.V.R.P. SRL are exclusivitate de
transmitere a programului local „A. TV”, iar pârâta SC C.S.Y. SA, nu poate să retransmită
un alt program local, fiind un operator de cablu TV și nu o televiziune
producătoare de televiziuni.
Tocmai de aceea se
impune atragerea răspunderii pârâtelor, deoarece la încheierea contractului -
clauza de exclusivitate a fost agreată, deoarece prețul pe abonat a fost redus
în contul beneficiarului, cu un discont semnificativ, iar în acest caz pârâta
SC F.D. SRL Focșani - emițând și pârâta SC D.C.S. SA retransmițând această
emisie, a determinat prejudicierea materială a reclamanților.
În atare context,
prima instanță nu a sesizat și nici nu a interpretat în mod corect și just atât
textele legale incidente, precum și probele administrate în cauză, existența
condițiilor răspunderii civile contractuale prin existența faptului ilicit
generator de prejudiciu, în sensul că pârâta SC F.D. SRL Focșani a mărit
puterea de emisie a emițătorului de la 50 W, puterea autorizată la circa 450W
pentru a fi recepționată în tot județul, depășind limitele Municipiului
Focșani.
De asemenea, pârâta
SC D.C.S. SA nu a respectat clauza de exclusivitate prevăzută expres în art. 17
din contractul nr. 6427 din 20 decembrie 2007, în sensul că nu putea să
retransmită un alt program local, fără să încalce angajamentul luat.
Aceste aspecte au
fost dovedite, inclusiv cu înscrisurile depuse la dosar, precum și cu controlul
efectuat de organele statului abilitate în acest sens, respectiv procesul
verbal constatator nr. 7375 din 11 noiembrie 2008 perfectat de Autoritatea
Națională pentru Comunicații, aflat la fila 42 dosar fond.
În acest sens pârâta
a fost depistată că utilizează un emițător de televiziune în Focșani, fără a
deține licență de emisie și autorizație de funcționare, a se vedea procesul
verbal nr.7376 din 11 noiembrie 2008, filele 42-43 dosar fond.
Ca atare, problema că
legislația audovizualului ar fi încălcată prin respectarea clauzei de
exclusivitate din contractul încheiat între părți, este falsă, pârâtele sunt operatoare
de cablu și nu producătoare de emisiuni TV, iar clauza de exclusivitate are
prioritate fiind vorba de lega părților în contractul perfectat între aceste,
în sensul art. 969 C. civ.
Mai mult decât atât
avizul de retransmitere județean se referă la un operator de cablu TV și nu la
o televiziune ce produce sau preia programe TV în mod independent și după o
grilă bine stabilită, ca editor și operator mass-media.
Deci pârâta SC F.D.
SRL Focșani a emis și emite peste puterea autorizată, iar cealaltă pârâtă
retransmițând această emisie, reclamanta societate comercială este prejudiciată
în mod evident.
Referitor la
întinderea și dovada prejudiciului, prima instanță nu a observat sau a apreciat
în mod greșit că, la data încheierii contractului de cesiune cu pârâta SC D.C.S.
SA s-a stabilit un preț de 200 Euro/abonat și datorită faptului că s-a introdus
și convenit clauza de exclusivitate prevăzută la art. 17 din contract
prețul/abonat a fost redus.
Această reducere a
prețului a fost acceptată de reclamanți numai pentru că s-a inserat în contract
clauza de exclusivitate, aspecte dovedite prin înscrisurile depuse la dosar, în
special corespondența purtată de părți în perioada încheierii contractelor.
În atare situație
perioada pentru care s-a calculat prejudiciul, respectiv 20 decembrie 2007 data
încheierii contractului de cesiune și 12 martie 2009 data când s-a întrerupt
retransmisia programului propriu al SC F.S., conform rezoluției parchetului de
pe lângă Judecătoria Focșani din dosarul nr. 2567/P/2008 și comunicarea
adresată BEJ T. cu nr. 2876 din 1 iulie 2009.
Raportul de expertiză
efectuat în cauză relevă cu certitudine cuantumul prejudiciului, raportat la
16.400 abonați, cifră rectificată cu acordul ambelor părți, fiind vorba de
121.581 Euro, respectiv suma echivalentă în lei la cursul BNR la data
efectuării plății efective.
În consecință
prejudiciul cauzat reclamanților prin creșterea valorii abonamentului de la
169,54 Euro/abonat la 199,74 Euro/abonat pentru perioada 20 decembrie 2007-12
martie 2009 este de 121.581 Euro.
S-a apreciat că prima
instanță, deși în mod corect a observat caracterul ilicit al depășirii puterii
de emisie de către pârâta SC F.D. SRL, a menținut în mod greșit ca fiind legală
retransmisia prin cablu, de către cealaltă pârâtă SC D.C.S. SA a programului
emis de prima pârâtă.
