ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2088/2011

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Vrancea sub nr. 4227/91/2008, reclamanta SC D.T.V.R.P. SRL, a chemat în judecată pe pârâtele SC F.D. S R L și SC D.C.S. SA solicitând obligarea pârâtei SC F.D. S R L să sisteze emisia peste puterea autorizată de autoritățile abilitate, precum și obligarea celeilalte pârâte să sisteze retransmisia prin cablu a programului emis de pârâta SC F.D. SRL în toate localitățile județului Vrancea cu excepția orașului Focșani. În motivarea cererii se arată că pârâta SC F.D. SRL a mărit puterea de emisie a emițătorului de la 50 wați-putere autorizată la circa 450 depășind limitele autorizate.

Mai mult reprezentanții SC D.C.S. SA nu au respectat clauzele contractului nr. 6427 din 20 decembrie 2007, aceasta nemaiputând să transmită un alt program local decât A. TV pentru care avea clauză de exclusivitate, motiv pentru care reclamanta înregistrează zilnic prejudicii. La 4 martie 2009 reclamanta depune o cerere completatoare prin care solicită obligarea pârâților și la 510.000 Euro reprezentând beneficiu nerealizat. La acest dosar au fost conexate și dosarele nr. 4614/91/2008, nr. 137/91/2009, nr. 10654/231/2008 care aveau aceleași părți și același obiect. De asemenea a fost conexat și dosarul nr. 304/91/2009 în care reclamanți sunt M.I., I.M., B.M.E., B.O.A., M.M.M. și SC D.T.V.R.P.

S SRL pârâtele și obiectul cererii fiind același. C a urmare a încheierii nr. 2850 din 11 noiembrie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție dosarul a fost strămutat la Tribunalul Dâmbovița fiind înregistrat sub nr. 5399/120/2009. La data de 24 februarie 2010 reclamanta SC D.T.V.R.P. S SRL și-a precizat câtimea pretențiilor acestea fiind în valoare de 121.581 Euro conform raportului de expertiza B.S. Pârâta SC D.C.S. SA a depus obiecțiuni la raportul de expertiză efectuat în cauză. Tribunalul a revenit asupra probei cu martori admisă de celelalte instanțe, apreciind că aceasta nu este utilă și pertinentă în cauză. De asemenea tribunalul a respins cererea de recuzare a expertului formulată de pârâte.

Tribunalul Dâmbovița, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 569 din 13 mai 2010 a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta SC F.D. SRL să sisteze emisia peste puterea autorizată de autoritățile abilitate și au fost respinse celelalte cereri. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că între reclamanții M.I., I.M., B.M.E., B.O.A., M.M.M. asociați ai SC D.D. SRL (înregistrată sub nr. J/39/1033/2007) pe de o parte și SC D.C.S. SA și P.M.O. pe de altă parte, a fost încheiat contractul de cesiune părți sociale din 17 decembrie 2007 înregistrat de societatea pârâtă sub nr. 6427 din 20 decembrie 2007 prin care aceștia din urmă au devenit asociați ai SC D.D.

SRL cu 92 % părți sociale și respectiv 8 % părți sociale. La 27 decembrie 2007 a fost încheiat actul adițional nr.1 prin care s-a modificat art. 4 din contractul de cesiune, stabilindu-se prețul în RON pornind de la o valoare totală a firmei de 2.950.000 lei Euro, incluzând părțile sociale și datoria de 523.391 plus TVA aferent care este datorat de firmă dar care nu intră în calculul prețului. De asemenea prin art. 3 din acest act adițional, părțile au fost de acord ca prețul total de referință să fie de 2.950.000 lei Euro minus 523.391 RON, cursul Euro fiind cel stabilit de BNR, valabil pentru data în care se fac plățile.

Ulterior acestui contract a fost încheiat la 28 martie 2008 un acord de finalizare a cesiunii din 17 decembrie 2008 urmare a faptului că prețul cesiunii a fost negociat de părți sub îndeplinirea condiției existenței unui număr de 17.400 abonați, iar la verificare a rezultat un număr mai mic de abonați, motiv pentru care din suma negociată inițial pentru a fi plătită reclamanților M.I., I.M., B.M.E., B.O.A., M.M.M. foști asociați ai SC D.D. SRL, s-a scăzut 169.540 Euro proporțional cu procentul la capitalul social deținut de reclamanții cedenți. Au mai precizat părțile prin acest acord în mod expres că ”contractul de cesiune încheiat la 17 decembrie 2007 s-a executat integral și nu mai au nici o pretenție patrimonială derivată din executarea acestui contract”.

Contractul de cesiune la art. 17 prevede că ” Cesionarii se obligă să preia gratuit spre difuzare programul de producție al SC D.A. SRL cunoscut sub denumirea de A. TV, pe toată perioada existenței rețelelor de cablu situate în județul Vrancea, indiferent de cei care își dobândesc dreptul de proprietate, beneficiind de exclusivitate în județ”. Reclamanții au susținut că datorită acestei clauze de exclusivitate a fost redus prețul avut în vedere la cesiunea părților sociale, pe abonat cu 30 Euro, clauză care nu a fost respectată de către pârâta SC D.C.S. SA care nu putea să mai transmită un alt program local decât pe cel al A. TV, ceea ce le-a adus prejudicii, iar prin depășirea puterii de emisie de pârâta SC F.D.

SRL (înregistrată sub nr. J/39/353/2008) s-au adus alte prejudicii. La 25 martie 2008 SC D.T.V.R.P. S SRL prin reprezentatul său legal M.I. eliberează acordul de retransmisie nr. 365 a postului local TV A. către pârâta SC D.C.S. SA pentru a fi prezentat către Consiliul Național al audiovizualului, fără ca acesta să conțină specificarea unui drept de exclusivitate. Mai reține tribunalul că prin adresa nr. 574 din 31 octombrie 2008 SC D.A.P. SRL prin același reprezentant legal M.I. sesizează ANRCTI Iași pentru verificarea puterii de emisie a SC F.D. SRL. Prin adresa ANC nr. 861 din 14 noiembrie 2008 au fost confirmate sesizările reclamantei privind depășirea puterii de emisie peste puterea autorizată a pârâtei SC F.D.

SRL. În considerarea acestor argumente Tribunalul Dâmbovița a apreciat că cererea privind obligația pârâtei SC F.D. SRL de a sista emisia peste puterea autorizată se circumscrie unor condiții legale care trebuiesc îndeplinite pentru eliberarea licențelor de emisie, existând o obligație legală a acestei pârâte, de a emite în conformitate cu licențele eliberate. Cu privire la pârâta SC D.C.S. SA, instanța de fond a luat act de prevederile art. 82 alin. (2) din O.U.G. nr. 181/2008 care a modificat Legea nr. 504/2002 și care prevede că distribuitorii care transmit servicii de programare au obligația, la nivel regional și local să includă în oferta lor cel puțin două programe regionale. Consideră instanța fondului că există pentru această pârâtă o obligație legală de a transmite cel puțin două programe locale.

În ce privește pârâta SC F.D. SRL s-a considerat că obligația acesteia de a emite în conformitate cu licențele eliberate, are la bază o cauză juridică precizată de lege, care este de natură să creeze un beneficiu societății reclamante concurente un drept la respectarea acestor dispoziții legale privind puterea de emisie aprobată prin licență. În ce privește cererea pentru despăgubiri, tribunalul a considerat pe de o parte că reclamantei SC D.T.V.R.P. SA nu i se cuvin întrucât nu a fost parte în contractul de cesiune ce constituie cauza juridică ce stă la baza pretențiilor acestuia iar pe de altă parte cu privire la reclamanții M.I., I.M., B.M.E., B.O.A., M.M.M. s-a făcut o aplicare a dispozițiilor art. 970 C. civ.

care instituie principiul forței obligatorii a contractului între părțile contractante. Astfel s-a considerat că părțile acestui contract de cesiune, inclusiv reclamanții, au stabilit împreună prin acordul de finalizare a cesiunii din 17 decembrie 2008 că acesta s-a executat integral și nu mai au nici o pretenție patrimonială derivată din executarea acestui contract. De asemenea din nici o prevedere contractuală nu reiese că prevederea de la art.17 din contractul de cesiune ar fi condiționat prețul acestei cesiuni, cesiune în care societatea reclamantă SC D.T.V.R.P. SRL producătoarea programului Atlas TV nu este parte. Mai mult, prin eliberarea de către reclamanta SC D.T.V.R.P. SRL prin reprezentatul său legal M.I.