Împotriva deciziei
instanței de apel au declarat recurs pârâtele, criticile vizând aspecte de
nelegalitate fiind invocate dispozițiile art.304 pct. 5, 6 și 9 C. proc. civ.
Recurenta SC D.C.S.
SA, susține că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei
calității procesuale active a reclamanților li nici asupra excepției prematurității,
excepții invocate în întâmpinare.
Astfel, consideră că
reclamanta SC D.T.V.R.P. S nu a fost parte în contractul de cesiune din data de
17 decembrie 2007 și este terț față de acest contract, și nu s-a parcurs în
prealabil procedura concilierii prevăzută de art. 720
1
C. proc. civ.
Criticile formulate
fac referire la încălcarea de către instanța de apel a regulilor de
interpretare a actului juridic civil, considerând în mod nelegal că art. 17 din
contractul de cesiune ar avea semnificația juridică a unei clauze de exclusivitate
în beneficiul reclamantei.
De asemenea se
consideră că în speță nu sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii
civile contractuale neexistând o faptă ilicită și nici un prejudiciu
patrimonial.
SC F.D. SRL consideră
că în mod nelegal instanța de apel a obligat-o în solidar cu cealaltă pârâtă la
plata de despăgubiri.
Susține această
recurentă că izvorul obligațiilor sale asumate față de reclamantă este diferit
față de pârâta SC C.S.Y. SA neavând raporturi contractuale cu reclamanții.
S-a interpretat
greșit și nelegal actul juridic dedus judecății, prin încălcarea principiului
relativității actelor juridice prin extinderea efectelor contractului nr. 6427
din 20 decembrie 2007 și asupra sa, consideră recurenta SC F.D. SRL și eronat
s-a apreciat că faptul ilicit care se aduce în discuție nu este de natură a
aduce un prejudiciu reclamanților, prejudiciu care nici nu a fost dovedit.
Prin apărările făcute
și concluziile scrise, intimații reclamanți solicită respingerea recursului
motivând că excepțiile ridicate în fața instanței de fond au fost respinse prin
încheieri motivate de către Tribunalul Vrancea, intrând în puterea lucrului
judecat, întrucât ulterior modul soluționării acestora nefăcând obiectul unor
critici în căi de atac.
Pe fondul
recursurilor se solicită respingerea acestora, în esență considerând că textul
legal invocat respectiv art. 82 alin. (2) din Legea nr. 504/2002 nu avea
același conținut la data încheierii contractului de cesiune.
Recursul declarat de
pârâta SC D.C.S. SA este întemeiat, instanța de apel pronunțând o hotărâre cu
încălcarea dispozițiilor legale respectiv art. 969 C. civ., cu interpretarea
eronată a clauzelor contractului de cesiune din 17 decembrie 2007 ce constituie
cauza juridică a pretențiilor intimaților-reclamanți.
La art. 17 din
contractul de cesiune din 17 decembrie 2007 părțile au inserat o clauză având
următorul cuprins: „Cesionarii se obligă să preia gratuit spre difuzare
programul de producție propriu al SC D.A. SRL, sub denumirea de A. TV, pe toată
perioada existenței rețelelor de cablu situate în județul Vrancea, indiferent
de cei ce dobândesc dreptul de proprietate beneficiind de exclusivitate în județ”.
De asemenea, la art. 20
din Contractul de cesiune, părțile au stipulat încetarea contractului la data
achitării ultimei tranșe a prețului.
La data de 27
decembrie 2007 părțile au încheiat Actul adițional nr. 1 din 27 decembrie 2007 la Contractul de cesiune din 17 decembrie 2007 prin care au convenit modificarea prețului
cesiunii care a fost inițial de 2.950.000 Euro, în sensul diminuării acestuia
cu suma de 523.391 Ron reprezentând datoria debitorului cedat.
La data de 28 martie
2008 părțile au încheiat un Acord de finalizare a cesiunii din 17 decembrie
2007 prin care au convenit diminuarea prețului cesiunii cu suma de 169.540 Euro,
întrucât urmare a auditului efectuat de cesionari și însușit de cedenți a
rezultat un număr mai mic de abonați activi decât cei avuți în vedere la
negocierea prețului. Părțile au menționat că la data plății ultimei tranșe
numărul abonaților activi era de 16.400, așadar cu 1000 de abonați activi mai
puțin decât cei avuți în vedere prin Contractul de cesiune încheiat la data de
17 decembrie 2007. În raport de aceste date și întrucât negocierea părților s-a
făcut la valoarea de 169,54 Euro/abonat, s-a convenit diminuarea prețului cu
valoarea de 169.540 Euro (1000 abonați în minus x 169,54).
Prin Acordul de
finalizare a cesiunii, părțile au declarat expres că prin semnarea
respectivului acord și prin plata celei de-a doua tranșe diminuate, Contractul
de cesiune încheiat la data de 17 decembrie 2007 s-a executat integral și, prin
urmare, nu mai au nici o pretenție patrimonială derivată din executarea acelui
contract.