(reclamant și el în cauza de față) a acordului de retransmisie nr.365 a postului local TV Atlas către pârâta SC D.C.S. SA pentru a fi prezentat către Consiliul Național al audiovizualului, fără ca acesta să conțină specificarea unui drept de exclusivitate, nu poate să conducă instanța decât la concluzia că nu a existat nici o condiționare reala a prețului cesiunii de retransmiterea acestui post. De altfel, potrivit art. 984 C. civ. orice convenție realizată nu poate cuprinde decât lucrurile asupra cărora părțile și-au propus a contracta, oricât de generali ar fi termenii cu care s-a încheiat, iar convenția invocată în cauză este privitoare la cesiunea părților sociale deținute de reclamanții persoane fizice la o altă societate decât societatea reclamantă, și nu privește drepturile de transmisie ale programului realizat de reclamantă.

Răspunzând criticilor formulate de reclamanți, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, – prin decizia nr. 111 din 26 octombrie 2010 a admis apelul a schimbat în parte sentința criticată în sensul admiterii în tot a acțiunii reclamanților obligând pârâta SC D.C.S. SA să sinteze retransmisia prin cablu a programului emis de pârâta SC F.D. SRL în toate localitățile din județ cu excepția orașului Focșani. A obligat pârâții și la plata de despăgubiri în sumă de 121.581 Euro sau echivalentul în lei la cursul BNR din ziua plății. S-a menținut restul dispozițiilor sentinței. În fundamentarea soluției, instanța de control judiciar a reținut că instanța de fond în mod eronat a considerat că nu există răspundere juridică pentru ambele pârâte, neobservând clauza de exclusivitate din art.17 din contractul nr.6427 din 20 decembrie 2007, conform căreia SC D.T.V.R.P.

SRL are exclusivitate de transmitere a programului local „A. TV”, iar pârâta SC C.S.Y. SA, nu poate să retransmită un alt program local, fiind un operator de cablu TV și nu o televiziune producătoare de televiziuni. Tocmai de aceea se impune atragerea răspunderii pârâtelor, deoarece la încheierea contractului - clauza de exclusivitate a fost agreată, deoarece prețul pe abonat a fost redus în contul beneficiarului, cu un discont semnificativ, iar în acest caz pârâta SC F.D. SRL Focșani - emițând și pârâta SC D.C.S. SA retransmițând această emisie, a determinat prejudicierea materială a reclamanților. În atare context, prima instanță nu a sesizat și nici nu a interpretat în mod corect și just atât textele legale incidente, precum și probele administrate în cauză, existența condițiilor răspunderii civile contractuale prin existența faptului ilicit generator de prejudiciu, în sensul că pârâta SC F.D.

SRL Focșani a mărit puterea de emisie a emițătorului de la 50 W, puterea autorizată la circa 450W pentru a fi recepționată în tot județul, depășind limitele Municipiului Focșani. De asemenea, pârâta SC D.C.S. SA nu a respectat clauza de exclusivitate prevăzută expres în art. 17 din contractul nr. 6427 din 20 decembrie 2007, în sensul că nu putea să retransmită un alt program local, fără să încalce angajamentul luat. Aceste aspecte au fost dovedite, inclusiv cu înscrisurile depuse la dosar, precum și cu controlul efectuat de organele statului abilitate în acest sens, respectiv procesul verbal constatator nr. 7375 din 11 noiembrie 2008 perfectat de Autoritatea Națională pentru Comunicații, aflat la fila 42 dosar fond.

În acest sens pârâta a fost depistată că utilizează un emițător de televiziune în Focșani, fără a deține licență de emisie și autorizație de funcționare, a se vedea procesul verbal nr.7376 din 11 noiembrie 2008, filele 42-43 dosar fond. Ca atare, problema că legislația audovizualului ar fi încălcată prin respectarea clauzei de exclusivitate din contractul încheiat între părți, este falsă, pârâtele sunt operatoare de cablu și nu producătoare de emisiuni TV, iar clauza de exclusivitate are prioritate fiind vorba de lega părților în contractul perfectat între aceste, în sensul art. 969 C. civ. Mai mult decât atât avizul de retransmitere județean se referă la un operator de cablu TV și nu la o televiziune ce produce sau preia programe TV în mod independent și după o grilă bine stabilită, ca editor și operator mass-media.

Deci pârâta SC F.D. SRL Focșani a emis și emite peste puterea autorizată, iar cealaltă pârâtă retransmițând această emisie, reclamanta societate comercială este prejudiciată în mod evident. Referitor la întinderea și dovada prejudiciului, prima instanță nu a observat sau a apreciat în mod greșit că, la data încheierii contractului de cesiune cu pârâta SC D.C.S. SA s-a stabilit un preț de 200 Euro/abonat și datorită faptului că s-a introdus și convenit clauza de exclusivitate prevăzută la art. 17 din contract prețul/abonat a fost redus. Această reducere a prețului a fost acceptată de reclamanți numai pentru că s-a inserat în contract clauza de exclusivitate, aspecte dovedite prin înscrisurile depuse la dosar, în special corespondența purtată de părți în perioada încheierii contractelor.

În atare situație perioada pentru care s-a calculat prejudiciul, respectiv 20 decembrie 2007 data încheierii contractului de cesiune și 12 martie 2009 data când s-a întrerupt retransmisia programului propriu al SC F.S., conform rezoluției parchetului de pe lângă Judecătoria Focșani din dosarul nr. 2567/P/2008 și comunicarea adresată BEJ T. cu nr. 2876 din 1 iulie 2009. Raportul de expertiză efectuat în cauză relevă cu certitudine cuantumul prejudiciului, raportat la 16.400 abonați, cifră rectificată cu acordul ambelor părți, fiind vorba de 121.581 Euro, respectiv suma echivalentă în lei la cursul BNR la data efectuării plății efective. În consecință prejudiciul cauzat reclamanților prin creșterea valorii abonamentului de la 169,54 Euro/abonat la 199,74 Euro/abonat pentru perioada 20 decembrie 2007-12 martie 2009 este de 121.581 Euro.

S-a apreciat că prima instanță, deși în mod corect a observat caracterul ilicit al depășirii puterii de emisie de către pârâta SC F.D. SRL, a menținut în mod greșit ca fiind legală retransmisia prin cablu, de către cealaltă pârâtă SC D.C.S. SA a programului emis de prima pârâtă. Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recurs pârâtele, criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art.304 pct. 5, 6 și 9 C. proc. civ. Recurenta SC D.C.S. SA, susține că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților li nici asupra excepției prematurității, excepții invocate în întâmpinare. Astfel, consideră că reclamanta SC D.T.V.R.P.

S nu a fost parte în contractul de cesiune din data de 17 decembrie 2007 și este terț față de acest contract, și nu s-a parcurs în prealabil procedura concilierii prevăzută de art. 720 1 C. proc. civ. Criticile formulate fac referire la încălcarea de către instanța de apel a regulilor de interpretare a actului juridic civil, considerând în mod nelegal că art. 17 din contractul de cesiune ar avea semnificația juridică a unei clauze de exclusivitate în beneficiul reclamantei. De asemenea se consideră că în speță nu sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii civile contractuale neexistând o faptă ilicită și nici un prejudiciu patrimonial. SC F.D. SRL consideră că în mod nelegal instanța de apel a obligat-o în solidar cu cealaltă pârâtă la plata de despăgubiri.