Instanța de apel a
încălcat regulile de interpretare a actului juridic civil, considerând în mod
nelegal că art. 17 din Contractul de cesiune ar avea semnificația juridică a
unei clauze de exclusivitate în beneficiul reclamantei.
Aplicând regula de
interpretare gramaticală rezultă că sintagma „beneficiind de exclusivitate în
județ” se referă fie la cesionari, SC D.C.S. SA și P.M.O. – fie la cei ce
dobândesc dreptul de proprietate asupra rețelelor de cablu.
Potrivit art. 978 C.
civ. stabilește regula potrivit căreia clauzele unui act juridic se
interpretează numai în sensul în care ar produce efecte juridice, iar nu în
sensul în care nu ar produce nici un efect. Or, lipsa cauzei asumării unei
obligații atrage sancțiunea nulității absolute a respectivului act juridic, or
și acesta este un motiv pentru care susținerile reclamanților nu pot fi
primite.
Așadar,
exclusivitatea despre care se face vorbire la art. 17 din Contractul de cesiune
încheiat la data de 17 decembrie 2007 funcționează în sens invers celui
susținut de reclamanți, respectiv obligă pe SC D.A. SRL să își distribuie
programul A. TV, producție proprie pe raza județului Vrancea, exclusiv prin
intermediul rețelelor de cablu proprietatea SC D.C.S. SA.
În nici un caz nu se
poate susține că art. 17 din Contractul de cesiune ar fi limitat activitatea
operatorului SC D.C.S. SA la retransmisiunea unui singur program local,
respectiv programul A. TV produs de SC D.D. SRL.
În aceste condiții
este nelegală concluzia instanței de apel în sensul că „pârâta fiind operatoare
prin cablu, iar nu producătoare de emisiuni TV, clauza de exclusivitate are
prioritate, fiind vorba de legea părților în contractul perfectat de acestea,
în sensul art. 969 C. civ.”.
Mai mult prin acordul
de finalizare a cesiunii, părțile au declarat expres că prin semnarea acestuia
și plata celei de-a doua tranșe diminuate, contractul de cesiune încheiat s-a
executat integral și nu mai au nici o pretenție patrimonială derivată din
executarea acestui contract.
Așa cum a reținut și
instanța de fond potrivit art. 973 C. civ. convențiile au efect numai între
părțile contractante.
Or, potrivit
principiului relativității contractelor acestea produc efecte numai între
părțile semnatare, SC D.P. SRL nefiind parte contractantă.
Cum s-a stabilit și
că art. 17 nu reprezintă o asumare a unei obligații de exclusivitate nu s-a
demonstrat îndeplinirea condițiilor angajării răspunderii contractuale.
Că este așa rezultă
și din conținutul acordului de retransmisie nr. 365 a postului local TV Atlas
către pârâta SC D.C.S. SA pentru a fi prezentat către Consiliul Național al
Audiovizualului, care nu conține nici o specificare a unui drept de
exclusivitate ceea ce conduce la concluzia că nu a existat nici o condiționare
reală a prețului cesiunii de retransmiterea acestui post.
Așa cum au reținut și
instanțele anterioare prin adresa AWG nr. 861 din 14 noiembrie 2008 au fost
confirmate sesizările reclamantei privind depășirea puterii de emisie pentru
puterea autorizată a pârâtei-recurente SC F.D. SRL.
Rezultă fără putință
de tăgadă că obligația acesteia de a emite în conformitate cu licențele
eliberate, are la bază o cauză juridică precizată de lege, care este de natură
să creeze în beneficiul societății reclamantei-intimate concurente un drept la
respectarea acestor dispoziții legale privind puterea de emisie aprobată prin
licență.
În speță s-a probat
în condițiile art. 1169 C. civ. existența unui prejudiciu, a faptei ilicite și
a legăturii de cauzalitate dintre acestea prin raportul de expertiză efectuat
și însușit de instanța de apel.
Caracterul ilicit al
depășirii puterii de emisie aparține recurentei SC F.D. SRL, expertiza făcând
vorbire de fapta ilicită ce i se imputa.
Față de cele arătate,
văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
pârâta SC D.C.S. SA București împotriva deciziei nr. 111 din 26 octombrie 2010
pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ
și fiscal.
Modifică în parte decizia atacată
în sensul că respinge ca nefondat apelul reclamanților B.M.E., B.O.A., I.M., M.I.,
M.M.M., SC D.T.V.R.P. S SRL Focșani împotriva sentinței nr. 569 din 13 mai 2010
pronunțate de Tribunalul Dâmbovița, secția comercială și de contencios administrativ,
privind pe pârâta SC D.C.S. SA București.
Respinge ca nefondat recursul
declarat de pârâta SC F.D. SRL Focșani împotriva deciziei nr. 111 din 26
octombrie 2010 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios
administrativ și fiscal.
Menține restul dispozițiilor
deciziei atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședința publică,
astăzi 26 mai 2011.