Susține această recurentă că izvorul obligațiilor sale asumate față de reclamantă este diferit față de pârâta SC C.S.Y. SA neavând raporturi contractuale cu reclamanții. S-a interpretat greșit și nelegal actul juridic dedus judecății, prin încălcarea principiului relativității actelor juridice prin extinderea efectelor contractului nr. 6427 din 20 decembrie 2007 și asupra sa, consideră recurenta SC F.D. SRL și eronat s-a apreciat că faptul ilicit care se aduce în discuție nu este de natură a aduce un prejudiciu reclamanților, prejudiciu care nici nu a fost dovedit. Prin apărările făcute și concluziile scrise, intimații reclamanți solicită respingerea recursului motivând că excepțiile ridicate în fața instanței de fond au fost respinse prin încheieri motivate de către Tribunalul Vrancea, intrând în puterea lucrului judecat, întrucât ulterior modul soluționării acestora nefăcând obiectul unor critici în căi de atac.

Pe fondul recursurilor se solicită respingerea acestora, în esență considerând că textul legal invocat respectiv art. 82 alin. (2) din Legea nr. 504/2002 nu avea același conținut la data încheierii contractului de cesiune. Recursul declarat de pârâta SC D.C.S. SA este întemeiat, instanța de apel pronunțând o hotărâre cu încălcarea dispozițiilor legale respectiv art. 969 C. civ., cu interpretarea eronată a clauzelor contractului de cesiune din 17 decembrie 2007 ce constituie cauza juridică a pretențiilor intimaților-reclamanți. La art. 17 din contractul de cesiune din 17 decembrie 2007 părțile au inserat o clauză având următorul cuprins: „Cesionarii se obligă să preia gratuit spre difuzare programul de producție propriu al SC D.A.

SRL, sub denumirea de A. TV, pe toată perioada existenței rețelelor de cablu situate în județul Vrancea, indiferent de cei ce dobândesc dreptul de proprietate beneficiind de exclusivitate în județ”. De asemenea, la art. 20 din Contractul de cesiune, părțile au stipulat încetarea contractului la data achitării ultimei tranșe a prețului. La data de 27 decembrie 2007 părțile au încheiat Actul adițional nr. 1 din 27 decembrie 2007 la Contractul de cesiune din 17 decembrie 2007 prin care au convenit modificarea prețului cesiunii care a fost inițial de 2.950.000 Euro, în sensul diminuării acestuia cu suma de 523.391 Ron reprezentând datoria debitorului cedat.

La data de 28 martie 2008 părțile au încheiat un Acord de finalizare a cesiunii din 17 decembrie 2007 prin care au convenit diminuarea prețului cesiunii cu suma de 169.540 Euro, întrucât urmare a auditului efectuat de cesionari și însușit de cedenți a rezultat un număr mai mic de abonați activi decât cei avuți în vedere la negocierea prețului. Părțile au menționat că la data plății ultimei tranșe numărul abonaților activi era de 16.400, așadar cu 1000 de abonați activi mai puțin decât cei avuți în vedere prin Contractul de cesiune încheiat la data de 17 decembrie 2007. În raport de aceste date și întrucât negocierea părților s-a făcut la valoarea de 169,54 Euro/abonat, s-a convenit diminuarea prețului cu valoarea de 169.540 Euro (1000 abonați în minus x 169,54).

Prin Acordul de finalizare a cesiunii, părțile au declarat expres că prin semnarea respectivului acord și prin plata celei de-a doua tranșe diminuate, Contractul de cesiune încheiat la data de 17 decembrie 2007 s-a executat integral și, prin urmare, nu mai au nici o pretenție patrimonială derivată din executarea acelui contract. Instanța de apel a încălcat regulile de interpretare a actului juridic civil, considerând în mod nelegal că art. 17 din Contractul de cesiune ar avea semnificația juridică a unei clauze de exclusivitate în beneficiul reclamantei. Aplicând regula de interpretare gramaticală rezultă că sintagma „beneficiind de exclusivitate în județ” se referă fie la cesionari, SC D.C.S.

SA și P.M.O. – fie la cei ce dobândesc dreptul de proprietate asupra rețelelor de cablu. Potrivit art. 978 C. civ. stabilește regula potrivit căreia clauzele unui act juridic se interpretează numai în sensul în care ar produce efecte juridice, iar nu în sensul în care nu ar produce nici un efect. Or, lipsa cauzei asumării unei obligații atrage sancțiunea nulității absolute a respectivului act juridic, or și acesta este un motiv pentru care susținerile reclamanților nu pot fi primite. Așadar, exclusivitatea despre care se face vorbire la art. 17 din Contractul de cesiune încheiat la data de 17 decembrie 2007 funcționează în sens invers celui susținut de reclamanți, respectiv obligă pe SC D.A.

SRL să își distribuie programul A. TV, producție proprie pe raza județului Vrancea, exclusiv prin intermediul rețelelor de cablu proprietatea SC D.C.S. SA. În nici un caz nu se poate susține că art. 17 din Contractul de cesiune ar fi limitat activitatea operatorului SC D.C.S. SA la retransmisiunea unui singur program local, respectiv programul A. TV produs de SC D.D. SRL. În aceste condiții este nelegală concluzia instanței de apel în sensul că „pârâta fiind operatoare prin cablu, iar nu producătoare de emisiuni TV, clauza de exclusivitate are prioritate, fiind vorba de legea părților în contractul perfectat de acestea, în sensul art. 969 C. civ.”. Mai mult prin acordul de finalizare a cesiunii, părțile au declarat expres că prin semnarea acestuia și plata celei de-a doua tranșe diminuate, contractul de cesiune încheiat s-a executat integral și nu mai au nici o pretenție patrimonială derivată din executarea acestui contract.

Așa cum a reținut și instanța de fond potrivit art. 973 C. civ. convențiile au efect numai între părțile contractante. Or, potrivit principiului relativității contractelor acestea produc efecte numai între părțile semnatare, SC D.P. SRL nefiind parte contractantă. Cum s-a stabilit și că art. 17 nu reprezintă o asumare a unei obligații de exclusivitate nu s-a demonstrat îndeplinirea condițiilor angajării răspunderii contractuale. Că este așa rezultă și din conținutul acordului de retransmisie nr. 365 a postului local TV Atlas către pârâta SC D.C.S. SA pentru a fi prezentat către Consiliul Național al Audiovizualului, care nu conține nici o specificare a unui drept de exclusivitate ceea ce conduce la concluzia că nu a existat nici o condiționare reală a prețului cesiunii de retransmiterea acestui post.

Așa cum au reținut și instanțele anterioare prin adresa AWG nr. 861 din 14 noiembrie 2008 au fost confirmate sesizările reclamantei privind depășirea puterii de emisie pentru puterea autorizată a pârâtei-recurente SC F.D. SRL. Rezultă fără putință de tăgadă că obligația acesteia de a emite în conformitate cu licențele eliberate, are la bază o cauză juridică precizată de lege, care este de natură să creeze în beneficiul societății reclamantei-intimate concurente un drept la respectarea acestor dispoziții legale privind puterea de emisie aprobată prin licență. În speță s-a probat în condițiile art. 1169 C. civ. existența unui prejudiciu, a faptei ilicite și a legăturii de cauzalitate dintre acestea prin raportul de expertiză efectuat și însușit de instanța de apel.

Caracterul ilicit al depășirii puterii de emisie aparține recurentei SC F.D. SRL, expertiza făcând vorbire de fapta ilicită ce i se imputa. Față de cele arătate, văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC D.C.S. SA București împotriva deciziei nr. 111 din 26 octombrie 2010 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte decizia atacată în sensul că respinge ca nefondat apelul reclamanților B.M.E., B.O.A., I.M., M.I., M.M.M., SC D.T.V.R.P. S SRL Focșani împotriva sentinței nr. 569 din 13 mai 2010 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița, secția comercială și de contencios administrativ, privind pe pârâta SC D.C.S. SA București. Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC F.D. SRL Focșani împotriva deciziei nr. 111 din 26 octombrie 2010 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Menține restul dispozițiilor deciziei atacate. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 26 mai 2011.